Călătoriile celor trei roșii

Citeam zilele trecute o postare despre cadouri si Mosi, in special despre abundenta lor si ce poate aduce ea, urmata de o serie de comentarii nastrusnice, din care cateva nu cred ca erau scrise de parinti. Nu conteaza. Divaghez. Sa revenim. Caci pana la urma ce vreau sa zic?:D. Intrebarea mea e asta. Nu cumva, bombardati de informatii, de teorii, practici si studii, obisnuiti sa analizam totul la sange, sa impartim fiecare lucru in bucatele minuscule pe care le studiem microscopic, nu cumva ne creem niste temeri inutile, exagerate, nu cumva vedem posibile traume si drame acolo unde nu e de fapt nimic? Am fost crescuta la gramada de bunici si parinti, juma de zi cu unii, juma cu altii. Si imi dau seama ca niciunul nu si-a pus atatea probleme la lucruri banale cum fac eu cu Andreea. Bunicul mi-a citit de sute de ori  Catelusul Schiop, o poezie trista rau de tot. Stiu sigur ca plangeam cand o citea, dar asta nu l-a oprit sa mi-o mai spuna de cateva zeci de ori, la cerere sau nu. Pri...

Sunt un om obisnuit sa faca liste. Liste de cumparaturi, liste de lucruri de facut, de dat, de luat, liste de vacanta, liste cu invitati. Liste care ne fac viata mai usoara. Ne ordoneaza gandurile, caci odata ce le pui pe hartie parca devin mai clare, mai plauzibile. Dar dincolo de toate listele astea mici, exista una care imi e tare draga. Lista lucrurilor pe care le iau cu mine in 2012. Si lucrurile astea nu sunt in dulap sau in vreo cutie... Banuiesc ca ar mai fi lucruri de pus pe lista. Probabil imi voi aminti de ele treptat, brusc, in situatii similare. Dar daca macar astea reusesc sa le indes bine bine intr-un sertar al mintii si sa le pastrez acolo pentru anii cu vin, tot e mult. Tot bogata voi fi. In amintiri frumoase.

Aceasta minunata rima ne-a urmarit incapatanata de pe 26 decembrie, asa ca sa incheiem Craciunul veseli si odihniti:)). Pe cat de frumoase au fost zilele dinainte de Craciun, cu petreceri, vizite, pitici veseli, cadouri si colinde, pe atat de nasoale au fost cele de dupa 25. Caci pe 26 , dupa somnul de pranz, matza ne-a zambit tulbure cu un 39.2 in fundulet, urmat de alte numere apropiate in orele ce au urmat. Temperatura ba cobora vesela spre 38, ba urca vijelios spre 39.6. Momentul cel mai interesant a fost marti seara cand ceaiul de la ora 5 a fost insotit de un varf de 39.8. Eee....ce ne-am mai distrat apoi. Cu dezbracat picea in pielea goala, comprese reci pe frunte, maraieli si tinut in brate ore in sir. Caci la Andreea trecerea pragului de 39C e insotita automat de plansete tacute si cuibareli moi si fierbinti in brate la mami, de unde nu se da dusa pana cand nu coboara termometrul spre 38. Noptile, ah noptile, cu alarma de la ceas sunand tacticoasa din 3 in 3 ore ca sa pipai...

Ultimele pregatiri pentru masa de Craciun. Am avut ajutoare:d.  Andreea  si tati  Pana cand matza a decis ca trebuie sa organizeze un spectacol in bucatarie, printre picioarele mele:d. Asa ca a adus "scena", "spectatorii" si le-a dansat. Dupa dans...putina odihna.  La masa, bunicu ne-a adus artificii, sa facem stelute in mana  Care bunic se prefacuse in Mos cu o seara inainte si impartise cadouri la pitici...  O parte din cadourile Mosului: 2 truse identice de doctor pentru cele doua prietene nedespartite  Si tot de Craciun, graul nostru a adapostit o buburuza lenesa Au fost frumoase sarbatorile astea, mai calme, mai vesele, mai adevarate... Am muncit pentru ele, dar m-am bucurat de fiecare clipa si sper ca la anul sa fim cel putin la fel de bucurosi ca acum.

Lucrurile importante nu-si pierd din valoare daca le privesti cu umor ... Si aici, nu ma refer doar la Bach:d. Ce vreau in noul an? Sa nu uit ca viata e o insiruire de momente, bune si rele, pe care poti alege sa le traiesti zambind. Sa nu uit sa rad, mult si des. Inclusiv de mine.

