Discutii in jurul mesei: de la nori de furtună la Zelenski, Gaza si non-binary

Viața în clasa a opta este foarte complicată, din multe puncte de vedere, dar cred că una dintre cele mai mari plângeri la noi în casă este legată de lipsa timpului. Cele 24 de ore parcă s-au contractat sau trec prin ceva proces ciudat de dizolvare care face ca la finalul zilei să se lase cu mari supărări că, din nou, timpul s-a terminat.

Și adevărul este că așa e.... Ziua Andreei începe dimineața, la 6.30, continuă cu 6-7 ore la școală, până la 16.00, apoi meditații sau teme, până pe la 19-19.30, apoi masa de seară și culcat la ora 21-21.30, pentru că a doua zi o luăm de la capăt. Așa că momentele în care poate sta ea cu ea, singură, făcând doar ce vrea sunt extrem de reduse și nici măcar zilnice.

Ceea ce face ca masa de seară să fie singurul moment din zi când reușim să stăm toți trei împreună. Uneori, adolescentul are un nor de furtună deasupra capului și discuțiile sunt limitate la întrebări de genul "mănânci asta?", "te-ai saturat?", "ești ok?", iar răspunsurile la "daaaaa!", urmate de "pot să mă duc în camera mea?".

Și îmi sună atunci în minte vocea mamei: "Nu ne ridicăm de la masă până nu termină toată lumea!"

O regulă pe care eu nu îndrăzneam să o încalc. Stăteam la masă, cu farfuria goală, cel mai probabil îmbufnată, până terminau toți.

Și acum, adult fiind, mă deranjează când merg undeva și lumea se ridică de la masă când are chef:)). Nu ne ridicăm până nu terminăm toți!, îmi vine să zic...

Dar sunt seri în care această lecție nu își are rostul, când e nevoie să îi dau puțin spațiu, puțin timp, ca sentimentele și trăirile să se așeze încet la locul lor. Sunt lecții și lecții, zile și zile.

Și sunt mese de seară când stăm mult la povești. Când râdem de tâmpenii, când povestim întâmplări de peste zi, când aflăm ce a zis X și ce a făcut Y.

Sau seri în care vorbim despre politică, istorie, un reel de pe insta, un trend de pe social media. Cred că un adolescent trebuie să fie racordat nu numai la familie, școală, prieteni, ci să aibă habar de lumea din jur, lumea aia mare care deocamdată poate nu îl afectează cu nimic, dar pe care trebuie încet să o cunoască și să o judece. Cred că un adolescent trebuie să știe cine conduce țara lui și cine este opoziția, cine sunt oamenii politici cei mai cunoscuți ai momentului și cam ce vor ei, unde sunt conflictele cele mai dure, unde se duc războaie și de ce, cine protestează, la noi sau în alte țări, și de ce.

Nu ajută cu nimic să rămână în întuneric, într-o bulă roz, căci în curând va păși în lumea cea mare și trebuie să știe din ce e ea formată. În plus, Instagramul și TikTokul prezintă propria lor versiune a lumii din jur și e bine să știe să le privească un pic critic, conștient că mereu sunt două părți într-un conflict, într-o structură politică, într-o știre.

Cred că a învăța adolescentul să se informeze, de unde să se informeze și cum să caute diferite aspecte ale poveștii este un skill extrem de important pe termen lung.

De exemplu, în cazul nostru, discuțiile despre Zelenski și Putin, despre Israel și Gaza, despre trans, non-binary și straight, despre minorități, despre teroriști, despre Schengen sau NATO au dus de cele mai multe ori la discuții mult mai ample despre drepturi, alegeri, discriminare sau istorie.

Cred că orele de debate din clasele mai mici, dar și faptul că mulți dintre colegii de clasă participă cu plăcere la ora de istorie și știu multe lucruri despre lumea actuală au fost un catalizator.

Nu cred că a ține adolescentul departe de știrile la zi este posibil. Undeva, cumva, va auzi diverse lucruri, într-o versiune mai aproape sau mai departe de adevăr. Și e important să știe că nu orice site și orice canal este o sursă veridică, indiferent de subiect.