Călătoriile celor trei roșii

Adica de-ale matzei. Care in sfarsit, la 2 ani fara 4-5 zile, ne-a lasat sa ii prindem parul cu o agrafa ca sa nu-i intre tot in ochi de la vant. Primul pas a fost insa la ziua Mariucai, saptamana trecuta, cand a acceptat cu bucurie doua codite, creatie a unei bunici dibace, pe motiv ca si "Uca" are. A doua zi de Paste a facut cunostinta cu primul ou Kinder, desfacut cu placere si rontait pe sfert, a doua jumatate fiind rontaita cu egala placere de mami. Sfertul lipsa din acest calcul inca nu a fost descoperit. Alta noutate este prima julitura mai serioasa, la genunchi, facuta din doua cazaturi pe acelasi picior, in doua zile diferite. Nu e bai, trece, dar baita s-a transformat intr-un dus rapid condimentat cu plansete suparate ca de, buba ustura la apa si pupicii mamei nu sunt chiar asa vindecatori. In rest, numai de bine. Vorbeste multe, majoritatea de inteles, si formeaza si niste mini-propozitii, mai ales imperative. Predomina clar: mami coace (mami lasa orice faci si vin...

De dimineata, dupa cateva guri de cafea si un biberon de lapte, nepieptanate si cu ochii inca mijiti, ne-am apucat sa coloram. Oua. Intai am asezat binisor oul in casuta lui de carton si am ales culoarea preferata Am pus in capul oului un soare, ca sa ne fie cald si bine... Am crescut repede cateva fire de iarba si le-am turtit in varf flori colorate Am tras cu ochiul la mami si am pictat un soare verde Iar la final a iesit cam asa.... Paste fericit!

Inca nu am inceput gradi. Nici nu aveam de gand pana la anul. Dar, dupa discutii, analize, amanari si schimbari de pareri, am decis ca din toamna sa lasam matza si pe maini mai straine decat cele cu care e obisnuita. Am cautat, am citit si am gasit ce zic eu ca e gradi ideala pentru noi. Cel putin acum, inainte sa ducem efectiv matza acolo, pare minunata:d E aproape de casa, la vreo 20 de minute de mers pe jos si 5 minute cu masina. E la 100 de metri de parc si cica vara ies zilnic pe acolo. E intr-o vila maaare, cu camere uriase, sala de masa gigant, bai pe fiecare grupa Are grupa 2-3 ani. Chiar si 1-2 Directoarea e tanara (pe la 35 zic eu), vesela, deschisa la minte, a predat si pe afara si, ce a contat mult la mine, pare iubareata si iubita de pici. Au sistem video de urmarit nebuniile copchilului. Primesc matze cu pampers si lene la mancat tot din farfurie Sunt plimbareti, invadeaza muzee, teatre, parcuri, herghelii.Ba cica mai fac si excursii de grup pe la munte, unde sunt invitat...

Am schimbat tricicleta matzei, de la varianta ratza cu capul un pic stramb la varianta mai sport, fara claxon, palarie si alte inflorituri. Plus ca la noua varianta ajunge la pedale si care va sa zica ar putea sa o conduca singura. Eh...ori fi-mea e complet afona in ale biciclatului, ori e o treaba care necesita mai multe incercari, dar iesirea de azi in parc a fost cel putin caraghioasa. Ea pedaleaza cu mare drag, dar doar daca e impinsa de la spate, altfel se opreste si cere sa fie reparata eroarea, iar ghidonul pare un mister de nepatruns, avand in vedere ca il misca ba la stanga, ba la dreapta, ajungand fie aproape de lac, fie in vreun copac, dar in niciun caz nu merge drept. Am incercat sa explicam, am aratat..uite tati, tine ghidonul drept, tu conduci, tu esti sefa, mergem unde ne duci tu...bla bla...ea se uita dupa pasarele si tricicleta se ducea cu noi cu tot in balarii. Caci la noua tricicleta nu mai poti controla ghidonul din batul ala de la spate:D. Deci intrebarea mea este ...

