Gastrita la 9 ani, ghid pentru incepatori

O sa povestesc un pic cum am trecut noi prin perioada cu probleme de burta a Andreei, probleme care se cheama pe fisa ei gastrita cronica. Povestea este doar a noastra si nu vreau sa fie considerata o generalizare.  Dar poate ajuta perspectiva oferita de noi si in alte cazuri similare. Eu de exemplu am avut o mare problema cu faptul ca nu am gasit nicaieri experiente similare sau macar apropiate, desi inclin sa cred ca au mai trecut si alti copii prin necazuri de genul asta. 
So, sa incep.
Mentionez de la inceput ca nu stim nici cand a pornit exact problema, nici de ce. Atunci cand am ajuns cu investigatiile la endoscopie, in decembrie, lucrurile era destul de avansate si de aceea si greu de rezolvat. De-a lungul anilor Andreea nu a avut deloc probleme cu burta, asa ca toata povestea ne-a gasit nepregatiti. 
Probabil din acest motiv cea mai enervanta intrebare pe care am tot primit-o in ultimele luni a fost "dar...de la ce...? Are doar 9 ani...". 
A fost ceva tratament mai prelungit cu antibiotice in primavara trecuta pentru un streptococ rezistent, ceva zile cu dureri usoare de burta peste vara, dar foarte ocazional si absolut normal la copii uneori, niste suparari la scoala prin toamna,dar nimic dramatic, apoi o viroza in octombrie, cu ceva dureri de burta. Si de acolo potopul. 
Privind retrospectiv, ma gandesc ca poate trebuia sa merg mai repede la gastro si sa nu merg pe mana pediatrului timp de mai bine de o luna. Habar n-am.
Diagnosticul initial a fost ca are ganglionii mezenterici (abdominali) inflamati si  gaze, de unde si crampele. Am primit recomandarea de a-i dat nurofen vreo 5-7 zile. Apoi ca poate are o intoleranta alimentara si sa scoatem lactatele de tot pana facem niste teste. Degeaba.
Apoi ca are ceva gastroduodenita. Apoi, dupa endoscopie, ca are gastrita cronica. 
In tot timpul asta, de la inceput de noiembrie pana in ianuarie, am primit recomandari de analize, apoi alte analize, 2 ecografii abdominale, test cu bariu si radiografie, teste de alergii, teste de intolerante. Nimeni nu a recomandat endoscopie, desi eu explicam si pediatrului si ulterior medicului gastro ca tratamentul nu prea merge si ca Andreea are in continuare dureri si greata, zilnic. 
Acum, as cere mult mai repede o endoscopie...
Pediatrul ne-a recomandat regim alimentar si testul de intolerante Imupro (am facut chestia asta, pe multi bani, in criza de idei, dar apoi am citit mai mult si ne-am prins ca genul asta de teste sunt practic niste pacaleli internationale, ca nu arata nimic si nu sunt recunoscute de majoritatea medicilor, mai ales cei de gastro). Cand testul Imupro a aratat ca Andreea e intoleranta la ou si lapte de vaca, meniul ei s-a redus drastic pentru vreo 2-3 saptamani cand am tinut treaba. 
Medicul gastro, o doamna foarte renumita in domeniu, la care am ajuns pe la mijlocul lui noiembrie, ne-a dat un tratament medicamentos timp de o luna si regim alimentar. Altul decat cel de dat de pediatru. Dansa a urmat regimul romanesc clasic de gastrita si a zis sa dam lactate fara grasime, branza, iaurt, budinci, paste, orez, carne, peste, fructe fierte....Dupa doua saptamani de tratament, am insistat sa facem endoscopie, pentru ca era clar ca lucrurile nu merg bine. Fiimea statea mai mult pe acasa decat pe la scoala, avea dureri si greata, iar fiecare masa era un chin.
Intre cei doi medici, ambii renumiti, laudati, bine intentionati, ne aflam noi. Doi parinti care nu stiau pe cine sa mai asculte si un copil care a slabit 2 kg in doua luni si cantarea 26 de kg la 9,5 ani. 
Dupa endoscopia facuta de gura mea, dupa discutii destul de dure la telefon, cand am fost acuzata ca o bat la cap aiurea, dna doctor m-a felicitat ca am insistat, subliniind ca "intr-adevar, bine ca am facut endoscopia, stomacul e foarte iritat, are si un mic reflux..Trebuie schimbat tratamentul". 
Well, genius, finally... 
Am primit nexium, gaviscon, motilium, debridat, sab simplex, dar si vitamine super strong si lagosa (pentru ficat). La fiecare masa...
