Călătoriile celor trei roșii

La fix un an de la debutul pandemiei, ne-am trezit si noi cu niste teste pozitive. Si niste tuse seaca, usurica, si niste nas curgator. Nu ne-a luat pe toti trei deodata, ci pe rand, dar era cumva inevitabil, avand in vedere ca impartim un apartament, nu o vila cu mai multe etaje.  Si asa ne-a trezit blocati doua saptamani in casa. Ba chiar trei, ala de a avut norocul sa aiba ultimul test pozitiv, caci am calculat si la dansa tot 14 zile la izolare.  Asa ca ce papuci faci doua saptamani in casa? In primul rand te bucuri maxim de vremea nasoala de afara. Apoi nu te mai bucuri asa tare cand ramai fara apa calda si caldura si termometrul coboara vertiginos. Apoi te bucuri ca ai simptome usoare, de raceala, nu mizerii d-alea de le vezi la stiri, cu lipsa de oxigen si frisoane. Nici macar nu am ramas fara gust si miros, desi asteptam asta in fiecare zi. Nu s-a intamplat. Poate a ajutat si doza de vaccin pe care am apucat sa o fac inainte..Sau pur si simplu asa a fost la noi. E adev...

M-am tot sucit si rasucit daca sa imortalizez momentul asta aici. Sincer, as vrea sa uit complet de el cand trece. Dar stiu ca nu va fi asa. Ca o sa ne raportam de acum incolo la acest an 2020, la acest martie si acest aprilie. Va fi un reper.  Inainte si dupa coronavirus. Asa ca am decis sa pastrez aici o bucatica din viata noastra in pandemie. Desi se tot auzea de China de pe la inceputul anului, nimeni nu s-a gandit ca va evolua situatia asa rapid la nivel global. Nici cand a aparut primul caz in Italia nu i-am dat prea multa atentie. Cand Lombardia a intrat in carantina totala in februarie, noi inca ne gandeam ca am putea ajunge la Roma si Puglia in aprilie. Apoi lucrurile au degenerat rapid.  Pe 25 februarie a aparut primul caz la noi. Pe 11 martie OMS declara pandemie. Astazi, pe 1 aprilie, la nivel global sunt 860.000 de cazuri, din care 640.000 active, 42.300 de decese, 178.000 de insanatosiri.  In Romania, sunt peste 2200 de cazuri depistate si 82 d...

O sa povestesc un pic cum am trecut noi prin perioada cu probleme de burta a Andreei, probleme care se cheama pe fisa ei gastrita cronica. Povestea este doar a noastra si nu vreau sa fie considerata o generalizare.  Dar poate ajuta perspectiva oferita de noi si in alte cazuri similare. Eu de exemplu am avut o mare problema cu faptul ca nu am gasit nicaieri experiente similare sau macar apropiate, desi inclin sa cred ca au mai trecut si alti copii prin necazuri de genul asta.  So, sa incep. Mentionez de la inceput ca nu stim nici cand a pornit exact problema, nici de ce. Atunci cand am ajuns cu investigatiile la endoscopie, in decembrie, lucrurile era destul de avansate si de aceea si greu de rezolvat. De-a lungul anilor Andreea nu a avut deloc probleme cu burta, asa ca toata povestea ne-a gasit nepregatiti.  Probabil din acest motiv cea mai enervanta intrebare pe care am tot primit-o in ultimele luni a fost "dar...de la ce...? Are doar 9 ani...".  A fost cev...

Am tot ezitat sa povestesc aici ce intamplare ni se intampla, sperand ca lucrurile vor trece si voi putea scrie o poveste care sa includa si finalul fericit. Dar deocamdata suntem inca in plina desfasurare a actiunii si cred ca mai e pana la sfarsitul ei.. Undeva pe la mijlocul lui octombrie, Andreea a avut niste rosu in gat, urmat de usoare dureri de burta. Am tratat problema lejer, cu niste nurofen, pastile de gat si mancare de regim. Dar...doua luni mai tarziu suntem tot acolo. Nu cu gatul, ci cu burta. In fiecare zi ii e rau, o doare burta sau ambele. La un moment dat o durea si capul, dar momentan asta pare sa fi trecut. Dupa vizite la doctori si zeci de analize, singurul diagnostic deocamdata este gastroduodenita. Pentru chestia asta a primit un pumn de pastile (debridat, espumisan, maalox, colebil) sa le ia o luna si recomandarea ”sa manance orice, dar sanatos”...Dupa doua saptamani de tratament, suntem tot acolo. Pentru ca parte cu ”mancati orice” nu pare sa functionez...

