Cum faci o rata sa zboare pe monitor

N-am mai scris de ceva vreme pe aici, in primul rand pentru ca nu am avut idei..
Viata noastra se imparte intre scoala, weekend si serviciu, ceea ce e absolut normal, dar nu creeaza mari oportunitati de povesti pe aici. Intr-o vreme mi-am propus sa scriu zilnic, sau macar saptamanal, asa ca exercitiu, dar nu mi-a iesit. In ultimul an, mi-a venit de multe ori sa scriu despre scoala, dar practic as fi redundanta si cred ca subiectul e asa fumat si intors pe toate partile ca nu as putea sa aduc nimic nou.
Dupa 3 ani de scoala m-am prins si eu ca lucrurile sunt cum sunt si nu se vor schimba pentru mine si inca 3-4 ametiti.
In acelasi timp cred ca peste 10-20 de ani va conta mai putin ce au memorat la scoala romaneasca a anului 2018 si mai mult capacitatea de a invata continuu, de a se adapta la joburi necunoscute, de a improviza, de a crea si a folosi aplicat informatiile pe care le au. Fuga dupa cel mai bun profesor si cea mai buna scoala mi se pare gresita in multe cazuri si inutila pe termen lung. Vom vedea.
In schimb, cred ca fiecare calatorie, fiecare experienta noua, fiecare provocare pe care o depaseste, fiecare intalnire, carte sau teatru este o lectie de invatare la fel de utila ca si cele din manual. 
Si cumva am ajuns sa scriu tot despre scoala:)) 

Anyway, revenind, voiam sa povestesc despre doua lucruri care o pasioneaza pe fiimea mai nou, ca poate mai sunt si altii ca ea: 

In primul rand, am descoperit impreuna code.org, un site pe care copiii pot invata bazele ideii de programare, prin jocuri. Practic, sunt niste cursuri online, de la super simplu la un pic mai complicat, in care ei isi creeaza niste jocuri. Sunt multe idei acolo, si proiecte individuale si cursuri rapide si cursuri mai lungi. E amuzant, educativ si cel putin deocamdata pe Andreea a prins-o ideea. Chiar daca pe termen lung nu va avea nicio legatura cu programarea, mi se pare important sa stie ce e aia si sa se descurce macar la nivel basic. Plus ca in felul asta exerseaza mult si folosirea laptopului, o alta necesitate a zilelor noastre:d 
Doi, si-a luat skateboard. Pe langa role, bicicleta, trotineta si schiuri. Cand are timp si chef, ceea ce destul de des, il scoate la plimbare prin parc si e mega happy pe el. In fine, n-are legatura cu nimic de mai sus, dar daca aveti copchil de 8-9 ani si nu stiti ce sa ii mai luati...e si asta o idee:d

