Călătoriile celor trei roșii

Incet, cu lene si agitatie, cu somn, mult, si mancare, multa, oameni dragi, cadouri, pupici, a trecut si Craciunul 2013. Din pacate a fost un Craciun fara zapada, ceea ce pentru mine nu este varianta ideala. Din fericire am fost toti sanatosi si voiosi, am ras si am primit cadouri, semn ca am fost cuminti...Oh well, au fost si momente de cearta si scandal, inerente atunci cand se aduna oboseala si emotii, dar le-am gestionat cu experienta certurilor trecute si am iesit victoriosi:d Cea mai importanta decizie pe care am luat-o zilele acestea este sa regandesc la anul faza "uite inca un cadou de la Mos...al patrulea....pentru ca Mosu e mare plimbaret si ba vine ba pleaca la Pol....si da...de fapt vine pe 24..dar a  venit si un pic inainte....bla bla" Prea multi Mosi, prea multe cadouri venite teoretic de la el.  La anul voi aduna toate cadourile "de la Mos" si le voi pastra pentru 25 dimineata, asezate frumos sub brad. In rest vor fi eventual niste cadouri de ...

In fiecare an grupul nostru de prieteni cu copii mici, oameni pe care i-am cunoscut si indragit practic in parc, cand plimbam caruciorul cu orele asteptand ca cineva sa adoarma sau apoi sa se trezeasca, se intalneste un pic inainte de Craciun pentru petrecerea picilor. Ma rog, nu doar a lor.Ca e si a noastra. Fiecare aduce ceva de mancare. Paharele se umplu si se golesc, radem, povestim, facem misto de trecerea timpului si ne amintim cam cum erau micii cu un an inainte.  Copiii alearga, rad, se joaca, fiecare cu preferintele si fitzele lui. Din experienta noastra petrecerea devine tot mai agitata si galagioasa de la an la an. Si nu din cauza celor mari.... E un moment de bucurie, de apropiere, pe care il asteptam mereu cu nerabdare. Dorinta noastra este sa pastram traditia cat mai multi ani de-acum inainte. 2011 2012 2013 (asta era deja incercarea numarul 10 de poza, caci mereu lipsea cate unul sau se misca sau nu-i convenea locul sau sau sau:D) Craciun fericit! ...

Ca si anul trecut o parte din cadourile pe care le-am impartit zilele astea le-am facut acasa, cu Andreea. Nu sunt chestii valoroase sau prea complicate. Dimpotriva. Aleg mereu crafturi la care sa poata participa si ea activ, ca doar asta e ideea. Sa facem ceva impreuna si apoi sa daruim. Din ce am vazut, Andreei ii place mult sa coloreze/deseneze si sa lipeasca, mai putin sa decupeze. Asa ca ne impartim. Eu decupez,ea lipeste, eu fac un coif, ea il coloreaza. Si tot asa... Evident ca nu am fost pe faza sa fac poze chiar la toate lucrurile facute de noi, dar am zis sa ne laudam macar cu cateva:d Felicitarea-curcubeu  Mosii din dopuri          Felicitarea manuta  Casute de fetru (astea am uitat sa le pozez dar au iesit cam asa. sursa ) Casuta din carton   (nici aici nu avem poza noastra, dar au iesit fix asa. foarte simplu de facut. sursa ) Inimi si alte nebunii din lut pictat Dintre toate, Andreei i-au plac...

Duminica trecuta, pe o vreme de stat in pat si baut ceai fierbinte, am facut o sedinta foto cu prietenii nostri super minunati in ale fotografiei.  Pentru ca sunt niste oameni haiosi si deschisi, pentru ca eram chititi sa facem si noi macar 3 poze in 3, mare lipsa in familia noastra, am ignorat cu veselie frigul crancen si ceata si ne-am distrat. Si am facut si poze printre altele.  Eu atat va zic. Daca vreti niste amintiri foarte misto faceti o data pe an o sedinta foto profi. Merita. Pe bune. Si daca o faceti cu Adi, si mai bine.  Animalul dubios din bratele Andreei este Pisi, faimosul, unicul si inegalabilul. Plusul de nedespartit al donsoarei. Iubirea ei de la 7 luni incoace. Pana si el arata bine in pozele lui Adi, desi, credeti-ma, in realitate e cam vai capu' lui de atata dragoste... Si la final, o poza in trei. O raritate...

