Călătoriile celor trei roșii

Am primit zilele trecute un raport de evaluare de la EKA, cursurile de engleza la care merge Andreea. Nu e primul, am mai primit si anul trecut, la final de semestru, la final de an, dupa un anumit numar de ore. Raportul arata cam pe unde e matza la scris, citit, vorbit, cu detalii privind plusurile, lucrurile la care mai trebuie lucrat, sfaturi cum sa abordezi tu ca parinte anumite lectii. La final este si concluzia profei, o tipa foarte misto in cazul nostru.  Este o evaluare care te ajuta enorm sa iti dau seama cam pe unde e, daca evaluarea ta subiectiva are legatura cu realitatea mai obiectiva observata de un profesor. Arata in plus ca omul ala care ii preda copilului tau a ajuns sa il cunoasca intr-un grad care sa-i permita o evaluare individuala, nu doar a grupei. Si mi-am dat seama ca ceva similar ar fi extrem de benefic si la scoala. Ca macar la final de semestru sa primim niste evaluari de la invatatoare, in care sa afli cam pe unde crede ea ca se situeaza el, la ce a...

Am fost recent la un curs de parenting:d. Primul. In fine, nu a fost chiar de parenting, ci mai mult spre psihoblabla, dar relativ interesant. Am ajuns acolo cumva fortati de imprejurari, de la cursul de teatru al Andreei, si foarte circumspecti. Pe parcursul celor 3 ore juma, am oscilat intre amuzament, interes si plictiseala. Concluzia cursului a fost ca toti caram niste bagaje formate din reguli si obiceiuri venite de la strabunici prin bunici si apoi prin parinti, cutume de la 1800 continuate si promovate in 1900 si apoi in anii 2000...Si toate astea ne incarca, ne sugruma, ne ingradesc libertatea de miscare si de gandire, ne produc nervi, rabufniri si frustrari, certuri intre bunici si parinti, intre parinti si copii. Asa ca ar trebui sa renuntam la bagajele astea sau la cea mai mare parte din ele, sa ne facem propriile reguli cu proprii copii si sa ne intelegem mai bine parintii si de unde vin ideile lor. Concluzia mea a fost ca totusi nu car un bagaj prea mare...cred ca nu...