Călătoriile celor trei roșii

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor de Arta, care tine de MNAR, dar are sediul pe Calea Victoriei 111. Am ajuns acolo cu ocazia expozitiei Lowendal, un artist foarte interesant, si a unui atelier pentru copii organizat in jurul lucrarilor lui. Omul a facut si pictura si scenografie si teatru de papusi, iar lucrarile prezentate sunt foarte variate si interesante.  Atelierul ne-a placut si el, combinand prezentarea de informatii despre artist cu un mic de joc de-a teatrul, desen si personaje. (Muzeul Colectiilor de Arta) Dar nu despre asta vreau sa ma plang, ci despre ... ”de ce naiba vin la ateliere pentru copii +6 parinti cu copii de +3”....? Este o chestie pe care o tot remarc, pe unde ma mai duc cu Andreea. Evenimente dedicate celor mai maricei, de minim 6-7 ani, anuntate ca atare, dar unde vezi gramezi de copii de 3-4 ani. Copii care nu inteleg nimic, se plic...

Weekendul trecut, printre picaturi de ploaie si raze de soare, am organizat petrecerea matzei, varianta cu mai multi copii, am fost la Art Safari, la atelier de ceramica, apoi si la unul de zane, dar si la o vizita la Muzeul de Arta dedicata lui Brancusi... Sa le iau pe rand.  La petrecere a fost cu catarat, cum altfel. Am ales varianta centrului No Gravity si a fost ok pentru ca, dupa catarari, copiii s-au bucurat si de tiroliana si traseul de aventura.  La Art Safari am bifat cu Andreea doua ateliere, unul de ceramica si unul de zane. Cel de ceramica mi s-a parut faorte dragut, au primit o cana pe care sa picteze ce vor. Fiimea a colorat o fetita pe conturul facut de doamna de acolo. Simpatic. In timpul asta, eu am vizitat expozitia, unde mi-am ales cateva tablouri preferate. imaginandu-mi cum ar sta in sufragerie:) Dupa atelier, am mai facut o trecere prin expozitie si cu Andreea, care si-a ales la randul ei cateva opere si a decis ca pe altele le poate reproduce ...

Duminica, in pana de idei de weekend si in conditii de oarece lene, am facut o vizita la Muzeul Militar. Il aveam in vedere mai demult, era pe lista de to do, dar nu am ajuns pana acum la el.  Recunosc ca a fost o premiera pentru toti trei, caci nici eu, nici Dan nu il mai vazusem vreodata.  Nu va speriati de nume, muzeul este o experienta interesanta si pentru fetite si pentru baieti. Ca idee, desi are ca punct de plecare istoria armatei, nu se limiteaza la asta. Este o trecere in revista a istoriei, intr-un mod foarte colorat si clar.  Ca structura, muzeul este impartit in 4 zone. Cladirea principala este o trecere in revista a istoriei României, de la preistorie, daci si romani, primele voivodate, apoi domnitorii, regii si perioada moderna; vitrinele prezinta obiecte de lupta, dar si de podoaba sau gospodaresti, machete cu asezarile, cum aratau satele si cetatile, uniforma soldatilor de-a lungul timpului, evolutia armelor, de la pietre cioplite la sabii si mitr...

In ultima vreme am tot fost cu Andreeea pe la diverse muzee, in asteptarea soarelui si a weekendurilor cu schi. De fapt a fost mai mult Dan cu ea, caci pe partea de stiinta si istorie el e sefu in casa, in timp ce pe artisticarai si teatru sunt eu. Ca idee, nu cred ca e o varsta anume la care trebuie sa incepem sa ducem copiii la muzeu. Cred ca experienta poate fi inceputa de pe la 2-3 ani, pe diverse paliere. Cel mai potrivit pentru varstele mici mi se pare Muzeul Antipa. E plin de animale si priertenos cu cei mici, nu trebuie cine stie ce explicatii din partea parintilor si sunt   sanse ca cel mic sa reziste macar jumatate din muzeu de la prima vizita. Noi nu am insistat niciodata sa vedem tot muzeul din prima. E absurd sa ceri unui copil de 3 ani de exemplu sa aiba rabdare pe 2-3 etaje de muzeu si o multime de animale. Daca are, cu atat mai bine. Daca nu, renunti si mai vii si alta data. Vizita la muzeu nu trebuie sa fie o convoarda, ci ceva distractiv si asteptat cu nerabdar...