Am supravietuit primei serbari la gradi. Tehnically la cresa. A fost frumos, emotionant, obositor, vesel, plangacios, aglomerat, topait, dansat, cantat, cu vorbe soptite si pitici mirati, cu lacrimi mici ascunse in pleoape si manute intinse spre mamici.. Andreea a fost putin speriata/mirata/nesigura la inceput, fata in fata cu masa de parinti hliziti, privind botoasa spre cei doi pitici care au inceput sa planga la intrarea in sala, stand cuminte, prea cuminte pentru ea:d, pe scaunel A soptit pe sarite poezia de deschidere, a facut o reverenta zmucita si s-a intors repede la siguranta scaunelului. Dupa primul cantecel s-a relaxat, a descoperit ca poate dansa si topai si boticul s-a latit in zambet. A fost frumos. A venit si Mosu...a  primit o Minnie in fustita de balerina, pe care a plimbat-o apoi prin ninsoare pana acasa. Ne-a aratat clar ca la "nitza" e "spatiul ei", iar noi doar niste musafiri. Ne-a aratat unde e baia, unde e sapunul si hartia, de ...

Pe la inceputul lunii noiembrie, am scris un post cu ce vreau sa fac anul asta pentru sarbatori: -sa pictam felicitari in trei - n-am facut. in schimb am cumparat felicitari de la niste copii fara auz, dornici sa stranga bani de vacanta - sa ii scriem Mosului - scrisorica e pe geam si asteapta cuminte sa o ia o zana sa o livreze destinatarului -sa ambalam cadourile in hartie colorata si sa le legam funde - hartia colorata asteapta cuminte in sertar. uff, am uitat fundele. reminder to me: sa iau funda azi! -sa facem ornamente de pom - checked:). - sa facem treaba cu ghetutele curate pentru Mos Nicolae - checked:) Eu zic ca nu am ratat multe:). Am fost cuminti (cat de cat...), harnici (foarte), veseli (zi de zi) si abia asteptam sa vina Mosul. In urma cu doua seri am impodobit si bradul, ajutata de Andreea (partial:D). A fost super extaziata de idee, a sarit ca o caprita la vederea cutiei cu globuri, le-a aruncat pe toate pe jos, a pus beteala in pom si mi-a inmanat vreo 5 globu...

Am citit zilele trecute ca in weekend s-ar intampla lucruri pe la Muzeul Satului, adica niste colinde si un targ frumos. Si pentru ca azi e soare, chiar daca are niste colti cam vanjosi de la vant, ne-am dus sa bagam si noi un ochi. Doar ca nu stiu cand s-au intamplat lucrurile frumoase la Muzeu, sigur nu azi:)). Azi era gol. Nu targ, nu colinde. Vreo 5 oameni zgribuliti si 10 pisici grase. Acu ce sa facem? Am inventat o poveste pentru Andreea, cum ca alea sunt casele piticilor din Alba ca Zapada si ne-am apucat de plimbat prin vant. Uite mami scaunelele, uite ce masuta, uite si patuturile..nebunii. Noroc ca i-a placut ideea si misuna de la o casa la alta sa vada pe geam ce e inautru. Caci, desi e weekend si na, paote mai vine vreun ametit pe acolo, casele erau cu lacate pe ele asa ca tot ce puteai face era sa le admiri de afara. Una singura era deschisa si am intrat in ea. Doar ca, oroare, Andreea a trecut cu juma de pas de sfoara care anunta ca n-ai voie in camera. Ooo..pan...

Pentru ca Mosu este foaarte batran si probabil nu mai vede asa bine ( motiv pentru care si merge si incredibil de incet), ne-am facut griji ca nu o sa vada camera Andreei, din inaltimea saniei lui, si deci va rata tocmai casa noastra si viitorul pom impodobit. Asa ca ne-am gandit sa ii usuram munca si sa ne asiguram ca vine si la noi. Am agatat beculete sclipicioase pe sus, sa vada Mosu de la distanta lumina de la geam. Si am pus de paza si cativa monstruleti, sa goneasca zmeii si balaurii ce ar putea misuna prin zona si speria renii. Asa ca seara, camera e calda si portocalie, te imbie la lene si joc linistit, cu o printesa careia nu ii ajunge o singura pelerina, ci are nevoie de 3-4...asa, ca sa fie "dragut". PS: scuzati lipsa perdelelor...este la spalat:d. Stam cu patura deocamdata...

