Călătoriile celor trei roșii

 The good, the bad and the ugly. Ca orice poveste de iubire, liceul are și părțile lui mai puțin luminoase. Cel puțin pentru adulții resposabili, cu planuri și așteptări:d. Pentru că, în cazul aproape adultului din casă, liceul rămâne o întâmplare fericită, cu colegi amuzanți și prieteni bun, cu un program mai mult decât lejer și timp de multe activități extra.  Faptul că învață dimineața a fost de la început un criteriu de selecție și se dovedește în continuare varianta cea mai logică. În felul acesta, la ora 14.00 este liberă să meargă în oraș, la voluntariat, la teme, la ore de germană sau fizică (sau ce are fiecare după caz). Faptul că învață după un program-pilot și majoritatea materiilor se fac modular, adică concentrat în 2-3 luni și apoi deloc, este cu plusuri și minusuri. Pentru noi predomină plusurile, dar există și păreri contrare. Profesorii de la materiile de profil care nu au ore pe tot parcursul anului (chimia și biologia în cazul nostru) spun că nu au timp să p...

Acum că a trecut cam jumătate din clasa a 9a, am zis să povestesc puțin despre liceu si cum a venit el peste noi după experiența clasei a 8a.  În primul rând, sentimentul predominant după ce s-a terminat epopeea Evaluării Naționale a fost de eliberare. După un an de muncă, de emoții, de saturare, nota și apoi repartizarea la liceu s-au simțit cam cum te simți când urci pe munte și ai senzația că nu se mai termină, dar deodată poteca s-a terminat și ai ajuns sus. Urmează apoi o lună de relaxare, când ne-am bucurat de vacanță, și încep emoțiile cu clasa a 9a. Sunt sigură că fiimea a avut o mie de gânduri despre cum vor fi colegii, dacă se va înțelege cu ei, dacă îi vor plăcea profesorii, dacă dacă dacă. Ea a avut marele noroc să intre în aceeași clasă cu una dintre colegele bune din gimnaziu și să rămână prietene în continuare. Ceea ce a ușurat mult acomodarea la liceu.  Din fericire pentru noi experiența de la Șincai a fost până acum foarte ok, cu doar câteva mici mențiuni. Atm...

Evaluarea Nationala este o mizerie. As putea sa ma opresc aici pentru ca acest gand rezumă un an întreg de frustrări și întrebări.  Dar o să încerc să detaliez experienta noastră, pentru a rămâne aici, să ne amintim de ea dacă mai vrem vreodată, și pentru altii care poate vor trece prin ea. Evaluarea Natională a fost gândită ca o modalitate de a standardiza examenul de admitere la liceu, de a avea subiecte și o corectură identică pentru toti elevii, indiferent de locul în care dau aceste testări. Ea și-a propus initial să crească sansele de admitere, prin completarea unei liste mai mari de optiuni, la mai multe licee, vs a da examen la un singur liceu.  Ideea nu e rea. Dar, cel putin in București și marile orașe, EN s-a transformat într-un concurs pentru ocuparea câtorva locuri la doar cateva licee.  În Bucuresti, panica parintilor sau ambitiile lor sunt atat de mari în unele cazuri, încât discutiile încep de prin clasa a cincea, când multi cedează presiunii publice și ba...

Viata unui elev de clasa a 8a este foarte interesanta. Daca ar scrie postarea fii-mea, ar folosi probabil un alt termen, în functie de zi si de cantitatea de teme.  Elevul român de clasa a 8a este un muncitor la uzină. Cel putin așa îmi imaginez eu viata în uzină. Te trezești dimineata foarte devreme, la 6.30 de exemplu, mănânci ceva, pleci uneori pe întuneric încă spre școală, unde petreci 6-7 ore (8 în cazul Andreei căci are și masă de prânz) și revii grăbit acasă. Aici probabil că angajatul român clasic ar termina cu munca și s-ar așeza pe canapea cu o bere/pahar de vin în mână.  Nu și elevul român. El își ia o pauză de gustare și apoi intră în tura 2: teme sau meditatii. Sau și teme și meditatii, depinde de zi. Tura aceasta se termină în cazul nostru pe la 19-19.30, când, după circa 9-10 ore de muncă si ceva pauze rătăcite, tânărul de 13-14 ani poate considera că si-a terminat treaba pe ziua aia. În mod ideal la 21.30 se culcă, fericit că mâine o poate lua de la capăt, la ...

Există un moment în viața oricărui părinte când ajunge în punctul în care se transformă din actor în simplu martor la multe dintre experiențele propriului copil. Văd uneori părinți interacționând cu copii mici în parc, pe stradă sau la restaurante și îmi amintesc cât de ușor era atunci să intervii și să rezolvi necazurile celui mic. Chiar dacă și la vârste mici e recomandat să nu sari ca un arc la orice întâmplare, se întâmplă totuși de multe ori să fie nevoie de implicarea unui adult. Când copilul cade și se lovește tare, când e împins, când apar țipete și scandaluri pe tobogan, când e ora de plecare dar el mai vrea un pic la joacă, când prietenul nu vrea să dea jucăria, când e obosit, când îi e foame, etc. Uneori disputele se rezolvă între pici, dar alteori era nevoie de un mic ajutor din partea unui adult. Adolescența este însă momentul în care intervențiile unui părinte se reduc substantial, limitate la situațiile cu adevărat grave. În rest, devii încet-încet spectator, de multe or...

