O poveste despre streptococi

Exista din pacate momente in viata cand te poti intalni cu senzatia ca ai o problema medicala, iar medicul din fata ta nu stie sigur cum sa o abordeze. Sentimentul este foarte neplacut, cu atat mai mult cu cat problema medicala o are copilul tau. Esti totusi fericit ca nu e ceva grav, dar te roade ca nu ai un raspuns clar. 
Cam asa ni s-a intamplat noua in ultimele 6 luni. Din fericire, acum ne-am linistit, dupa cautari si sume maricele de bani date incoace si incolo, pana cand am simtit ca stiu sigur ce avem de facut. 
Asa ca m-am decis sa povestesc un pic intamplarea noastra, pentru ca sunt sigura ca si altii s-au intalnit cu ea.
Ca sa nu fie panica, e vorba de un amarat de streptococ betahemolitic, genul foarte popular pe la copiii de scoala si gradinita. In mod normal, el se descopera, se trateaza cu penicilina si dispare. Asta e varianta simpla si intalnita in 90% din cazuri. Nu si la noi.

Andreea s-a procopsit cu el in aprilie, cand a fost un soi de mini epidemie in clasa. Unii colegi au facut scarlatina, altii doar rosu in gat, altii nimic. A mea a facut niste amigdalita usoara. Pentru ca la exudat a iesit pe langa streptococ si stafilococul auriu, pediatra ne-a recomandat Augmentin, un antibiotic cu spectru mai larg, care trateaza ambele probleme. Dupa 7 zile de tratament, plus doua zile dupa terminarea tratamentului, a mea se vaita iar de gat, iar dupa inca vreo 5 zile la exudat a iesit din nou streptococ pozitiv. De data asta a primit Ospen, penicilina simpla adica. Dupa 10 zile de Ospen si inca 7 de pauza, din nou exudat pozitiv. De data asta, fiimea nu mai avea nimic, niciun simptom. De comun acord cu pediatra am decis sa nu mai dam nimic momentan, mai ales ca plecam in concediu. Peste vara nicio tuse, niciun gat rosu, nimic. In septembrie, la o internare de 2 zile in spital (pe motiv de enterocolita infectioasa post-tabara), am reluat exudatul, plus analize  de sange. ASLO mic, analize de sange bune, exudat pozitiv. Medicul de la Victor Babes ne da Ospen, din nou, 10 zile, iar pediatra ne sfatuieste sa il luam, pentru ca totusi nu e ok sa stea cu ala in gat. Dau Ospen din nou, stam 7 zile, reluam exudat. Pozitiv. Moment in care decid sa ne oprim un pic si sa abordez problema jurnalistic: cercetare+3 surse:))
Pentru ca medicul de familie pare confuz de rezistenta neexplicabila a streptococului Andreei la penicilina, iar pediatra noastra nu e nici ea sigura ce sa mai faca, ma apuc sa investighez ce se face in astfel de cazuri prin alte tari. Citesc niste studii, caut recomandari pe forumuri medicale, vad niste statistici. La final, am o idee mai clara despre situatia in care suntem si imi dau seama ca nu e chair asa rar intalnita pe cat lasasera sa se inteleaga medicii vazuti de noi. Ba chiar, procentul de purtatori sanatosi de streptococ in populatie nu e chiar asa mic pe cat credeam, mai ales in medii scolare.
Dupa ce mi-am facut o idee despre situatia in care suntem, caut cele trei surse diferite, care sa imi dea trei pareri si care sa ma ajute sa iau o decizie. 
Asa am ajuns intr-o zi sa bifam trei medici. Un ORL-ist (Anca Tunea), un medic infectionist (Rodica Serban) si un alt pediatru (Simona Sicoe), toti la Medlife Baneasa. Trei oameni minunati, pe care ii recomand oricui e in dilema.
Sincer, noi ne dusesem doar la ORL, dar dna doctor, dupa ce ne-a spus parerea ei, ne-a recomandat sa intrebam si un medic pe infectioase, pentru ca streptococii sunt felia ei. Asa am ajuns la dna. dr. Serban, iar dansa, dupa ce ne-a facut rezumatul situatiei si a abordarii ei, a facut un drum si in cabinetul de langa, la dna. Sicoe. si i-a cerut si ei o parere. Asa am ajuns sa plecam cu trei pareri, o lista de produse recomandate si niciun tratament. 
Concluzia, imbratisata de toti cei trei medici, este ca, Andreea fiind purtator sanatos, trebuie sa lasam streptococul in pace. El nu ii creeaza Andreei nicio problema, iar sansele de a-l pasa altora sunt minime, fiind contagios in special atunci cand e activ. Studiile de afara arata ca la purtatorii sanatosi penicilina are rate foarte mari de esec, asa ca nu se mai recomanda administrarea ei decat atunci cand copilul este bolnav. 
Recomandarea celor trei medici a fost sa ii dam in fiecare seara o lingurita de miere de Manuka si ceva graunte homeopate de doua ori pe saptamana (Streptococcicum sau asa ceva) - eu nu cred deloc in homeopatie si am impresia ca ii dau apa cu zahar practic, dar am decis sa bifez si grauntele astea mai ales ca sunt 8 lei cutia:d. 
De asemenea, la 3-4 luni sa ii facem niste analize ca sa ne asiguram ca nu e semn de infectie in sange. 
Si, la fiecare rosu in gat trebuie evaluat, impreuna cu medicul, daca este viral sau daca streptococul s-a activat, caz in care trebuie sa dam penicilina, chiar daca nu va omori de tot bacteria nici atunci.
Cam asta e povestea noastra cu streptococul. Este o poveste ce inca nu s-a terminat, e usor incomoda, dar macar acum stim cum stam in ea si cum sa o abordam.
Si ce am mai invatat de aici este ca exudatele au o relevanta foarte mica, spre deloc, in lipsa bolii si nu ar trebui sa constituie baza pentru alegerea unui tratament. 
Be safe:) 

