Despre bagaje morale si lectii greu de predat

Am fost recent la un curs de parenting:d. Primul. In fine, nu a fost chiar de parenting, ci mai mult spre psihoblabla, dar relativ interesant. Am ajuns acolo cumva fortati de imprejurari, de la cursul de teatru al Andreei, si foarte circumspecti. Pe parcursul celor 3 ore juma, am oscilat intre amuzament, interes si plictiseala.
Concluzia cursului a fost ca toti caram niste bagaje formate din reguli si obiceiuri venite de la strabunici prin bunici si apoi prin parinti, cutume de la 1800 continuate si promovate in 1900 si apoi in anii 2000...Si toate astea ne incarca, ne sugruma, ne ingradesc libertatea de miscare si de gandire, ne produc nervi, rabufniri si frustrari, certuri intre bunici si parinti, intre parinti si copii. Asa ca ar trebui sa renuntam la bagajele astea sau la cea mai mare parte din ele, sa ne facem propriile reguli cu proprii copii si sa ne intelegem mai bine parintii si de unde vin ideile lor.
Concluzia mea a fost ca totusi nu car un bagaj prea mare...cred ca nu o chinuiesc prea tare pe fiimea cu obsesii stravechi, dar cred ca pot fi mai calma si mai intelegatoare cu mama...Lucrez la asta:)
(sursa poza: Meadowhead School)
Daar, ce voiam sa intreb este cum inveti copilul sa faca lucruri pe care tu nu le faci, pentru ca asa ai fost crescut, cu niste temeri, dar vrei ca el sa fie altfel pentru ca stii sigur ca o sa ii fie mai bine?:)) 
De exemplu, cum inveti copilul sa nu se teama de esec, sa incerce si sa cada de 10 ori pentru ca a 11-a oara sa reuseasca? Si nu ma refer la mers, ca acolo m-am descurcat admirabil, ci la teama de esec in general, la scoala, in viata, la job. Teama care ne face sa nu riscam prea mult, sa nu renuntam la locul caldut pentru ca s-ar putea sa ne fie greu, sa nu lasam totul balta si sa ne apucam de ceva absolut nou, care ar putea sa fie super sau nasol nasol. Si cum setezi acea linie fina intre esecul productiv si esecul repetat, transformat intr-o viata de rahat?
Cum il inveti sa fie sincer si faca ce vrea, ce are chef, cum are chef, fara sa se gandeasca mereu ca o sa fie aiurea, penibil, o sa rada lumea. 
Si cat din astea sunt innascute, intrinseci, de neschimbat, de nemodelat, le ai sau nu le ai in tine, si cat din ele sunt invatate? 
Incerc, teoretic, sa o invat sa nu ii fie teama de ratari, de esec, ci sa vada in asta o lectie si sa incerce din nou. Incerc sa o las sa fie ea insasi mereu, chiar si cand face lucruri care mie mi se par caraghioase si copilul cu reguli din mine se stramba si imi da ghiont sa o opresc.
Si am impresia ca reusesc deocamdata sa nu ii transfer ei, mai departe, bagajul de limite pe care il car eu...Dar uneori e greu, foarte greu:D
Niste idei foarte faine si cu sens am gasit intamplator aici, pe Big Life Journal. 

Amestecate de octombrie

Soo..ce mai facem noi lately. Practic alergam. In timpul saptamanii, alearga mai ales Andreea. La scoala, acasa sa manance, in parc sa se...