Nu mai stiu daca am povestit vreodata despre incursiunea noastra in tainele cititului. Asa ca o fac acum.  Am inceput toata povestea pe la 3 ani juma. Circa. Cu literele mari. Cand am vazut ca stie alfabetul am trecut la etapa a doua. SI anume sa indentifice cu ce litera incep anumite cuvinte. Mar cu M, tata cu T si asa mai departe. Lung drum si anevoios, caci ceea ce noua astora mari ne pare banal si evident, celor mici li se pare de neinteles si nedescifrat.  Asa ca a durat destul de mult pana cand a inteles mecanismul si a inceput sa izoleze prima litera intre sunetele celelalte. Adica sa inteleaga ca ta din tata e format din T si A.... Apoi a venit vara si vacanta la mare, apoi la munte, apoi la bunici. Apoi nebunia cu schimbarea gradinitei. Si prin octombrie am luat-o iar incetisor prin lumea cuvintelor scrise.  Am folosit, cu succes zic eu, metoda si materialele de la Micul Atelier. Am printat materialele si le-am pus fiecare lectie intr-o folie separata, ...

A m trecut cu bine de serbare. Am avut un pic emotii dupa experienta din anii trecuti, cand matza s-a blocat si ori a plans, ori n-a scos decat niste sunete soptite. Acum era si mai si caci intamplarea a avut lor in ditamai sala de la Palat, asa ca motivele emotiilor erau si ele inzecite: loc necunoscut, oameni multi, lumini, agitatie, scena... Dar, contrar asteptarilor noastre de oameni patiti, totul a iesit frumos. Andreea a aparut vesela pe scena, chiar daca era clar emotionata. S-a strambat si hlizit pana i-a venit randul, apoi a apucat-o brusc scarpinatul, in cap, pe picioare, in fine...in limite ok ca sa ne amuzam. La finalul serbarii a primit o papusa cu rochita mov, botezata pe loc Sophia I, care a fost acomodata imediat in pat, langa Pisi, Maimu si cei doi dinozauri pitici.  Zilele astea e mare agitatie pe tema globurilor, avand in vedere ca urmeaza o excursie la o fabricuta din Curtea de Arges.  Si inca o vizita la niste copii mai amarati dintr-un sat d...

Azi avem serbare. Dupa multe pregatiri si emotii, in sfarsit a venit. Anul asta e mare tam tam cu serbarea.O sa fie la Palatul Copiilor, intr-o sala maaare, plina de oameni:D. O sa fie si cantece si poezii si niste surprize... Eu respir incet si indop matza cu ceai dupa ceai si sirop dupa sirop pentru ca dansa a decis ieri ca e o zi buna sa raceasca...Asa ca are muci. Care de obicei la noi aduc si tuse...Asa ca respir incet si bag in ea ceaiuri si miere ca sa o tina gatul pana cand coboara dupa scena. Dupa aia...potopul:)) Revin cu povesti dupa ce are loc intamplarea...Tineti-ne pumnii sa o tina vocea:d

Pentru ca se apropie sarbatorile si pregatirile includ si niste cadouri personalizate, am tot frunzarit in ultimele zile siteuri in cautarea unor idei.  Pe langa ce am gasit pentru Craciun, am cules si idei mai generaliste, care merg puse in practica oricand. Casuta din hartie.   Super simplu de facut si de mare efect:) ( sursa ) Bradut de hartie. Nu l-am incercat inca, dar pare usor de facut de un copil de 4 ani. La cei mai mici ajuta mamicile..( sursa ) Eu ma colorez pe mine. Dupa modelul lectiei despre corpul uman, o lectie de fashion:D ( http://mollymoo.ie/art-for-kids/ )  Felicitare-manuta. Simplu si frumos, cucereste orice bunica :) ( sursa )  Orase imaginare. Easy peasy. Se ia hartie mare si se "construieste" un oras. Fiecare dupa posibilitati ( sursa )  Om de zapada din dop. NU mai aruncati dopurile de pluta. Se pot face treburi neasteptate cu ele. (s ursa )

In primul rand, un sfat. Invatati copiii cum se deschide un zavor:d. Cat mai curand...Sau speriati-i foarte tare ca sa nu umble niciodata la el.... Si acum sa va povestesc intamplarea noastra.  Vineri seara Andreea merge la inot. Dupa ce isi pune costumul in vestiar o trimit mereu la toaleta, pentru ca altfel, cum intra in apa, cum vrea la baie:d. Evident. Vinerea trecuta a facut la fel doar ca mi s-a parut mie ca lipseste cam mult. Cand m-am dus langa usa toaletei o aud urland. Nu plansete, ci urlete, panica totala.. Tipa dupa mine asa tare ca nu am reusit sa o calmez si sa o fac sa ma asculte nicio clipa. Se incuiase inauntru cu un zavor d-ala mic, care se trage de la stanga la dreapta. Habar n-am ce i-a venit. Acasa i-am spus mereu sa nu incuie usa la baie pentru ca ramane blocata acolo. Dar nu m-am gandit nicio clipa ca ar tenta-o zavorul de la alte toalete.  Am stat o vreme in fata usii incercand sa o calmez. Nicio sansa. Asa ca ma pregateam sa chem pe cineva sa d...