Toamna la Magura

Daca nu ai idee unde sa mai fugi in weekend si vrei sa fie la munte, dar nu pe munte, sa fie accesibil din Bucuresti, dar nu tot Valea Prahovei, sa se ajunga cu masina, dar sa nu fie buluc, o varianta superba, ideala as zice, este Magura. 
Cand dai search pe google, descoperi ca sunt vreo 3-4 Magura pe la noi, dar doar una Magura de care zic eu. Cea de langa Zarnesti.
Ca sa ajungi acolo, mergi pe drumul forestier spre Prapastiile Zarnestiului si la Fantana lui Botorog, unde in dreapta se face poteca spre cabana Curmatura, tu faci stanga pe drumul ce urca prin padure inca vreo 5 km si ajungi in sat. Magura este singurul sat de la noi aflat integral pe teritoriul unui parc natural ceea ce are anumite avantaje pentru turisti. În zona nu este voie sa se ridice hoteluri si nici sa se asfalteze. Nu stiu cat se bucura localnicii de asta, dar noua ne convine. Zona inca nu a ajuns sa fie la fel de aglomerata ca Moeciu sau Bran, chiar daca in ultimii ani numarul celor care vin aici a crescut exponential.
Desi s-au construit multe pensiuni, si inca se fac, satul are inca un aer aparte, nu e deloc inghesuit, aglomerat sau galagios. Miroase a lemn ars si a balega. Oile si vacile se plimba pe dealuri, unii sateni inca merg cu calul la carciuma. Pensiunile au curti mari, asezate pe deal, cu meri si peri si gutui. Seara se lasa pe vale un nor de fum de la sobe si te simti ca in povestile vechi cu sate romanesti.
In fineee...e superb. Du-te. Pe bune:) 








io si Anca, fosta colega de banca in scoala, actuala nasa si prietena mea draga draga:)

Inceput de clasa a doua, cand afli raspunsul la intrebarea ”ce e cartea”

