Călătoriile celor trei roșii

Ieri am supravietuit petrecerii:d. Party number 4 a fost la un loc de joaca, nu afara cum as fi vrut eu. Am facut rezervarile cand inca afara era ambiguu daca e toamna sau iarna tarzie asa ca mi-a fost teama ca sfarsitul lui aprilie nu o sa fie chiar cu soare. M-am pacalit. E de-a dreptul vara afara asa ca am fi putut sa serbam matza intr-o curte la soare. Dar asta e asa, o fitza a mea, caci dansa si ceilalti mici alergatori s0au simtit super bine calarind saltele si topaind pe plasa. Tortul a fost cu Sirena Ariel, la cererea Andreei. Tot sirena a fost si animatoarea, care a venit insotita de print, spre surpriza noastra. Aici am avut o mica problema pentru ca oamenii pareau complet pe dinafara in ceea ce priveste jocurile potrivite la 4 ani, asa ca primele 15 minute au generat doua lovituri cap in cap soldate cu plansete si o gramada de frustrari printre cei mici. Sirena s-a gandit ca ar fi amuzant sa ii puna sa se alerge intre ei si sa-si zmulga unul altuia niste clesti prinsi pe ...

Pasiunile la 2, 3, 4 ani sunt mici si trecatoare. Sau mari si trecatoare. Sau asa ar fi de asteptat, dar nu se intampla mereu... Intai a fost nebunia cu Alba ca Zapada, vizionata si citita pana o uram, cand ajunsesem ca aud vocea vrajitoarei peste tot ("vocea meaaaa, vocea meaaaa" - initiatii stiu despre ce vorbesc...). Dupa vreo juma de an am scapat de dansa, cred ca a coincis cu mersul la noua gradi, unde prezenta copiilor mai maricei a adus noi pasiuni in familie. De exemplu Fulger. Ha, nu va asteptati la asta, nu? Da, masina rosie face furori si la noi. Nu asa rau ca Alba ca Zapada, dar totusi e o cerere care revine destul de des. Pentru desenele cu Fulger. Sau carte. O alta nebunie frumoasa a fost adusa de tati, care i-a pus matzei desenele cu Wall-E. Weelll,....cred ca am vazut Wall-E de zece ori in zece zile. Adica zilnic, juma dimineata, juma seara:d. Nu ma deranjeaza pentru ca imi place mult, mi se pare un desen extrem de simpatic, ging...

Ce mai facuram noi? Pai cam nimic lately. Ma bantuie o lene si o oboseala teribila asa ca seara nu am chef de nimic. Recunosc, sunt oribila... Zilele astea profit de pasiunea Andreei pentru desen ca sa o las sa deseneze:d. Adica nu fac nimic cu ea, cel mult admir cate un tablou, sugerez ce sa mai deseneze (nu ca ar tine cont de sugestiile mele sau ar trebui...) si astept cu entuziasm ora de culcare. Masa de seara e un chin pentru nervii mei caci dureaza prea mult de cele mai multe ori si presupune conversatii de care nu am chef. Dar pe care imi impun sa le avem. Gen ce a mai facut fiecare peste zi, ce s-a mai intamplat la gradi sau acasa...Hai mai ia o gura de spanac, hai mai zii de x copil, vezi ca ti-a ramas painea (desi de fapt as vrea sa zic "te rog mananca in clipa asta sau iti iau farfuria din fata, te pun in pat si ma duc sa ma culc..").... Apoi laptele. Aici e simplu caci se duce singura la tv si se uita la desene pana termina cana. E rituatul ei d...

Pentru ca eram serios pe punctul de a cadea in depresie de prea mult frig si nor. N-am problema neaparat cu partea de frig (desi nici aia nu imi place ), dar partea de nor, gri gri, mult gri, si peste gri inca niste gri, cu vant. Si ploaie. Aia da, imi creeaza depresii. Dar am supravietuit acestui inceput de primavara oribil. Si finally in parc miroase a iarba si flori. Nush daca ati ajuns in parc inca, dar astazi miroasea sublim. Andreea e si ea in extaz, topaie ca o capra si culege toata ziua flori. Cauta buburuze si le face casa din iarba.  Studiaza ramele. Admira albinele cocotate pe florile alea galbene no-name de cresc peste tot. Cam asa...      