Scoala romaneasca, intre Slavici si Minecraft

Educatia, acest subiect datator de emotii, idei si frustrari. Am invatat in ultimii ani ca ce se intampla la noi nu e ce trebuie. Cu asta ne-am lamurit. Metoda, programa, structura orele nu au nimic de-a face cu secolul in care traim. Au fost probabil potrivite acum 100 de ani, chiar si acum 50 sau 30 de ani, dar lumea in care traim s-a schimbat radical in ultimele trei decenii si sistemul de invatamant a ramas in urma. 
Programa romaneasca este stufoasa si incearca sa bage in capul copiilor cantitati impresionante de informatii, nelegate intre ele, reusind doar sa oboseasca, sa frustreze si in final sa indeparteze un numar la fel de impresionant de copii de scoala. Atunci cand zilnic ai senzatia ca la scoala ti se da prea mult, prea greu, prea plictisitor, cand acasa reiei acelasi model, in final iti bagi picioarele. Nu vorbesc de clasa a doua, ci de anii de scoala in general. 
Programa e invechita, include idei, carti, texte, exercitii fara nicio legatura cu realitatea in care traiesc copiii de azi. Nu zic sa renuntam la clasici si sa predam doar Minecraft si Harry Potter, dar putem integra astfel de subiecte si sa le folosim pentru a preda concepte mai dificile. Putem avea si Creanga si Slavici si Petre Ispirescu, dar si autori straini si ale lor carti pentru copii absolut minunate. 
Putem vorbi despre natura si fenomene naturale, facand experimente. Putem preda chimia, amestecand substante. Putem invata fizica, testand. 
Putem face sport in scoala, dar si asta a devenit se pare extrem de dificil.
Dar nu. Si atunci, cum facem ca sa tinem copilul conectat cu ideea de invatare, curios si fascinat, atras de scoala si atent? 
Solutia mea, care nu stiu daca e ce trebuie si nici daca va functiona pe termen lung, este sa completez ce face la scoala cu lucruri pe care i le propun eu acasa. 
O las sa citeasca ce are ca tema (povesti care nu ii plac, nu le vad sensul si sunt absolut idioate in multe cazuri, dar sunt ale marilor nostri scriitori, deci trebuie citite), dar in rest citeste carti din vremea asta, recomandate de pedagogi si parinti de prin alte parti, texte din care chiar inveti ceva, care te fac sa iubesti cititul si sa mori de curiozitate sa vezi pagina urmatoare.
Ii cer sa isi faca temele la mate, cu obsesia lor pentru calcule, dar din cand in cand ne mai jucam si putin logica si experimente. 
Ii cer sa copieze textele de pe manual pe caiet (pentru ca trebuie, pentru ca cica asa exerseaza scrisul), dar o las sa isi scrie cand are chef propriile povesti (la ora de religie de exemplu:d) . 
O las sa joace Minecraft, oricand are timp si chef, pentru ca asa invata despre materiale, constructii, volum si spatiu. Ba chiar, in alte tari Minecraft e predat in scoala, e folosit la ore, e considerat un instrument de invatare.
Mai nou ne mai uitam si pe joculete de programare, simple, de inceput asa. Doar ca idee. Pentru ca programarea si internetul si lucrurile bune si rele aduse de ele ar trebui predate practic de la clasele mici, dar nu. Pentru ca astia mici au youtube si jocuri video de la 5-6 ani, dar la scoala copiem inca texte de pe o foaie pe alta pentru ca. 
Ii povestim despre istorie in fiecare excursie sau vacanta, in tara sau afara, povestim despre romani si greci si lumea araba, despre imperii care cresc si dispar, despre prejudecati si sclavi si bine si rau. 
Facem sport, miscare, cat de des putem. Inot si schi si cu role si cu placa si cu bicla. Pentru ca sportul este la fel de important ca orice alta materie, dar nu se face. 
Nu pot schimba sistemul. Nu pot schimba nici macar abordarea de la noi de la clasa. Nu e vina invatatoarei. E o doamna in varsta, probabil suntem ultima serie, de ce s-ar lua la tranta cu sistemul, de ce ar schimba acum lucruri pe care le face de ani de zile? Pot insa sa incerc sa o tin pe Andreea ancorata in lumea de azi, sa o pun in contact cu idei si concepte noi, in speranta ca la un moment dat va ajunge in alt sistem. 
Si o invat sa judece singura anumite situatii si anumiti oameni. Sa stie ca si adultii pot gresi, indiferent daca sunt parinti, profesori sau sefi. Deocamdata, nu e la varsta la care sa conteste cererile invatatoarei, dar poate decide daca ele sunt bune sau nu, daca e de acord cu ele sau nu. O invat sa aiba o gandire critica, chiar daca nu poate contesta singura lucrurile care i se par aiurea la scoala. O las sa judece oamenii si faptele lor, dar ii cer sa fie politicoasa si bine crescuta cu ei. Deocamdata luptele cu adultii le duc eu pentru ea. 
Voi cum faceti? Cum abordati subiectul scoala si educatie ? 

La schi in Alpi -Cervinia si Zermatt

Anul trecut am testat in premiera schiatul in Italia, in Dolomiti, si pentru ca ne-a placut foarte foarte mult am decis sa revenim si in 2018, dar in alta zona. Dupa investigatii si intrebari, am ales Cervinia, o zona aflata la granita cu Elvetia, la poalele Matterhorn-ului, unul dintre cele mai inalte varfuri din Alpi. 
In alegerea noastra a contat mult si faptul ca puteam ajunge relativ usor in zona si la preturi ok. Am luat bilete de avion la Ryanair, pana la Milano, si de acolo am inchiriat o masina. De la Milano Malpensa pana in Valtournenche (localitatea in care am stat) am facut circa 2 ore, din care cea mai mare parte pe autostrada. 
Variante de cazare in zona sunt multe, mai ales in Breuil-Cervinia, statiune aflata la circa 2000 de metri inaltime, inconjurata de zeci de partii si care in plus ofera acces spre Zermatt si partiile de pe partea elvetiana. 
Noi am optat pana la urma pentru un apartament in Valtournenche, o localitate mai mica, cu vreo 9 km mai la vale, destul de neinteresanta si cu putine variante de luat masa, dar mai ieftina si cu acces foarte rapid spre partii. 
Practic din Valtournenche se urca cu gondola spre domeniul schiabil local si de acolo se poate ajunge, pe schiuri, pe partiile vecine, din Cervinia, si chiar pe cele din Elvetia. Sistemul de transport pe cablu este foarte bine pus la punct si conexiunile sunt rapide. Pentru ca am fost in ianuarie nu am prins nici mare aglomeratie, sezonul de varf fiind din februarie incolo. Pe de alta parte, vremea este foarte capricioasa aici si exista riscul sa nu poti schia din motive de viscol si avalansa. Acum de exemplu a fost o perioada cu ninsori foarte puternice si cand am ajuns noi deja toate partiile erau inchise din cauza pericolului de avalanse. Pana la urma am pierdut doar o zi din cauza ninsorii, dar altii nu au fost asa norocosi si au schiat practic 2 zile dintr-un skipass de 5 zile.
(Valtournenche sub viscol)
 (prima zi de schi, pe partiile din Valtournenche)