Pentru ca e sambata, nu facem nimic. Andreea a decis ca sambetele sunt doar pentru nimic. Adica nu cursuri, nu spectacole, nu fugit afara, nu program. S-a trezit la 9, ceea ce pentru ea este rarisim. S-a uitat la desene, a mancat, a ciopartit vreo 20 de hartii in forme franjurate, s-a jucat pe tableta cea noua, acu se uita la ceva dansuri la tv. si mananca un mar.  Dupa aia voi incerca sa o conving sa mergem pana la piata sa luam fructe. Apoi vine pranzul si dupa pranz iar ne pitim sub plapuma si motaim. Si uite asa va trece sambata asta :d.  Pentru ca toata saptamana alergam. Si noi si ea. In  fiecare dimineata repetam aceleasi fraze(hai, mutzi, sus, trezirea! Hai mutzi mananca mai repede! Hai mutzi pune hainele ca trebuie sa plecam! hai, haihai...). La gradi ei ii place, dar totusi e cu program, cu reguli, cu repetitii de serbare si fise si stat la masuta. Au si momente de joc liber, dar tot nu e ca acasa, in camera si lumea ei.  Seara o luam de la capat cu...

Vineri Andreea si Dan au fost impreuna la expozitia Egiptul Antic , de la Hanul Gabroveni. Stiam mai demult de eveniment, care mai tine pana la sfarsitul lui decembrie.  In eventualitatea in care va ganditi sa mergeti, iata cam ce am inteles eu despre expozitie, din relatarile celor doi. Pretul e cam piperat, adica 55 de lei un adult cu un copil. Plus 10 lei o amuleta de lut pe care sigur si-o va dori. Plus 8 lei parcarea la Universitate daca nu ajungi acolo pe jos:d. Expozitia in sine a avut elemente interesante, desi Dan zice ca in banii astia puteau sa faca mai multe lucruri.  Ce au retinut si le-a placut la amandoi au fost: piramida in care intrai si studiai cu lanterna picturile de pe pereti, tronul de faraon, povestea despre imbalsamare (inclusiv partea cu scos organele si parfumat cu scortisoara), stampilele cu hieroglife cu care puteai sa iti scrii numele si amuleta din lut. Concluzia? Merita mers pentru ca din pacate nu sunt multe expozitii de gen in Buc...

Am citit zilele trecute ca in weekend s-ar intampla lucruri pe la Muzeul Satului, adica niste colinde si un targ frumos. Si pentru ca azi e soare, chiar daca are niste colti cam vanjosi de la vant, ne-am dus sa bagam si noi un ochi. Doar ca nu stiu cand s-au intamplat lucrurile frumoase la Muzeu, sigur nu azi:)). Azi era gol. Nu targ, nu colinde. Vreo 5 oameni zgribuliti si 10 pisici grase. Acu ce sa facem? Am inventat o poveste pentru Andreea, cum ca alea sunt casele piticilor din Alba ca Zapada si ne-am apucat de plimbat prin vant. Uite mami scaunelele, uite ce masuta, uite si patuturile..nebunii. Noroc ca i-a placut ideea si misuna de la o casa la alta sa vada pe geam ce e inautru. Caci, desi e weekend si na, paote mai vine vreun ametit pe acolo, casele erau cu lacate pe ele asa ca tot ce puteai face era sa le admiri de afara. Una singura era deschisa si am intrat in ea. Doar ca, oroare, Andreea a trecut cu juma de pas de sfoara care anunta ca n-ai voie in camera. Ooo..pan...