Cum am trecut noi prin prima internare

Ultima saptamana din august nu a fost una prea simpatica pentru noi. De unde planuiam sa mai bagam un munte, mare ceva pe final de vara, am ajuns sa ne petrecem 3 zile in casa si 2 in spital. Dar sa o iau cu inceputul. 
Duminica trecuta Andreea s-a intors din tabara cu febra. Evident asteptam sa apara muci sau tuse, asa cum se intampla de obicei. Luni insa a continuat cu febra si au aparut dureri de burta..boon...asta e nou pentru noi. O trec pe regim, Debridat, bag si niste antitermice, all good. Luni noapte febra cat casa si diaree. Marti ne ducem la Marie Curie si cei de acolo, cand au auzit de febra si diaree ne-au trimis la Victor Babes. La spital i-au luat analize de sange si seara am dus si copro. Analizele de sange au iesit rautz spre foarte rautz asa ca dr de garda ne-a dat Ciprofloxacin. Miercuri inca se plangea de burta si avea diaree, dar am scapat de febra. Joi dimineata a facut un kk cu sange si am plecat iar la spital, unde ne-au internat. Am reluat analizele de sange si copro, au oprit antibioticul si am continuat 2 zile doar cu Hidrasec si calciu. In cele doua zile de stat in spital, picea si-a revenit, scaunele s-au rarit, febra nema, vioaie era, a slabit vreo 2 kile...Am iesit sambata cu diagnostic de enterocolita infectioasa cu o porcarie de bacterie, recomandare de regim si probiotic. Asta e pe scurt ce s-a intamplat pe partea medicala.
Sa va zic un pic de spital si cum am perceput eu experienta asta, cu bune si rele. 
Victor Babes este un spital curatel, cu pavilioane imprastiate printr-un parculet verde si plin de alei.. Asta e bine. Ce e rau este ca nu ai voie sa iesi deloc afara cat timp esti internat, chestie care duce la urlete si plictiseli maxime la copilasii mici...Nu stiu daca nu ar fi o idee sa se imprejmuiasca o curte mica langa fiecare pavilion si sa poti iesi acolo macar cateva minute pe zi. 
Asistentele si doctorii s-au purtat foarte atent si politicos cu noi, chiar daca nu am bagat prin buzunarelelor decat 5 lei, pentru o perna in plus, si inca 5 lei ca sa ma lase sa ocup un pat ramas liber in salon. Dar banii i-am dat eu, de draguta ce sunt, nu au sugerat ei nimic. Evident, mamele dorm cu copiii intr-un pat ingust, ceea ce e ok cand copilul are 2 ani si imposibil cand are 8. A doua noapte am avut noroc ca am ramas singure in salon si am acaparat inca un pat...
Ce nu mi-a placut a fost ca atunci cand intrebai ce tratament ii dau, ce e in seringa cu care veneau, deveneau un pic suspiciosi si se cam zbarleau. Mi se pare normal sa stiu ce primeste fiimea chiar daca e de la un medic. 
Saloanele de pe etajul nostru aveau 2-6 paturi, cu bai proprii si televizor, iar curatenia se face in fiecare zi. 
Dar. 
Copiii sunt adusi in salon inainte sa se stie ce e cu ei, cu febra, cu diaree, cu voma, claie peste gramada. Abia dupa niste ore vin analizele de sange si abia dupa 3 zile alea de scaun. Deci ei stau impreuna, unu cu virus, unu cu bacterie, unu cu stiu eu ce. Ma gandesc ca ar fi mult mai sanatos sa fie izolati in prima zi de internare macar, pana au analizele de sange, pana nu mai vomita. In ziua in care ne-am externat, in salonul nostru de doua paturi a fost adus un baietel in stare foarte proasta. Cum era sa raman eu cu Andreea acolo si sa plecam bolnave de alta traznaie? 
Legat de asta, exista o tendinta a medicilor, unii sau toti, nu stiu, de a te tine in spital mai mult decat e poate cazul, preventiv. Atunci cand copilul nu are febra, are scaune aproape normale, e maricel, mananca si se hidrateaza, mi se pare mai eficient sa il lasi acasa, sub supraveghere si sa vezi cum evolueaza, decat sa il tii blocat in spital, cu alti copii bolnavi de alte chestii. 
Nu stiu cum e politica in alte spitale, caci din fericire asta a fost primul vizitat si sper si ultimul.
In final, alta treaba care m-a deranjat a fost nesiguranta medicului care era de garda atunci cand ne-am externat si care folosea cam prea des "nu prea stiu", "nu cred", "nu inteleg"...atunci cand ii ceream sa imi explice evolutia bolii...Dar poate Andreea a fost un caz mai aparte, usor atipic in manifestare. 
Cam asa a fost pentru noi la Babes. 
Costurile totale au fost de 35 de lei pentru mine, spitalizarea ca insotitor, si cei 10 lei dati din proprie initiativa asistentelor pentru o perna si un cearsaf. 
Acum Andreea e in faza de recuperare, e vioaie si cu chef de joaca. Mai avem o saptamana de vacanta!

Role agresive, de speriat sau nu chiar?

La 1 an, se ridica in picioare si incepea a alerge. La 4 ani facea balet. La 5 ani a testat ceva dansuri contemporane. Apoi chitara. Apoi t...