Tot atunci, in decembrie, am inceput sa fiu mai atenta la cum trateaza oamenii din alte tari gastrita, fiind evident ca regimul fara lactate, fara ou, fara fructe si legume crude deloc, cu niste carne, niste peste, mult orez, fara grasime...nu merge. 
Am reintrodus oul, convinsa fiind ca testul de intolerante recomandat de pediatru e o balarie. N-a avut nicio reactie la ou. 
Am reintrodus lactate usoare, gen branza si mult mai tarziu iaurtul, dar i-am dat niste lactaza inainte, pentru ca testul genetic aratase o intoleranta primara la lactoza (asta inseamna ca la un moment nu va mai tolera lactatele, nu neaparat acum insa. But just in case nu ii dau prea multe lactate pe zi). 
Am evitat o vreme pastele clasice, care ii dadeau dureri de burta, desi nu are nicio intoleranta la gluten pe teste, si le-am inlocuit cu taietei de orez si uneori paste fara gluten. 
Am scos mamaliga, mult recomandata de dna. gastro, pentru ca de fiecare data o durea burta. 
Am reintrodus cantitati mici de fructe crude, gen pere, mere fara coaja, cateva boabe de zmeura, 3-4 capsuni, cateva felii de mango si papaya, plus morcovi. A fost ok. Plus banane evident.
Am transformat 3 mese pe zi in 5 mese pe zi, cu portii mai micute.
Am inceput sa ii dau aproape zilnic unt de arahide, desi teoretic nu se recomanda la gastrita, pentru ca avea nevoie si de ceva grasimi sanatoase. All good. 
Am inceput sa adaug in smoothie seminte de in si canepa, plus migdale rase. Uneori i-am pus si unt de cocos pe furis...Desi teoretic astea nu sunt ok la gastrita.
Am trecut pe lapte vegetal, fortificat cu calciu, pe care il foloseam la smoothie-uri. De vreo doua saptamani l-am inlocuit cu lapte fara lactoza. 
Am pitit avocado prin smoothie-uri cat de des am putut. Uneori si cate o lingurita de unt de cocos.
Lucrurile nu au devenit mai bune deodata si poate meniul nici nu a contat asa mult, cat tratamentul. Medicamentele i le-am dat fix o luna. Apoi am renuntat la ele si ii mai dadeam una alta doar la nevoie.
Dar treptat greutatea a inceput sa creasca. Durerile de burta sa se rareasca. Vreo luna, adica inclusiv ianuarie, ramasese greata. Seara, la culcare, sau noaptea, sau dimineata. Incet, s-a rarit si ea. M-am gandit la un moment dat ca poate greata asta de noapte era de fapt de la stomacul gol, ea mancand, la recomandarea medicului, foarte lejer seara. Asa ca atunci cand ma striga noaptea ca ii e rau, in loc de Motilium, am inceput sa ii dau 2-3 biscuiti mici si o gura de apa, plus o pastila de Bianacid (protector stomacal si antiacid, pe baza de plante mainly). Si adormea la loc. 
Treptat, am inceput sa prindem curaj si sa mancam seara si cate o pizza cu ceva mozzarela si niste paste normale cu o lingura de suc de rosii si niste mamaliga cu branza si smantana.Ii dau unt pe fiecare sandvis si a reinceput sa manance si dulceata.
Inca avem grija si temeri. Inca evitam multe fructe si alimente. Dar am inceput sa respiram normal din nou. Inca stau noaptea in pat si mi-e frica sa nu ma strige ca ii e rau, dar in final pot sa adorm. Inca am aproape 3 kile mai putin decat in octombrie(yeey:d), dar ea mai are doar vreo juma de kil in minus..and counting. 
Una peste alta, totul se bazeaza pe trail&error, unele alimente vor fi tolerate, altele nu, depinde de fiecare burta. Un regim strict merge la o forma acuta de gastrita, atunci cand ai dureri o saptamana si te tratezi rapid. Dar nu merge tinut 2-3 luni, mai ales la un copil. Asta mic are nevoie de vitamine, de calciu, de proteine, de toate cele. Asa ca trebuie sa iesi un pic din limitele regimului clasic si sa vezi ce altceva tolereaza. 
La noi, medicii recomanda totul fiert, copt, afara nu chiar tot...mai merge si cate o prospatura, in cantitati mici, pe testate. 
La noi se recomanda lapte la greu, ca face bine la burta,  afara se recomanda scoaterea lactatelor, ca aduc mai multe probleme decat beneficii. Again, pe testate.
La noi se da tratament o luna si medicul ar vrea sa il faci si apoi sa te vaiti ca nu merge...Eu am insistat totusi dupa 2 saptamani ca nu e ce trebuie. Si bine am facut. 