Exista din pacate momente in viata cand te poti intalni cu senzatia ca ai o problema medicala, iar medicul din fata ta nu stie sigur cum sa o abordeze. Sentimentul este foarte neplacut, cu atat mai mult cu cat problema medicala o are copilul tau. Esti totusi fericit ca nu e ceva grav, dar te roade ca nu ai un raspuns clar.  Cam asa ni s-a intamplat noua in ultimele 6 luni. Din fericire, acum ne-am linistit, dupa cautari si sume maricele de bani date incoace si incolo, pana cand am simtit ca stiu sigur ce avem de facut.  Asa ca m-am decis sa povestesc un pic intamplarea noastra, pentru ca sunt sigura ca si altii s-au intalnit cu ea. Ca sa nu fie panica, e vorba de un amarat de streptococ betahemolitic, genul foarte popular pe la copiii de scoala si gradinita. In mod normal, el se descopera, se trateaza cu penicilina si dispare. Asta e varianta simpla si intalnita in 90% din cazuri. Nu si la noi. Andreea s-a procopsit cu el in aprilie, cand a fost un soi de mini epi...

Ultima saptamana din august nu a fost una prea simpatica pentru noi. De unde planuiam sa mai bagam un munte, mare ceva pe final de vara, am ajuns sa ne petrecem 3 zile in casa si 2 in spital. Dar sa o iau cu inceputul.  Duminica trecuta Andreea s-a intors din tabara cu febra. Evident asteptam sa apara muci sau tuse, asa cum se intampla de obicei. Luni insa a continuat cu febra si au aparut dureri de burta..boon...asta e nou pentru noi. O trec pe regim, Debridat, bag si niste antitermice, all good. Luni noapte febra cat casa si diaree. Marti ne ducem la Marie Curie si cei de acolo, cand au auzit de febra si diaree ne-au trimis la Victor Babes. La spital i-au luat analize de sange si seara am dus si copro. Analizele de sange au iesit rautz spre foarte rautz asa ca dr de garda ne-a dat Ciprofloxacin. Miercuri inca se plangea de burta si avea diaree, dar am scapat de febra. Joi dimineata a facut un kk cu sange si am plecat iar la spital, unde ne-au internat. Am reluat analizele de ...

Bagajele noastre de vacanta au suferit in ultimii 10 ani schimbari radicale, in continut si dimensiuni, de la perioada pre-copil, cand dilema maxima era cam cate fustite si rochite sa iau la mine, la cea cu bebe, denumita si "la drum cu casa in spate", pana la etapa mai relaxata in care ne lafaim acum, cand plecam la noi doar cu strictul necesar. Zilele astea, strict necesar pentru mine inseamna: nurofen, decasept, vibrocil/olynth si enterolactis. Din fericire fiimea face foarte rar chestii la burta, gen "mama, ma doare burta..", moment in care ii dau un plic cu enterolactis si se calmeaza. Grija mea este sa am ceva rapid de durere sau febra si ceva de gat, pentru ca, in 99,9% din cazuri, daca e sa faca ceva, a mea face tuse.  Vacanta care se apropie o sa ne duca insa pentru o vreme in zone fara acces rapid la doctori si farmacie, asa ca o sa plecam la noi cu un bagaj de medicamente mult peste strictul necesar. Practic, plecam cu de toate, inclusiv antibiotic,...

Deci am un mic update la ce povesteam despre cum gestionam noi, sau mai bine zis incercam sa gestionam raul de masina al Andreei. Noi fiind mari amatori de plimbari, lungi sau scurte.  Dupa cum spuneam atunci mari solutii nu am gasit...lucrurile s-au ameliorat in timp. Uneori are drumuri usoare, fara nicio problema, si brusc la urmatoarea deplasare face urat de tot...Din ce am vazut nu conteaza doar daca sunt sau nu serpentine, ci si viteza, numarul de giratorii, numarul de opriri/plecari de pe loc, temperatura... Noi am luat situatia ca atare si ne descurcam cum putem, cu pauze, servetele, mancat mai lejer, acceptat tzancanele si sticksulete la drum, compromisuri.  Dar, recent, am descoperit intamplator niste pastile care merg de la 6 ani in sus. Se cheama Emetix. (nu este un post publicitar!). Am auzit reclama la radio, in masina, si am decis sa incercam. Am bifat pana acum doar 2 drumuri ”sub influenta” pastilutei asa ca nu stiu daca ele chiar merg in orice condit...