Am tras cu ochiul la repetitiile pentru serbare la gradi.. Eu zic ca e taare dragut pe acolo:) Nu stiu exact ce se intampla pe acolo..stiu doar ca o sa se cante si o sa se danseze la greu.

Am fugit la munte weekendul asta. Pentru ca auzisem zvonuri ca a nins. Am avut dubii ca ar fi adevarat pana la intrarea in Predeal:d. Tot drumul a fost uscat ca vara. Nici pic de zapada. Daar, Slava Domnului, la Predeal era ceva. Anemica, dar existenta. Asa ca sambata dimineata ne-am infiintat harnici pe partie. Am inchiriat doua sanii, a cate 10 lei, si am profitat de tendinta turistilor fara copii mici de a se trezi tarziu si de a ajunge pe partie mai degraba spre pranz:d. Noi la 10 eram acolo:)). Si a fost tare bine, caci deja pe la 11 se cam populase zona si trebuia sa faci slalom printre copii, parinti, pusti agitati si schiori. Dar nu-i bai. Am repetat experienta si duminica dimineata, tot matinal matinal, tot in liniste. Intre doua saniute am facut (tati de fapt...) un om de zapada in curte, echipat cu ochi si nasturi din coji de nuca (ramase de la veveritele noastre), gura din lemnisor, nas din con de brad si manute din crengi. Plus, palarie din tavita de apa a pasarelelo...

Am vazut eu pe webcam ca e zapada pe partie la Predeal. Asa ca ne-am aruncat hainute groase in bagaj, am golit repede frigiderul, am ales jucariile si gata, diseara plecam. Strangem bine caciulita, indesam mainile in manusi si ne urcam pe sanie Weekend vesel tuturor!

Fi-mea aseara, la plimbare cu tati prin centru. Scoate limba -Andreea, de ce stai cu limba pe afara? -Ca sa vada si ea luminile...

Tot stau si ma gandesc de cand am trecut in decembrie, cate cadouri sunt prea multe? Exista riscul ca, oferind mult, sa devina un gest banal? Sa nu mai inteleaga sensul cadoului? Faptul ca e ceva deosebit, nu ceva obisnuit? Caci, de cand trecuram in decembrie, matza tot a primit cate ceva. Nu chiar zilnic, dar des rau. Adica..intai au fost cartile de la Gaudeamus. Apoi a venit o rochita de la bunica. Si apoi inca o rochita. Si dupa cateva zile a gasit doua papusele facute de mine si ascunse intr-un sertar, ce trebuia date toocmai de Craciun. Apoi a venit primu Mos. Acasa, la bunici, la gradi. Si nu a venit cu cate un cadou. Ci cu mai multe in fiecare loc. Intre ele a mai aparut si o fustita, luata de mami...care nu s-a putut abtine. Si inca nu i-am dat tot ce avem prin dulap. O carte maare inca sta pitita. Si o papusa care a ramas nedata mai demult.  Si inca un joc super interesant, pe care l-am pus deoparte pentru mai tarziu... Deci. Cate cadouri sunt prea multe? Ca parca nu...

Ne-am spalat ghetutele Le-am asezat frumos...  Si peste noapte a venit

Doar cu numele. Caci zapada nu fuse. Nici ploaie. Nici vant. Doar soare si aer curat. Si frunze galbene si tone de ace de brad cazute pe jos. Ne-a spus un nene ca de cand e el n-a pomenit o toamna asa secetoasa si un inceput de decembrie asa insorit si uscat. A fost o iesire fara matza, care a ramas la distractie cu bunicii..Asa ca eu am dormit. De la 10 seara la 8 dimineata!!! Yuhuuu..ce rasfat. Ce stat la povesti cu prietenii, ce vinuri, ce mancare, ce jucat carti? Somn, nene, somn la greu. Bine, am o scuza in plus pentru starea de batranica si anume ca sunt racita si sambata n-am avut nici voce. Deci d-aia am dormit asa mult:d In rest, am urcat un pic pana la Susai, am fost pe la Trei Brazi si cabana Secuilor, am mancat super super bun la Kuib in Sinaia si am stat in coada. Acea coada care se face in fiecare weekend intre Predeal si Bucuresti...O stiti, nu? Ca bonus, aseara am prins si bulucul din centru, ca venise poporu sa vada cum se aprinde bradu la Universitate si deci se in...

