Călătoriile celor trei roșii

Ca de obicei, finalul de vară ne-a prins și anul asta în Grecia, în vacanța noastră tradițională pe velier. Final de vară doar calendaristic, căci începutul de septembrie este la fel de frumos și cald ca orice lună de vară în insule. Singura schimbare e că serile se lasă mai repede și nu mai sunt așa fierbinți. Dar vântul e perfect, apa splendidă și soarele mai îndurător.  Intâmplător, anul asta am revenit fix în locurile în care am ajuns în prima vacanță pe barcă , acum..mulți ani. Atunci habar nu aveam să plimbăm sau să ancorăm un velier, acum suntem deja destul de stăpâni pe ce avem de făcut. Andreea e la ancoră, Dan la timonă și vele, iar eu mă ocup de cuba libre și poze. În premieră, anul asta am avut o barca mai mare, cu 5 cabine și 3 toalete pe care au locuit timp de 5 zile 8 oameni. Incă un pic și luam și pisica cu noi că loc era. Am pornit la drum într-o vineri pe la prânz și am oprit o noapte imediat după ce am iesit din Bulgaria, pentru prima salată grecească și tzatziki...

Weekend de toamnă caldă cu pădure colorată=hai sa mergem undeva la munte să ne plimbăm puțin pe la aer. Cam așa am ajuns la Nucu, un sat aflat la capăt de drum neastfaltat, ascuns bine în pădure, printre dealuri. La ”capătul” satului, care cred ca are vreo 5 case, se află o ”parcare”, adică un spațiu unde se lasă mașinile și de unde pornește traseul spre așezările rupestre, vechi chilii, biserici și locuințe săpate în stâncă.  Locul este cu adevărat frumos, mai ales colorat în toamnă și cu un cer perfect albastru deasupra, poteca urcă destul de lin inițial, pe un drum forestier și după vreo 20 minute cotește la dreapta printr-o poiană, pentru a urca apoi abrupt cam tot traseul de circa 2 ore.   Cel mai aproape, la vreo 30 de minute de parcare se află Chilia lui Dionisie, cocotață pe o stâncă la care ajungi pe o scară de lemn. Majoritatea celor care vin în zonă se opresc aici.  Mai sus, urmând poteca, ajungi dupa încă vreo 30 de minute prin pădure la Bisericuța l...