Primele boli bifate de Andreea ca bebelus au fost cateva raceli, cu ceva mucisori, de care am scapat destul de usor. Cand a inceput sa misune pe jos in parc a bifat vreo 2-3 perioade cu kk moale, daca imi amintesc bine. Si cam atat. Apoi, de pe la 2-3 ani, odata cu gradinita, a aparut tusea, amigdalitele si otitele. La noi tusea e mereu aceeasi, sparta, metalica, de undeva din trahee. Doctorii ii spun laringita. Treptat, celelalte manifestari ale virozelor au cam disparut. Otita nu a mai facut de vreo 2 ani. Amigdalita cam tot asa cred.  Dar laringita rezista. Din cand in cand, mai ales primavara si toamna, matza incepe intr-o zi sa tuseasca. Intai usor, rar, sec, apoi tot mai metalic, sonor, bubuieli de tobe sparte.  Dupa nenumarate vizite la diversi doctori ne-am dat seama ca tratamentul e mereu acelasi. Niste sirop de tuse (degeaba), niste antiinflamator si aerosoli (adrenalina/ventolin si flixotide). Am incercat de cateva ori sa rezolvam fara aerosoli, am dat-o in ...

De cand era bebe, gen o zi:d, fii-mea a fost vomicioasa. Nu a avut chiar reflux, dar pe aproape. Cand bea lapte, dadea afara cam jumatate. Un fel de regurgitat dus la extrem. Cand a trecut pe solide, am crezut ca am scapat. Dar nu. Cel putin nu de tot. A ramas marea problema a raului de masina. Fie ca mergeam 3 kilometri prin Bucuresti sau 800 de km pana la greci dansa vomita. Problema exista inca si acum, dar mult mai redusa. Uneori, la drumuri lungi, pe serpentine, i se mai face rau, dar foarte rar mai ajunge sa vomite. De cele mai multe ori oprim masina, respira un pic pe afara si pornim din nou.  Cel mai rau a fsot intre 1 an si 4 ani-4.5 ani cand trebuia sa plecam la drum inarmati cu tone de servetele, haine de schimb si multa multa rabdare. Zero planning cu privire la ora de ajuns la destinatie:d.  Chiar si asa am calatorit foarte mult cu ea. La mare, la munte, la greci, la bulgari, pe insule, pe mare, pe langa Bucuresti sau la 1200 de kilometri de el. Nu am la...

In ultima vreme imi lipsesc excursiile din vara, plecarile de weekend, caldura, soarele, statul seara la terasa fara sa fie frig, diminetile cu soare cald...E inca frumoasa toamna asta, cu zile insorite si cer albastru. Dar dimineata e frig, cu geamuri aburite si nas rece. Si seara deja se intuneca prea repede, cand am mai fi stat pe afara... De vreo doua saptamani bolim, si eu si fii-mea. Cu nas si tuse si iar nas si iar tuse. O tinem asa, lant, de nu pare sa se mai termine. O ducem pe picioare, unii mai vioi, unii mai putin vioi... Am abandonat cam toate cursurile de pe lista de la Palat, dupa o experienta urata la preselectie la dansuri..Ca sa rezum a fost o mare buluceala, cu strigate, nervi, imbranceli, cu copii obositi si plictisiti, cu parinti veniti parca de pe maidan. Preselectia in sine a fost o gluma. Teoretic am fi inscrisi. Practic, Andreea nu mai vrea acolo asa ca am ramas la balet, unde a fost si anul trecut si unde vrea sa mearga in continuare. Pentru ca doamna ...

Lately, am facut cam asa. Tuse, schi, plaja la schi, paste, tuse, tuse, noapte cu tuse, schi, schi, camera de garda, aerosoli, noapte fara tuse, luni in parc, marti excursie la Salina. Pe lung: Weekendul trecut am ignorat previziunile meteo care anuntau vara si am fugit la munte cu Andreea si niste prieteni a caror fetita e colega cu Andreea, iar mama fosta colega de scoala cu mine...mda, prea complicat. Am plecat la munte sa schiem. Pe drumul pana la Predeal matza ne-a dovedit ca daca e sa se intample o laringita, cu siguranta se va intampla fix in weekendul cand nu suntem în Bucuresti. Nicio problema, suntem deja bullet proof cand vine vorba de tusea Andreei. Aveam preventiv in bagaj sirop, picaturi de nas si niste pastile cu propolis. Vineri noapte a fost ok, s-a dormit. Sambata schi. Picele pe o partie, cei mari pe alta partie.  Sambata seara am mancat super paste, cele doua mici s-au chirait si jucat pana cand am dat semnalul de culcare. Ca sa fie pachetul complet ...