Soo...care e treaba cu clasa a doua. La stat. Inca. 
Clasa a doua incepe destul de lejer, practic primul semestru fiind o reluare a semestrului doi de la clasa intai. Se repeta la greu adunari, scaderi, fara trecere peste ordin, cu trecere peste ordin. Ecuatii cu o necunoscuta, adunari si scaderi...
La romana se copiaza texte de pe manual pe caiet, presupun in ideea de a exersa scrisul de mana. Partea distractiva si inteligenta a acestui exercitiu nu am descoperit-o inca. Mai cautam.
Tot la romana se invata cuvinte noi, ceea ce e dragut, ne place, se fac propozitii cu ele, iar dragut, ne place, si se citesc texte dupa care raspunzi la intrebari. Asta ar fi mega tare daca unele texte nu ar fi mindfuckingblowingstupid si presupun exercitii de genul ”Ce e cartea? Cartea este o racheta spre cosmosul sufletului omenesc, zice magarusul”. WTF does it mean??
Anyway, depasind momentul de uluire, in general ce am gasit prin manualele alese la noi la clasa e ok. Adica na, la final de an presupun ca toti copiii vor sti sa adune, sa scada si sa inmulteasca cu drag, sa citeasca si sa scrie, care mai frumos, care mai urat, si sa raspunda in unison la intrebarea ”ce e cartea?”. O racheta, ce dracu sa fie...
Dar.
(sursa foto: awesomeparents.com)
Fiimea are uneori probleme in a intelege enuntul unor exercitii care ies din tiparul manualului, zilele trecute era in dilema cum se chema operatia care se face cu minus (aka scadere) si cum se cheama rezultatul de la aia cu plus (aka suma :d, chestii pe care presupun ca le-a memorat cumva anul trecut si le-a uitat intre timp, habar n-are cum ajungi cu racheta in inima cuiva si nici nu intelege de ce trebuie sa copieze texte de colo colo. Nu neg, e si multa neatentie la mijloc, poate si oboseala uneori, lipsa de chef, plictiseala, vorbit cu colegii...Dar si mult copiat mecanic de pe tabla, memorat termeni si uitat termeni. In schimb, ii place la nebunie sa adune si sa scada, o treaba la care e super rapida.
Din cand in cand imi dau seama ca da, stie multe lucruri, dar mai mult mecanic. Nu sta nimeni sa le explice mecanisme, cauze, efecte, nu face nimeni vreo legatura cat de mica intre diferite materii, stiinte si subiecte. Totul e disparat, rupt de context. 
Si oricat as vrea sa umplu eu golurile, sa fac legaturile, nu avem timp. Pentru ca timpul este limitat si ala care e se umple cu fise, calcule si propozitii la romana, ore de engleza, inot si sah, plus joaca zilnica din parc si niste timp cersit pentru Minecraft.
Temele incep sa fie cam multe de la o zi la alta, dar reuseste sa le termine. Inca. Aseara de exemplu i-am zis sa lase vreo doua exercitii nefacute la mate pentru ca mi s-a parut ca erau repetitive si trecuse deja ora de masa de mult...
Din fericire, exista si teme care o incanta, cum a fost un proiect de facut o carte de colorat si unul care e pe masa acum, sa faca un instrument muzical. In mod ciudat, niciunul nu are legatura cu matematica sau romana...Si mai sunt manualele de la cursul de engleza, de la Oxford ceva, care arata intr-un fel. 
Asa ca, suntem in dilema ce sa facem. Ramanem la stat si strangem din dinti. Plecam la privat si ne intrebam daca banii, multii bani care se vor duce acolo merita de fapt, ca si acolo sunt niste bube mari pe ici pe colo? 
Deocamdata nu avem raspuns. Asa ca am cumparat niste carticele de la Usborne, cu exercitii de logica si de mate pentru copii si incercam sa ne distram cu alea, sa vada copilul ca matematica poate fi si amuzanta. Si citim literatura pentru copii din alte tari, ca sa vada ca exista si altfel de scris decat povestile cu iepuri care vad rachete in poezii. 

Ciucas, bujori, varianta 2019

Astenia de primavara si ploile prea dese m-au transformat intr-o molusca lenesa in ultima vreme. Dar odata cu venirea verii si a temperatur...