Pun mai jos cateva linkuri care m-au ajutat pe mine sa gasesc un meniu cat de cat ok. Si nu ezitati sa faceti combinatii neobisnuite, gen taietei de orez cu fructe de padure coapte si indulcite cu un pic de miere, o solutie care m-a salvat de  multe ori cand nu mai aveam idei...





De ce la schi in Austria si nu in Romania?


- pentru ca pe Valea Prahovei ai vreo 4 partii la Sinaia, 1 la Busteni si 2 la Azuga, iar in Austria ai zeci de partii intinse pe versantii unei vai.
- pentru ca la Sinaia inca nu ai o cartela unica pentru toate instalatiile de cablu, iar in Austria ai acces la sute de km de partii si zeci de instalatii de cablu, din 3-4-10 statiuni, cu acelasi ski pass.
- pentru ca pe partiile din Romania nu ai toalete, iar cele 2-3 locuri unde poti manca sunt super aglomerate si servesc practic doar cartofi prajiti cu ceafa, iar in Austria ai cate o cabana la fiecare intersectie de trasee, partii, telescaune, unde poti manca orice, de la supe la paste, salate, carne, cartofi, strudel, clatite, bere, vin, suc, cafea, apa...Iar toaletele sunt curate si miros frumos. Si au apa calda:D 
- pentru ca la Sinaia dureaza 5 minute sa cobori partia si minim 20 de minute sa urci inapoi in telescaun, pentru ca e coada, iar in Austria poti lega 4-5 partii si apoi sa urci pana in varf fara probleme, iar apoi sa te muti lejer pe alt versant si sa incerci alte partii.
- pentru ca din Bucuresti pana in POiana Brasov faci o zi si cand ajungi nu gasesti parcare, iar in Austria ai ski bus care te plimba de colo colo si te lasa la gondola, iar daca vrei neaparat cu masina ta, ai parcare langa partie, cu 3-4 etaje
- pentru ca Romania are locuri minunate, dar greu accesibile, fara investitii, fara atentie la nevoile si confortul turistului platitor de bani grei, iar in Austria totul e gandit ca sa iti fie bine, comod, usor. 
- din motivele astea si multe altele prefer sa merg o saptamana pe an la schi in alta parte, desi platesc dublu fata de cat as da in tara. Pentru ca sa dau 1000 de euro pe Valea Prahovei mi s-ar parea furt, iar 2000 de euro in Austria mi se pare un pret cinstit, pentru ceea ce primesc. 

Vacanta la schi in Schladming-Dachstein, Austria

Intr-o zi, curand sper, o sa imi iau inima in piept sa povestesc cum am trecut noi prin noiembrie, decembrie si chiar si ianuarie, cu multe emotii, nervi, frustrari, kilograme pierdute si nopti nedormite.
Dar deocamdata o sa sar peste lunile astea si o sa ma bucur de acest inceput mai linistit de februarie. Si de abia terminata vacanta la schi:).