De fapt asteptam zile cu soare si putin cald, fara noroi pe strada si zapada murdara pe trotuare...Imi place la nebunie iarna la munte, chiar si cand e ger. Sa scartaie usor sub ghete si tu sa te dai cu sania sau cu schiurile. Sa bei ceai cald in cabana cand afara ninge. Dar in Bucuresti ma multumesc cu o iarna de 3 zile. O zapada zdravana, o ninsoare ca in povesti si apoi gata, sa vina caldura...Urasc etapa noroi-frig-baltoace in care suntem acum. Matza viseaza la un picnic in parc. Cu ceai si prajituri, cu prieteni si joaca si alergatura. Deocamdata stam pitite sub cate o patura, una tuseste, una mormaie ca ar vrea sa doarma si nu poate... Bine ca e deja februarie..nu mai e mult pana la cald

Laringita este o boala destul de uratica la bebelusi pentru ca le poate crea probleme de respiratie. In cazul in care aveti um bebe si respira zgomotos, suierat, tuseste si se ineaca, mergeti la spital de urgenta. Noi ne-am intalnit prima data cu dansa pe la 3 ani, deci era deja mare matza si nu ne-am mai speriat asa. Cea mai dificila parte pentru mine a fost insa sa descriu tusea:d. Am cautat pe net si am tot ascultat diferite tipuri de tuse, incercand sa indetific cum suna a Andreei.  Tocmai de aceea o sa pun aici cateva fragmente de tuse inregistrata la matza mea ca sa va fie mai clar cum suna laringita. Nu e nici seaca seaca, nici productiva, nici din piept, nici din gat...E o tuse "latrata"", parca de peste tot si foarte foarte sonora. Ca idee, laringita nu e o problema prea grava la copiii mai maricei daca nu e insotita si de sunete ciudate la respiratie. Noi nu am avut parte de ele asa ca ne-am multumit cu raguseala si tuse. Muuulte tuse. Tratamentul ...

Ne-am rasfatat toamna asta fara raceli, muci sau tuse, cu mult soare si chef nebun de plimbari. Daca anul trecut am intampinat 1 septembrie cu amigdalita, urmata de nenumarate ture de tuse si muci, de data asta matza a rezistat mult mai bine si, iata, bifam prima tura de tuse abia acum, in noiembrie. Asta asa, ca sa vad jumatatea plina  paharului:)). Deci tuseste, uratel, de sambata. Cred ca daca elefantii ar tusi, asa s-ar auzi. Ca ea. E o behaiala puternica, din piept cumva, pe ton aspru, de bariton:d. Destul de sec, ca noi numai d-astea avem parte... Bagam aerosoli si sirop, juma de program de gradi (adica o ia bunicul la pranz ca sa nu tina toata grupa treaza la somn), ceai, lamaie, miere...cam asa... Odata cu tusea a venit si frigul, impresia mea fiind ca nu mai vedem noi zile cu 15 grade si soare prea curand. Asa ca in weekend ne gandim sa mergem pana la Brasov sa ne luam clapari:)) De sezon Ultimul weekend de vara-toamna, cu pizza si puzzle in parc Si doua poze...

A venit toamna. Superb. A venit si prima viroza, am trecut de ea. Imediat dupa dansa a venit si prima raguseala caraghioasa din viata matzei. E asa caraghioasa ca o punem sa ne cante si sa vorbeasca doar ca sa ne amuzam. Da, stiu, oribil obicei. Dar pentru ca e la randul ei incantata de vocea groasa pe care o are, Andreea nu se lasa rugata, va chiar se ofera singura sa ne faca un recital. sau chiar doua Printre trei behaieli si cateva lingurite de miere am facut si un "calendarul naturii", nu prea artistic el, dar eu zic ca e destul de clar si usor de folosit. Normal ca deocamdata o sa particip si eu la completarea lui zilnica, dar ei i se pare foarte interesant sa puna cartonase acolo, sa bifeze ce zi e, daca e soare sau nor, etc (deocamdata face asta la gradi). In plus in felul asta exersam si cifrele si incet incet mai prinde si cate o litera. Apropo de asta am bifat si prima sedinta la noua gradi. Fata de anul trecut cand eram oarecum emotionata si destul de porn...