 (Matterhorn, vazut de pe partiile din Cervinia)


 (Matterhorn, de pe latura elvetiana)
 (coborare spre Zeermat)


 Matterhorn glacier - 3883 m








 Odata ajunsi pe partii, peisajul este incredibil. O mare de Alpi care se intinde cat vezi cu ochii, pante si varfuri insirate unele dupa altele. Si daca ai si norocul unor zile cu soare, lucrurile devin de vis. 
Ca nivel, exista si partii albastre si rosii, pe toate gusturile, cica si unele negre, dar erau inchise cat am fost noi acolo. 
Comparativ cu Val Gardena, oferta este mai mica un pic, dar in plus aici poti urca pana sus, pe ghetar, de unde peisajul este incredibil, si poti schia in doua tari, Italia si Elvetia.

Info:
bilete avion - 267 euro (toti trei cu un bagaj de cala)
cazare - 500 euro (airbnb, 7 nopti in apartament cu 3 camere)
rent-a-car - cca 300 euro (a fost mai scump pentru ca am cerut o masina cu roti de iarna)
skipass - 550 euro/5 zile/3 persoane (din care o zi a fost skipass international ca sa ajungem si pe partiile elvetiene)
inchiriat schiuri - 260 euro/5 zile/3 persoane
cheltuieli in zona - cca 700 euro  (mancare, ciocolate calde) - ca idee o masa de seara era cam 50-60 de euro noi trei, o ciocolata calda pe partie cam 4 euro si o portie de paste la un after ski pe partie cam 8-10 euro 

Ce mi-as dori de la 2018

Nu mai stiu daca mi-am facut vreodata planuri in noaptea de Revelion? De la un punct incolo mi-am dat seama ca planurile sunt bune, dar si mai bine e sa fii constient ca ele se pot duce naibii intr-o clipa sau ca alt plan aparut deodata ar putea fi mai bun.
Asa ca nu am mai facut liste, nici planuri, nici n-am stat sa bifez ce a iesit si ce nu. La final de an imi place sa ma uit in urma si sa simt cum a fost anul ce tocmai se termina?
Cand ma gandesc la el e ca atunci cand mananci prajitura preferata fix cand ti-e foame, cand bagi nasul intr-o sticla de parfum si stii ca aia cautai, ca atunci cand ajungi prima data pe an la mare si stii ca e un pic "acasa" acolo, cand cobori din avion intr-un aeroport nou, cand e dimineata dar cald si stii ca o sa fie o zi buna, cand ajungi pe o partie si e fix cum ti-ai dorit...? Sau te uiti in urma si ti-e frig, cand tu ti-ai dori sa fie cald, si abia astepti sa se termine odata cu 31 decembrie si sa inceapa ceva nou?
Ma uit in urma la 2017 si mi-e bine. A fost un an bun cu noi. Am facut o gramada de lucruri pe care le doream, am calatorit cam cat am vrut, am avut oamenii dragi langa mine si au fost sanatosi. Ok, i-as arata totusi un pic degetul pentru cateva raceli, pentru primul stat in spital, pentru cateva emotii nedorite, cateva zile cu ploaie cand ne doream soare. Dar in general, il mangai dragastos pe cap si ii zic: hai ca ai fost simpatic! Du-te la culcare acu.
Iar pentru 2018 vreau in primul rand sanatate. Pentru toti. Si apoi sa avem joburile pe care le dorim, scoala care ne trebuie, prietenii pe care i-am adunat si bani cat sa ne putem bucura de ei cu adevarat. Vreau sa vad locuri si oameni noi, sa ajung din nou pe nisip, si in valuri, si pe varfuri de munte. Sa vad cetati si palate si paduri si strazi necunoscute. Sa citesc cel putin la fel ca in 2017 si sa descopar povesti din care sa nu ma pot opri. Sa vad mai multe muzee, sa fac mai multe poze, sa merg mai des la teatru si sa ajung la cel putin un concert mare si cateva mai mici:)
Sa ajung la final de 2018 si sa il pot mangaia dragastos pe cap.

Nou inceput de clasa a patra

Asta este a doua saptamana de cand am schimbat scoala. So far so good Am luat decizia destul de repede, dupa ce tot discutam de la incepu...