Viața în clasa a opta este foarte complicată, din multe puncte de vedere, dar cred că una dintre cele mai mari plângeri la noi în casă este legată de lipsa timpului. Cele 24 de ore parcă s-au contractat sau trec prin ceva proces ciudat de dizolvare care face ca la finalul zilei să se lase cu mari supărări că, din nou, timpul s-a terminat. Și adevărul este că așa e.... Ziua Andreei începe dimineața, la 6.30, continuă cu 6-7 ore la școală, până la 16.00, apoi meditații sau teme, până pe la 19-19.30, apoi masa de seară și culcat la ora 21-21.30, pentru că a doua zi o luăm de la capăt. Așa că momentele în care poate sta ea cu ea, singură, făcând doar ce vrea sunt extrem de reduse și nici măcar zilnice. Ceea ce face ca masa de seară să fie singurul moment din zi când reușim să stăm toți trei împreună. Uneori, adolescentul are un nor de furtună deasupra capului și discuțiile sunt limitate la întrebări de genul "mănânci asta?", "te-ai saturat?", "ești ok?", iar r...

”Sephora kids” este ultima nebunie generata de instagram și youtube, platforme unde o gramada de copile de 9-10 ani au propriile canale in care prezinta, testeaza si promoveaza produse cosmetice, de cele mai multe ori destinate adultilor. Ceea ce parea o chestie amuzanta cand eram noi mici si furam Farmecul mamei si rujurile (la parfum mi-era frica sa ma bag:d) ca sa ne prefacem in oglinda ca suntem mari a devenit in ultimii ani un fenomen la limita sigurantei. Chiar daca in România trendul nu a ajuns incă la nivelul din SUA, este evident ca el nu ne ocoleste, fiecare vizita la Sephora fiind o dovada ca locul este plin mai ales de adolescenti si chiar copii mai mici, adusi de propriile mame sa isi cumpere diverse produse cosmetice, în cosul de cumpărături ajungând inclusiv concealere, fond de ten sau creme anti-aging. Este un trend sustinut puternic de marketing, de canalele de youtube si de presiunea anturajului, caci poate fi extrem de amuzant sa mergi la Sephora cu prietenele si sa ...

Intotdeauna, traditional, finalul de an te indeamna la concluzii si rezolutii. E un fel de presiune sa zici cum a fost si sa faci planuri pentru ce vine. Sa tragi linie si sa decizi ca anul urmator vei fi mai bun, mai frumos, vei merge mai des la sala, vei manca doar chestii sanatoase, nu vei tipa niciodata la copil, te vei enerva mai rar in discutiile cu parintii, te vei vedea mai des cu prietenii, etc. O gramada de oameni in jurul tau se reinventeaza. Asa ca trebuie sa faci si tu ceva. Sa schimbi ceva la tine, sa evoluezi. Macar sa te vopsesti, sa faci ceva cu ridurile, sa citesti macar o carte de dezvoltare personala.  Dar ca sa citez un clasic, nu stiu altii cum sunt, dar eu o sa zic pas la toate astea. Mi-am propus si in trecut sa merg mai des la sala, sa imi cumpar creme mai scumpe, sa citesc mai mult, mai inteligent, sa fac mancare de casa mai des, sa nu ma mai enervez pe prostii, sa invat ceva nou...Doar pentru ca la final de an sa ma simt prost ca nu am realizat mai nimic ...

Insula Bali este una dintre cele mai populare destinații exotice pentru români. Nu cred că există influencer local sau instagramer sau vedeta din showbiz care să nu fi ajuns acolo măcar o dată și să nu fi povestit ce și cum. Apoi e plin youtube-ul de vloggeri, români și străini, care au propriile povești detaliate. Ce să faci în Bali, ce să nu faci, unde să stai, unde să nu stai, ce e bine, ce e rău. Cât e de mișto, cât e de nașpa.. Așa că am pornit la drum cu o imagine destul de clară despre insulă. E frumoasă, dar aglomerată. E plină de hoteluri de lux și piscine infinity, dar și de sate sărace și oameni care încearcă să te fure la calcule. E cu vegetație și orez și cu plaje superbe, dar complet nepotrivite pentru înot. E plină de ruși și australieni. E scumpă. E ieftină. Deci na, știam de toate:)) Ca orice insulă te gândești că e mică și ușor de vizitat, dar nu e. Din est până în vest sunt vreo 180 de km, iar din cel mai nord colț în cel mai din sud vreo 100 km. Nici mult, dar nici ...