Mic update:
Aseara am reusit sa o masor si sa o cantaresc. Asa ca iata si datele tehnice: 82 de cm pe tocul usii si circa 10.700-10.800 pe cantar.
Ma uitam la dunga trasa la un an si ma minunam cum cresc astia mici. S-a adunat un spatiu de vreo 7 cm in 6 luni. Si la kilograme are un plus de cam 1,7 kg. In ultima luna a luat mai putin decat inainte, cam 100-150 de grame, dar atata timp cat urca nu coboara e ok.
Astazi Andreea implineste un an si jumatate. Sau 18 luni in varianta mai academica. E mult? E enorm, e un drum ca de la cer la pamant, e un pas urias , sute de pasi. E putin? Da, foarte putin fata de ce ne dorim sa urmeze, fata de ce credem ca e in fata ei si a noastra.
Cand avea cateva luni si plangea aproape non-stop, si zilele se scurgeau incet incet, pline de lacrimi si pisu si caca si biberoane de lapte si intrebari, 18 luni pareau ingrozitor de departe. Pareau in alta viata. Imi spuneam ca atunci, la 18 luni, va fi mai bine, mai usor, Andreea o sa fie mare, nu o sa mai planga, o sa doarma toata noaptea, o sa manance, o sa se joace, o sa vorbeasca. O sa fie asa cum e acum:).
Cu o exceptie: inca plange:)). Infinit mai putin decat la 6 luni. Si din cu totul alte motive.
In rest, e o fetita vesela, simpatica si dulce. Care mai si plange, se mai si isterizeaza, mai maraie, scartaie...da, dar tot simpatica e. Eu asa o vad si ignor privirile critice cand ma intalnesc cu ele prin parc.
Pentru ca da, inca se cearta cu unii copii, inca se enerveaza cand vrea o jucarie si nu o primeste, inca mai urla si tipa si plange de se aude de la cealalta statie de masina. Uneori o aud cand intru seara in parc si stiu ca e ea. Nimeni nu poate sa planga atat de galagios:d.
Dar cand rade si face mici ghidusii sau se ascunde si face bau, cand ne da pupici si ne raspunde la intrebari uit toate supararile si imi vine sa o mananc toata toata...ca doar e a mea:d.
La capitolul noutati, de vreo saptamana a invatat sa zica nenea (la orice barbat care nu e cunoscut) si stea. Arata stelele de pe cer si le diferentiaza de "be" (becuri:D).
Aseara a invatat ca pe unul dintre cateii ei il cheama Api (happy).
Daca vrea apa cere "apa", dar, daca vede sau atinge ceva ud, in casa sau afara, spune "apu", care cred eu ca e ceva intre apa si ud.
Daca nu e sigura ca are voie sa faca ceva (de exemplu sa loveasca cu un bat sau sa puna mana pe diverse obiecte), te testeaza. Se duce la obiectul respectiv si te intreaba "aici" si in functie de raspuns loveste/pune mana sau nu. De exemplu are voie sa dea cu batul in copac sau in canapea in casa, dar nu are voie sa loveasca oameni sau jucarii. Are voie sa puna mana pe obiecte inofensive, dar nu pe cele care se pot sparge.
Stie ca nu are voie sa atinga canile sau paharele din care beau eu sau Dan ceva si chiar daca ne mai testeaza, mai intinde mana si se uita la noi, daca ii spun "nu, nu e voie si stii asta" se retrage. Ba uneori repeta si ea "nu nu nu", probabil ca sa se convinga:d.
Minunea nu tine insa si in alte ocazii...la jucarii de exemplu:)). Acolo, nu poate naste tremurat rapid de buzica si lacrimi.
Seara o invitam la baita si se duce singura la cada, asteptand sa fie dezbracata. Baita in sine nu e o mare placere si se petrece destul de rapid, in picioare, cu dusul. Spalatul pe cap e un cosmar.
Cand e ora de culcare, ii spun ca mergem la nani nani cu pisi pisi si se agata repede de grilajul de la pat unde stie ca o asteapta matza.
Daca intalneste copilasi mai mari dornici sa se joace cu ea e cea mai fericita. Ii ia in brate, ii pupa, se lasa dusa de manuta si face cam tot ce vede ca fac ei.
Meniul nu s-a mai diversificat, adica mananca tot 3-4 feluri de mancare si nu prea accepta altceva, dar atata timp cat baga ceva in burtica eu sunt multumita. In fiecare zi ii dau obligatoriu iaurt si fructe, piersica, banana sau mar. Am incercat fara succes mango si avocado, in timp ce kiwi si portocala sunt uneori tolerate cu dezinteres.
Andreea incercand sa calareasca un catel de piatra
"Mami, tu vroiai sa arunci cea mai interesanta parte a jucariei"