prima tentativa de stat la cort...un succes corcodusul la preaplin ultima panta spre Susai liniste... N-ai zice ca fiecare din pozele astea prefigura o seara cu 39.6-39.9..Chiar si asa, am fost la munte si n-au fost toate rele. A fost cald, soare, cer albastru, iarba, cort, corcoduse de gem, leneveala sub brad, nuci pentru veverite, alergatura dupa minge. Ok, n-am ajuns unde ne propusesem, Urlatoare si Piatra Arsa, dar a fost bine si asa. Odata ce accepti ca un copil egal "hai sa facem un plan, dar s-ar putea sa iasa altfel" si nu te stresezi ca trebuie sa-ti adaptezi asteptarile si pasii pe parcurs, lucrurile devin line si frumoase. Un weekend ce parea ratat din cauza nesuferitelor de amigdale s-a dovedit pana la urma not so bad:d. 

Adica pe la 40 grade. Si nu e vorba de temperatura de afara. Deci am plecat vineri seara la munte cu lista de to do. Aveam de gand sa urcam sambata la cascada Urlatoare in Busteni si luni la Piatra Arsa. Pentru duminica nu aveam planuri, am zis ca vedem noi pe moment ce avem chef. Drumul pana la Predeal a fost un  cosmar pentru ca se lucreaza la unul din podurile de la Posada asa ca se mergea alternativ pe o singura banda. Sambata ne-am trezit lenesi, dupa o noapte cam proasta, caci Andreea s-a foit, a cerut apa, pishu, a mormait in somn. Asa ca am decis amanam cascada pentru a doua zi si sa stam prin curte, am pus cortul si ne-am jucat pe langa el. Fericire maxima pe matza:). Si-a adunat toate papusile si cartile de colorat acolo si s-a jucat, ba in cort, ba in fata lui. La pranz a decis ca nu vrea sa doarma decat in cort si, avand in vedere ca era cald si soare, am instalat patul acolo:d. Plapuma, perna, sac de dormit..tot tacamul. Si a dormit donsoara 2 ore, ba chiar ar mai f...

Ati vazut Black Swan? mult-aclamatul si laudatul film cu Natalie Portman? Well, eu da. Pentru mine, Black Swan este cel mai ingrozitor film de groaza pe care l-am vazut. Nu am nicio problema cu filmele de groaza. Pot sa ma uit linistita la monstrii, la capete taiate si galeti de sange clipocind peste tot. Daaar, nu-mi arata nimic legat de unghii. Nu-mi arata unghii smulse, rupte, taiate. Asa ceva nu pot sa vad. De aia pentru mine Black Swan este tatal tuturor filmelor de groaza:)) Dar se pare ca soarta are mult umor. Pentru ca, cum sa o zic mai frumos?, lu Andreea ii cad unghiile. Nu una, doua. Nuuu, toate. Asa, deodata. Asa ca traiesc in plin film si strang din dinti asteptand sa se termine.  Dupa panica initiala, gandindu-ma ca are vreo deficienta majora de vitamine si minerale, m-am linistit oarecum citind pe net posibilele cauze. Pe site-urile de la noi n-am gasit mare lucru, dar m-au salvat niste forumuri medicale din State, site-uri si CDC-ul american:d.  Se pare ...

Duminica, 3 iunie, copilu face plaja la munte, sa stropeste cu apa, adie vant, distractie, topaiala Luni, 4 iunie, copilu are mici muci, aposi, putini, no worries Marti, 5 iunie, copilu merge la gradi, jucat, dansat, dormit, mancat, no problem Miercuri, Joi, mucii prind putere, se incheaga, se pitesc pe canale, ii scoatem cu insistenta, nu lasam nimic, punem picaturi, no big worries Vineri, 8 iunie, copilu face febra la gradi, face febra acasa, scoatem nurofenu, scoatem paracetamolu, some worries Sambata, copilu zice "mami, ma daore urechea", mami se panicheaza, scoate Otipaxu, scaote Garaone, worries? Duminica, copilu n-are febra, mai are niste muci, nimic grav, e dus insa la dr. sa verificam urechile. urechile n-are nimic, gatu n-are nimic, status general bun. Dar dr descopera bube mici, pitite pe la degete.  Concluzie, copilu a avut/are boala gura-mana-picior. Nooo woooorieeesss! Luni, 11 iunie, copilu e tinut acasa pentru linistea mamei. Ora 10...