Mai e un pic, pic pic, pana se termina si anul asta. A fost un an bun? frumos? A fost un an de care va va fi dor? A fost greu? Am in cap liste peste liste. De cadouri, de mancaruri, de luat, de dat, de aruncat. Si mai una. Care inca nu e gata. La care inca ma gandesc. Lista cu cele mai frumoase, cele mai dulci momente din acest an. Lista pe care o s-o trec cu mine in noul an. Iar restul, cele mai putin frumoase, le las in urma. Nu-mi pasa de ele. Voi ce aveti pe Lista?

azi pe drum spre gradi... -mami, eu nu pot sa ajung acolo sus (zice matza privind spre balcoanele blocurilor si topaind ca un ied). N-am aripi -nu, noi n-avem aripi. Noi ne putem imagina, ne prefacem ca zburam. Uite asa (zic eu, falfaind mainile inspre ea) -da, asa da (zice dansa usor neconvinsa) -dar cine are aripi? -fluturasii....pasaricile... -si mai cine? -...siiiii... -si buburuzele si gandaceii -si zaneleeeee (zice matza fericita ca si-a amintit)

Sambata seara a fost balet. Frumoasa din Padurea Adormita. Desi spectacolul a fost in sala mare a Operei si dura cam 2 ore, am luat bilete pentru ca era o poveste cunoscuta. Am zis sa testam si varianta asta si stam cat putem. Am stat pana la pauza, adica o ora, dar nu pentru ca Andreea n-ar fi rezistat inca pe atat, ci pentru ca se  apropia ora de baita si somn si am zis sa nu abuzam. Deci cam cum fuse: -sala plina de mamici, tatici, bunici si copii, de la 2-3 ani (destul de putini recunosc) pana la 10-12 ani estimez eu. destul de liniste totusi  si doar din cand in cand se mai auzea cate o voce ratacita. -la capitolul tinute, o invalmasala de nedescris, de la sport la elegant, de la blugi si tricou la rochii lungi. Practic fiecare cum se simte bine si ii place. -ce mi s-a parut deplasat un pic este apetitul pentru aplaudat, la fiecare final de scena, la fiecare pauza de 2 secunde a balerinilor. Uneori, graba era asa mare ca aplauzele incepeau gresit, inainte ca bietul o...

Vineri seara am dat o fuga pe la targul Gaudeamus, chitita sa iau 1-2 carticele pentru Andreea. Pentru mine mai nou le comand online sau le citesc pe kindle, caci timp de balaurit prin librarii pentru gusturile mele nu prea am. Am plecat de acolo dupa vreo ora juma cu 3 pungi de carticele, mici mari, colorate, cartonate, de citit, de privit, de invatat. Eu zic ca merita cumparate si fara reducerile de la targ pentru ca matza e fascinata de ele de cand le-am adus. Deci le-am nimerit. Una de sezon, de la Curtea Veche  Hitul weekendului, de la RAO  Povesti clasice de la editurile Nicol, Teora si Biblion  Si o carte foarte haioasa, de privit si copiat, de la Curtea Veche

Azi mi s-a pus pata la un moment dat ( ceasu rau, va zic..) sa o invat pe fi-mea sa numere pana la 10. Dupa 30 de secunde am redus asteptarile la 3:)). Desi tantiile de la gradi sustin cu maxima convingere ca ea stie sa numere pana la 10 ( muhaahaha), eu am mari dubii. Nu am o problema cu lipsa de interes pentru matematica a piticei, dar am zis ca hai totusi sa fac o incercare mai organizata. Si am luat carticica speciala, cu diverse animale pe fiecare pagina si am purces cu rabdare si optimism. -mami, cati elefanti sunt pe pagina? ..pauza, priviri aruncate spre geam, pereti...ciorapi... -uite, aici...cati vezi? E un elefant. Vezi, unu. Zii si tu -unu -Okeeeyyy. Mai departe...cati hipopotami sunt aici? -sapte -Nu -cinci - Nu. Uite e unu aici si unu aici. Doi. Zii si tu. -Unu....sapte -Nu mami. Dupa unu vine doi. Zii. -unu doi. -Asa.deci cati hipopotami sunt aici? -sapte -Doi! Sunt doi! moving on... -Cate masini sunt aici? pauza..liniste...zambete.... -trei.Sunt trei...