De cand avea Andreea vreo 6 ani ne-am facut obiceiul ca vacanta din februarie sa o petrecem la schi, in alte destinatii decat Sinaia sau Azuga, pe care le bifam in weekenduri. Anul acesta am decis sa revenim in Austria si sa mai economisim oarecum din bani, facand drumul cu masina si carand schiurile proprii.
Si asa am ajuns in zona Schladming-Dachstein, undeva la sud de Salzburg, la vreo 17 ore de Bucuresti.
De ce am ales Austria si nu Valea Prahovei...aici 

Drumul l-am impartit in doua zile, cu o prima oprire pe langa Budapesta, in zona Budaors, pe care o recomand ca varianta de tranzit, fiind chiar langa autostrada.
A doua zi am mers intins prin Ungaria si apoi Austria, practic doar pe autostrada.
Schladming este o zona de schi intinsa pe vreo patru munti, domeniile schiabile fiind conectate intre ele prin telescaune si partii, asa ca poti bifa doua zone diferite in aceeasi zi. Partiile sunt in majoritate rosii si albastre, negre fiind foarte putine fata de alte zone vazute de noi. Dar exista totusi.
Schladming este orasul principal din vale, destul de dragut, cu zona centrala pietonala si cu ceva restaurante. Nu as zice totusi ca exceleaza la capitolul sarm si traditii austriece, dar pe noi ne-a interesat mai mult sa fie partiile ok, sa avem parcare langa gondola si sa avem unde manca seara ceva bun. Si la capitolul asta locul a fost ok. 
In afara de Schladming, toata valea este plina de mici sate cocotate pe dealuri, de unde se poate ajunge relativ usor la diferite partii si gondole. 
In plus, la vreo jumatate de ora de Schladming se afla Ghetarul Dachstein, pe care urci in 10 minute cu telefericul. Noi ne-am dus acolo intr-o zi cu soare, cu planul de a vedea un pic zona si apoi sa ne mutam inapoi pe partiile din Schladming, dar am ajuns sa schiem doua zile full pe cele 3-4 partii de pe ghetar. Surpriza a fost ca, dincolo de peisajul absolut superb si podul suspendat pe care l-am gasit sus, partiile sunt mult mai libere decat cele din vale, cu zapada buna si deloc gheata. Din ce am aflat, pe ghetar se schiaza pana tarziu, spre vara, asa ca este o varianta simpatica si pentru vacanta de primavara. 
Ce nu am nimerit noi prea bine a fost cazarea, la o pensiune aflata cam in camp si de unde trebuia sa luam masina ca sa mergem la cina sau gondola. So...nu o recomand. 
In rest, Schladming este o varianta buna de mers la schi, parca mai putin aglomerata decat alte statiuni din Austria, cu multe variante de partii si cu o pizza geniala la restaurantul Papa Joe's:) 
Domeniul schiabil Planai, cu acces direct din Schladming


 Pe ghetar

 Podul suspendat de pe ghetarul Dachstein
 Munti cat vezi cu ochii
 Scarile spre nicaieri, tot pe ghetar:)


 Sala tronului, pe ghetar
 Una din partiile de pe Dachstein

 Coborare spre Schladming

 Schladming, ultima coborare

Costuri:
Ski pass 5 zile, doi adulti +un copil = cca 600 euro
Benzina dus-intors : cca 300 euro
Cazare tranzit Budapesta: 50 euro, camera tripla, cu mic dejun
Cazare tranzit TImisoara: 50 euro camera dubla cu mic dejun
Cazare Schladming: 668 euro/6 nopti/camera tripla cu mic dejun

Ciucas, bujori, varianta 2019

Astenia de primavara si ploile prea dese m-au transformat intr-o molusca lenesa in ultima vreme. Dar odata cu venirea verii si a temperatur...