Călătoriile celor trei roșii

Cam asta e sentimentul pe care il am uneori citind posturile unor mamici. Pe blogurile lor sau ale altora, pe facebook, pe forumuri. O incrancenare de neinteles pentru mine in modul de exprimare, o pozitie radicala asupra multor laturi ale maternitatii si copilariei. Atitudinea "eu am descoperit calea corecta. orice altceva e gresit". Inteleg ca totul vine din dorinta ca celor mici sa le fie bine. Sa fie fericiti si sanatosi. Dar adeseori, din dorinta de a le oferi tot ce e mai bun, se ajunge la exagerari si rautati. Si, cel mai trist, o lipsa crunta de umor. O sa insir cateva teme dezbatute intens de mamici si o sa-mi expun aici parerea, pentru ca atunci cand am facut-o in alta parte am fost uneori acuzata de tot felul de lucruri. Asa ca mai nou evit sa mai comentez pe la altii:) De exemplu, copilul mop, si alte obiecte stupide inventate pentru copii, nu sunt diavolul pe pamant. E haios. Nu trebuie sa facem o dezbatere nationala pe tema lor. La fel si suzetele cu colt...

Din seria ce prostii poti sa faci intr-o seara geroasa...briose cu lipici. Nu orice lipici. Ci roz. Deci se ia una bucata copil si se pune intr-o zona unde nu vei regreta amarnic imprastierea lipiciului si a acuarelelor. Eu prefer masa din bucatarie. Se amesteca putina vopsea rosie (sau alta culoare) cu lipici lichid, ideal washable:d, si se lasa copilul sa-si faca de cap pe o bucata de hartie sau..si mai bine un carton. Cand a pus destul lipici pe carton sari cu 3-4 hartii de briose si le lipesti colo'sa. Si ii spui matzei sa puna lipici si acolo. Ta-daaam..briose roz. Kind of.. Creatia se paote lasa pana a doua zi la "racit", ca cica lipiciul se intareste si arata si mai frumos..La noi chestiile lasate de pe o zi pe alta nu prea mai prezinta interes asa ca am aruncat "opera" la gunoi. Presupun ca la copiii mai mari merge sa mai tii obiectul o noapte prin preajma..sa vada in ce minune s-a transformat. Pozele sunt cam amarate..ca sunt facute repede...

De vreo 2 zile matza bea laptele din cana. Nu cana de bebe, nu cana cu pai, nu alt recipient creat pentru copii, ci o cana veche care statea uitata pe un raft. O avem in casa de n-spe mii de ani, din epoca pre-Andreea, cand eu i-am facut-o cadoul domnului. Are pe ea un colaj cu poze cu noi doi :d. Cheesy, nu? Dar foarte practic. Caci matza, care a refuzat sa dea biberonul pe orice minunatie de sticla pe care am cumparat-o pentru ea, a renuntat usor in favoarea canii "cu mami si tati". E adevarat ca bea mai incet, ca trebuie impinsa de la spate. Plus ca renuntarea la bibe ne-a schimbat un pic rutina de seara, in sensul ca acum bea laptele inainte de baita, nu dupa, la povestea de culcare. Dar nu-i nimic.Ne adaptam din mers. Pana la urma trebuia sa ajungem si aici. In curand o sa renuntam si la scaunul de masa, care saracu s-a jerpelit rau de tot. Am comandat un soi de inaltator care se fixeaza pe scaunele normale. Si uite asa, incet incet, obiectele de bebe dispar din peisa...

cam asa ne-am simtit weekendul plus luni. Am fugit din nou la casuta din Predeal, pe care am gasit-o ingropata in nameti, asa ca ne-am croit poteca pana la ea. In curte nu te puteai misca, decat daca aveai eventual picioare de 2 metri. Altfel, fiecare pas insemna ca te scufundai pana la fund. Iar Andreea cu totul:)) A fost superb. Ninsoare ca'n povesti, alternata cu viscol si o raza mica de soare la plecare. Vreme de vin fiert, de ceai fierbinte la baza partiei, de sanius, fund ud si caciula cu turturi. Matza s-a distrat, a alergat, a urcat dealul singura, a coborat cu sania. A facut castele din zapada. A reparat niste oameni de zapada gasiti pe acolo. A dat nuci la veveritele flamande. S-a jucat prin toata casa. A mancat la restaurant. A dormit tun. Noi la fel. Mai mergem ca ne place tare.         Intre timp am decis ca in primavara sa punem 2-3 pomi fructiferi prin curte, pe langa zmeura, coacaze si corcoduse. Daca aveti idee ce ar merge intr-o...

