Călătoriile celor trei roșii

Soo..ce mai facem noi lately. Practic alergam. In timpul saptamanii, alearga mai ales Andreea. La scoala, acasa sa manance, in parc sa se joace, la engleza, la bunica, la teme. Pe langa ea alearga mama, care o duce, o aduce, o asteapta, o pune la masa, o trimite la teme, o lasa in pace:d. In weekend, alergam impreuna. La cursul de programare, o denumire foarte fancy pentru un curs despre cum sa faci joculete in scratch, la cursul de role, unde e bine deocamdata pentru ca pot sa zac soparleste la soare pana termina Andreea de sarit pe rampe, la bunica cealalta, sa mancam pranz si mai ales sa ne intalnim cu cel mai nou membru al familiei, micul Max, la diverse teatre, muzee, expozitii, parcuri, etc.  Am decis sa ne bucuram cat putem de zilele astea foarte calde de octombrie, ca probabil noiembrie nu va mai fi asa prietenos cu noi.. In rest, daca vrei sa vedeti povestea Andreei despre Cappadocia, e mai jos:d  Ultima afacere...

Zilele astea am avut chef zero de scris despre ce cred. Pentru ca am impresia ca ce cred eu este opinia unei minoritati extrem de mici si irelevante in Romania. Si pentru ca incerc sa ma tin deoparte de valul de ura si discriminare si mizerie care circula prin societate zilele astea. Mai ales daca stai pe Facebook sau citesti presa, te ia durerea de cap si depresia. Asa ca am stat mai deoparte, cu cartile si povestile mele, cu temele Andreei si dilema  ”ce mancam in seara asta”, cu Picky Blinders si Mrs Maisel. Referendumul asta din weekend este despre nimic. Nu schimba nimic in legislatie. Lucrurile pe fond legal raman la fel. In continuare doi barbati care se iubesc nu se vor putea casatori. In continuare o mama care isi creste singura copilul nu se va incadra in definitia familiei, asa cum este ea si acum in Codul Civil. Deci ramane cum am stabilit. Corect sau incorect pentru unii sau altii. Referendumul nu este despre ei. Ci despre manipulare, discriminare, rautate, nestii...