O poveste despre streptococi

Exista din pacate momente in viata cand te poti intalni cu senzatia ca ai o problema medicala, iar medicul din fata ta nu stie sigur cum sa o abordeze. Sentimentul este foarte neplacut, cu atat mai mult cu cat problema medicala o are copilul tau. Esti totusi fericit ca nu e ceva grav, dar te roade ca nu ai un raspuns clar. 
Cam asa ni s-a intamplat noua in ultimele 6 luni. Din fericire, acum ne-am linistit, dupa cautari si sume maricele de bani date incoace si incolo, pana cand am simtit ca stiu sigur ce avem de facut. 
Asa ca m-am decis sa povestesc un pic intamplarea noastra, pentru ca sunt sigura ca si altii s-au intalnit cu ea.
Ca sa nu fie panica, e vorba de un amarat de streptococ betahemolitic, genul foarte popular pe la copiii de scoala si gradinita. In mod normal, el se descopera, se trateaza cu penicilina si dispare. Asta e varianta simpla si intalnita in 90% din cazuri. Nu si la noi.

Andreea s-a procopsit cu el in aprilie, cand a fost un soi de mini epidemie in clasa. Unii colegi au facut scarlatina, altii doar rosu in gat, altii nimic. A mea a facut niste amigdalita usoara. Pentru ca la exudat a iesit pe langa streptococ si stafilococul auriu, pediatra ne-a recomandat Augmentin, un antibiotic cu spectru mai larg, care trateaza ambele probleme. Dupa 7 zile de tratament, plus doua zile dupa terminarea tratamentului, a mea se vaita iar de gat, iar dupa inca vreo 5 zile la exudat a iesit din nou streptococ pozitiv. De data asta a primit Ospen, penicilina simpla adica. Dupa 10 zile de Ospen si inca 7 de pauza, din nou exudat pozitiv. De data asta, fiimea nu mai avea nimic, niciun simptom. De comun acord cu pediatra am decis sa nu mai dam nimic momentan, mai ales ca plecam in concediu. Peste vara nicio tuse, niciun gat rosu, nimic. In septembrie, la o internare de 2 zile in spital (pe motiv de enterocolita infectioasa post-tabara), am reluat exudatul, plus analize  de sange. ASLO mic, analize de sange bune, exudat pozitiv. Medicul de la Victor Babes ne da Ospen, din nou, 10 zile, iar pediatra ne sfatuieste sa il luam, pentru ca totusi nu e ok sa stea cu ala in gat. Dau Ospen din nou, stam 7 zile, reluam exudat. Pozitiv. Moment in care decid sa ne oprim un pic si sa abordez problema jurnalistic: cercetare+3 surse:))
Pentru ca medicul de familie pare confuz de rezistenta neexplicabila a streptococului Andreei la penicilina, iar pediatra noastra nu e nici ea sigura ce sa mai faca, ma apuc sa investighez ce se face in astfel de cazuri prin alte tari. Citesc niste studii, caut recomandari pe forumuri medicale, vad niste statistici. La final, am o idee mai clara despre situatia in care suntem si imi dau seama ca nu e chair asa rar intalnita pe cat lasasera sa se inteleaga medicii vazuti de noi. Ba chiar, procentul de purtatori sanatosi de streptococ in populatie nu e chiar asa mic pe cat credeam, mai ales in medii scolare.
Dupa ce mi-am facut o idee despre situatia in care suntem, caut cele trei surse diferite, care sa imi dea trei pareri si care sa ma ajute sa iau o decizie. 
Asa am ajuns intr-o zi sa bifam trei medici. Un ORL-ist (Anca Tunea), un medic infectionist (Rodica Serban) si un alt pediatru (Simona Sicoe), toti la Medlife Baneasa. Trei oameni minunati, pe care ii recomand oricui e in dilema.
Sincer, noi ne dusesem doar la ORL, dar dna doctor, dupa ce ne-a spus parerea ei, ne-a recomandat sa intrebam si un medic pe infectioase, pentru ca streptococii sunt felia ei. Asa am ajuns la dna. dr. Serban, iar dansa, dupa ce ne-a facut rezumatul situatiei si a abordarii ei, a facut un drum si in cabinetul de langa, la dna. Sicoe. si i-a cerut si ei o parere. Asa am ajuns sa plecam cu trei pareri, o lista de produse recomandate si niciun tratament. 
Concluzia, imbratisata de toti cei trei medici, este ca, Andreea fiind purtator sanatos, trebuie sa lasam streptococul in pace. El nu ii creeaza Andreei nicio problema, iar sansele de a-l pasa altora sunt minime, fiind contagios in special atunci cand e activ. Studiile de afara arata ca la purtatorii sanatosi penicilina are rate foarte mari de esec, asa ca nu se mai recomanda administrarea ei decat atunci cand copilul este bolnav. 
Recomandarea celor trei medici a fost sa ii dam in fiecare seara o lingurita de miere de Manuka si ceva graunte homeopate de doua ori pe saptamana (Streptococcicum sau asa ceva) - eu nu cred deloc in homeopatie si am impresia ca ii dau apa cu zahar practic, dar am decis sa bifez si grauntele astea mai ales ca sunt 8 lei cutia:d. 
De asemenea, la 3-4 luni sa ii facem niste analize ca sa ne asiguram ca nu e semn de infectie in sange. 
Si, la fiecare rosu in gat trebuie evaluat, impreuna cu medicul, daca este viral sau daca streptococul s-a activat, caz in care trebuie sa dam penicilina, chiar daca nu va omori de tot bacteria nici atunci.
Cam asta e povestea noastra cu streptococul. Este o poveste ce inca nu s-a terminat, e usor incomoda, dar macar acum stim cum stam in ea si cum sa o abordam.
Si ce am mai invatat de aici este ca exudatele au o relevanta foarte mica, spre deloc, in lipsa bolii si nu ar trebui sa constituie baza pentru alegerea unui tratament. 
Be safe:) 

Role agresive, de speriat sau nu chiar?

La 1 an, se ridica in picioare si incepea a alerge. La 4 ani facea balet. La 5 ani a testat ceva dansuri contemporane. Apoi chitara. Apoi t...