Update duminical: -mi-am luat pantofi negri cu varf argintiu. -ne-am distrat tare tare toti trei la ziua Mariucai:) -am bifat doua zile de trezit la 6 dimineata:d (sper ca e doar programul de weekend al donsoarei) (no pictures here:D) Nu stiu voi ce faceti weekendul asta, dar eu am de gand sa nu ratez targul asta :d Si maine mergem si la partyyyy, la ziua Mariucaaai! Iar duminica poate ajungem si pe la Muzeul Taranului, ca e targ de Florii. A, si sa nu uit, La Multi Ani tuturor florilor, si mamici si tatici, dar mai ales pitici:)

Asa ma trezeste Andreea in weekend, in dupa-amiezele cand prind o geana de somn. Dulce, cu pupici. Tati o aduce la noi in pat si dansa ma pupa si ma mangaie pana deschid ochii. Dupa care imi comanda sa ma dau jos:d

Noutati de weekend: Ne-am dat cu barca prin Cismigiu, foarte foarte frumos:). Tot aici am vazut pe fuga niste lebede negre si albe, un soi de rate portocalii si vreo 3 pauni, varianta colorata si necolorata, model alb-galbui. Pe fuga pentru ca, desi plimbarea cu barca de la ora 11 a avut loc pe soare, vizita la pasarile rare de la ora 12 a avut loc pe ploaie. Primavara asta ar trebui sa se decida cumva.... Daca nu eram siguri pana acum, Andreea a vrut sa ne lamureasca definitiv ca e o mica maimuta:)). Ne-am trezit cu ea facand asta... Si nu in ultimul rand, in gradina noastra suspendata au rasarit primele flori de rosii:)

Andreea, nu noi astia mari. Noi l-am schimbat deja, vai vai:)) Nu stiu cum..sau cand..dar iata ca mai e un pic, mai putin de o luna deja pana cand matza schimba prefixul. Deja ne gandim la party, unde, cu cine, cum...E ireal pentru mine sa ma gandesc ca am copil de 2 ani. Nush de ce.. Dar destul despre gandurile ametite si buimace ale mamicii. Sa mai povestim de Andreea. Andreea e vesela si rade molipsitor, topaie, bate din palme, da pupici in stanga si in dreapta, ia copii in brate, le da jucarii, le da flori, le vorbeste, le canta, ii ia de mana si-i duce unde stie ea ca e mai frumos, mai interesant, se uita la tine si rade,asa, fara motiv aparent, vine si imi da parul de pe fata si imi zice "mai mai", ma striga alintat mamisu, mamica (nush de unde le-a preluat:d), se cuibareste langa noi, cu Pisi in brate. Ochii ii sclipesc albastru deschis, cu umbre verzi. Parul a crescut, s-a carliontat la spate si e mereu, dar mereu, ciufulit, zburlit, neastamparat, ca si ea. Uneori il ...

Astazi, fiind duminica, zi de invazie la noi in parc, am ales sa evitam din nou zona cucerita si sa ne gasim alte activitati."Hai cu vaporu!", a propus mama incurajata de cateva raze razlete si de prognoza optimista de 15 grade. Ideea a fost imbratisata imediat de donsoara matza care a decretat ca da, mergem cu toru toru. Si ne-am pornit plini de elan, ca de, era 10 dimineata doar, sa cautam un vapor prin Herastrau. Eeee, aici alta poveste. Cum am parcat masina si ne-am coborat, ne-a luat pe sus un vanticel iernatic, rece si obraznic. Nu-i nimic, a decretat din nou optimista mama. Hai la vapor! Numai ca vaporul are nevoie de apa si apa in Herastrau nu prea e, decat asa, de vreo 20 de cm, cat sa nu moara eventualii pesti. Vapoarele se vedeau undeva in zare, cocotate pe niste barne. Ups! Anuntam matza ca vaporu nu e, cum nu e nici apa, nici pestii cu care poate s-ar fi resemnat. Dupa vreo 20 de metri pe malul lacului, timp in care coafura mamei optimiste s-a ravasit definitiv, ...

Un film pe care l-am descoperit la Alina si care imi place la nebunie. E de fapt o campanie pentru a "incetini putin ritmul" (viteza masinii, ritmul vietii, orice). Slow down and enjoy the ride:)