Incet incet ne indepartam tot mai mult de varsta la care alegerile imi apartineau doar mie. Eu alegeam hainele, mancarea, plimbarile, orele de stat in casa, jocurile, desenele, compania. Si era uneori obositor si alteori reconfortant. Uneori alegerile mele nu erau pe placul ei, dar negociam un pic, mai lasam eu, mai lasa ea, si treaba era rezolvata.  Acum incepe sa fie altfel. Alegerile sunt ale ei, iar eu sunt spectator din ce in ce mai mult. Cel mai greu imi este sa raman spectator la alegerile legate de copii:d. E o lectie pe care inca o invat. Cum sa nu ma bag. Caci da, Andreea are mai nou preferinte foarte clare in ceea ce priveste prieteniile. Sa le zicem asa, desi, cu exceptia relatiei cu Mariuca si Sofia, pe care le stie de cand era bebe, este mai degraba vorba de preferinte de moment, supuse schimbarilor de temperament si chef.  E evident ca gradinita aduce cu sine extinderea retelei de "prieteni", apar preferinte si antipatii, jocuri in comun, certuri, neinte...

Deci cica in viata trebuie sa plantezi ceva. O floare. O tufa. Un copac. Ceva. Sa creasca si sa ramana dupa tine. Pai am bifat. Am plantat 4 copaci, ca poate se prinde unu din ei, si 2 tufe de coacaze (desi una cred ca e de afine, dar vom vedea...), si am pus niste seminte de flori si de salata in ghivece. Eu zic ca vesnicia e asigurata:d Cei patru pomi sunt 3 meri si un prun. Habar n-am daca sunt potriviti pentru zona de munte unde au ajuns saracii de ei, iar primavara asta iernoasa cred ca i-a speriat de tot. Dar asta e. Sa se obisnuiasca! In timpul procesului de facut gropi am descoperit si un izvor intr-un colt al curtii asa ca daca vreau vreodata fantana arteziana cu statui am cu ce sa o umplu. Lasand gluma la o parte a fost amuzant sa gradinarim un pic. Am curatat tufele batrane de coacaze si am studiat zmeura, care inca sufera de pe urma zapezii, trantita la pamant si uscata. Asteptam putin soare sa apare si tulpinile de anul asta.  Despre frunze si flori nicio sans...

Deci am fost nominalizata la Si nu de oricine, ci de o mamica de care mie imi place tare tare mult. Pentru ca este relaxata si plina de umor, pentru ca asculta muzica buna si merge la concerte (nu doar viseaza ca merge ca mine), pentru ca ii duce pe copii in vacante minunate, pentru ca intotdeauna am vazut in posturile ei un om plin de viata, pentru care prietenii si familia sunt mereu pe primul  loc. So, Simona multumesc mult de nominalizare:) Dar stai, ca mai urmeaza :D. Ca e cu reguli. 1. Numeste si multumeste persoanei/blogului care ti-a acordat premiul Simona, multumiri:). Esti o super tipa si orice mentionare de la tine ma bucura:) 2. Scrie 11 lucruri despre tine, daca tot ne-am imprietenit prin intermediul blogului, trebuie sa ne stim mai bine, nu?  hm...sa vedem... - imi place sa scriu, nu neaparat lucruri serioase, dar asa, sa mazgalesc litere si sa imi scot niste idei din cap. - imi place sa fie cald, nu ma deranjeaza canicula:d. Ma deranjeaza insa s...

PS: si eu muncesc, da? Nu doar ei. Dovada

Discutiile dintre mine si Andreea au devenit in ultimele luni din ce in ce mai incarcate, mai dificil de gestionat unele dintre ele sau, dimpotriva, haioase si pline de culoare. Presupun ca acelasi lucru se intampla si in celelalte familii pe la varsta asta. Pe mine insa recunosc ca ma iau uneori prin surprindere, imi pun la incercare imaginatia si chiar imi pun probleme legate de directia in care ar trebui sa indrept discutia. Cele mai dificile sunt cele legate de D-zeu, un subiect pe care noi nu l-am initiat, l-am lasat cumva in umbra, in ideea ca e cam devreme pentru discutii si explicatii religioase sau filosofice de orice fel. Dar el a fost introdus incet de bunici:D si acum ne cam bantuie... Ultima discutie pe aceasta tema a fost aseara, pe marginea patului, inainte de culcare. O redau exact si va las pe voi sa-mi spuneti ce parere aveti ca ar trebui sa fac in continuare:d -Mami, ma mai iubesti? (tocmai ma ratoisem un pic la ea pe nush ce motiv...) -Da, mut...