"mami, bunicu e batran". Ma uit la ea, ma uit la dan..De unde ii vin astea? Asa, brusc..la masa.. "Da, mami, e batran. Asa sunt bunicii", respir incet..poate nu mai urmeaza nimic... "da de ce a imbatranit?" Ya, right, ce sanse erau sa se termine acolo?.. "Pai asa se intampla cu toti oamenii. Intai suntem bebelusi, apoi crestem si devenim copii, apoi mari, ca mami si tati, apoi batrani, ca bunicii". Respir si mai incet....Mestec cu capul in farfurie... Andreea mai ia o gura de sandvis, mesteca tacuta, apoi il ia pe Pisi in brate si ii explica: "Si bebelusii imbatranesc. Ai inteles?"... Ma uit la ea, ma uit la Dan...liniste... Pfooaa, am trecut razant pe langa intrebarea "si dupa ce imbatranesc ce se intampla?"... Next time

Aseara, la baita, Andreea a inceput o poveste. Nu mi-o spunea neaparat mie, cat zanei si bobocului de ratza cu care face baie mai nou. Povestea era asa: "Era o pisica. Si, a mers pe strada. Si a lovit-o o masinaaaa si a facut bubaaa. Era muiata. Si, au venit niste oameni si au luat-o si au dus-o la gunoi. (cu variatia, la canal, la urmatoarea relatare)"... Eu normal, masca. Ha? Stai. Ce-i cu pisica? "E muiaataaa!" Chiar daca involuntar gandul mi-a zburat la prostii (defect de adult ce sa faci...), mi-am dat seama ca ea vroia sa zica altceva. Si ca cineva ii povestise cumva toata tarasenia. "Ce e aia muiata, mami? Era uda?" "Nuuu...muiataa. A lovit-o masina". Ah, fisa a facut ding si m-am prins. "Era moarta? " "Daaa...moata. Muiataaa" Azi am descoperit ca pe strada cu gradi e intr-adevar o pisica moarta aruncata intr-un colt..pe o gura de canal. E acolo de cateva zile cica. Asa ca azi l-am rugat pe bunicu sa ocoleasc...

Am bifat primul tuns la coafor. Bine, a mai fost unul anul trecut, dar ala e de trista amintire si il stergem din memorie:d. Matza m-a insotit la coafor si dupa, ce a studiat ce se intampla in capul meu, a acceptat un mic retus si la ea. Am indreptat bretonul si am egalizat putin la spate, unde mainile mele dibace dadusera mici rateuri. A fost taare cuminte, i-a placut, s-a hlizit cu coafeza..ce mai..succes pe toata linia. :) Aseara l-am serbat pe tati in Hard Rock Cafe:). Cam multa lume si galagie pentru gustul donsoarei, dar a rezistat totusi de la 5 juma pana pe la 8, cand am plecat spre casa. Nu a fost cea mai buna seara a ei, dar a fost destul de intelegatoare ca sa putem camufla oarecum plictiseala si lipsa de chef. Poate data viitoare o sa fie mai bine...Oricum, a fost mega incantata sa primeasca toate capsunile de pe la cocktailurile fetelor si sa le roada cu pofta. Asta dupa ce vara trecuta nu s-a atins nicicum de capsuni... Am terminat tratamentul de otita si pneumococ. M...

In nas. Il cheama streptococcus pneumonia, nume de mare efect, datator de muci si tuse. Bacterie destul de comuna si care, tratata, nu aduce complicatii. Repet. Tratata. Serios, nu in joaca. Sa va explic de ce insist. In ultimele doua saptamani am fost la 3 doctori si cu al patrulea am vorbit la telefon. Din rosu in gat amigdalitic, Andreea a dat-o in tuse horcaita, denumita poetic traheita, insotita apoi de mega-ultra muci, multi, cleiosi, uraciosi. Din dansii, mucii adica, a dat intr-o otita medie de ureche stanga. Deci distractie, ce sa zic.  Toate tratate pana aseara cu siropuri si aerosoli. Nimeni nu ne-a zis "mai fratilor, ia sa facem noi si un exsudat..ca cine stie, poate e vreun gandac pitit acolo si de aia nu trece...". Nimeni. Nici pediatra, nici medicul de la clinica, nici medicul de la camera de garda. Abia aseara doamna doctor ORL ne-a dat antibiotic, dar pentru otita. Doar ca eu, la un moment dat saptamana trecuta, m-am gandit sa facem un exsudat. ...

Pe motiv de boala. de lene.de ploaie. Pe motiv de plictiseala, de lipsa de idei. Am intins hartia uriasa si am desenat. Am alergat pe ea. Ne-am pupacit. 

De la o vreme matza e mare amatoare de pacaleli. Chestii haioase si amuzate, uneori tragatoare de semnale de alarma. Cel mai adesea tinta pacalelilor este bunicul. Probabil pentru ca dintre toti el este cel mai "copil", se prosteste cu Andreea, se pune la mintea ei, au jocurile lor proprii si glume de ei stiute. Sa va povestesc ultimele trei pacaleli depistate clar de noi. 1. Intr-o zi, plecand de la gradi, Andreea ii spune bunicului ca ar vrea sa mearga la el acasa sa se joace, nu in parc si apoi la casa ei. Bunicul, stiind ce greu e sa o mai misti pe Andreea afara odata ce a intrat la ei, ii spune ca trebuie sa mearga direct acasa. Matza tace si pune la cale. Ajunsi in dreptul blocului in care sta bunicul, plasat strategic in drumul ei zilnic spre casa, incepe sa strige ca face kk. Normal, bunicul inocent o duce in casa, o dezbraca repede, bunica aprinde lumina la baie, dar, surpriza, matza nu mai face kk. "nu fac. hai sa ne jucam", spune ea ghidus, caci tocmai...

Trebuia sa imi dau seama ca daca termini anul cu boli, asa il si incepi. Eventuala pauza de dinainte de Revelion e doar asa, de pacaleala. Sa zici ca ai scapat. Nu, n-ai scapat. Caci abia respiram bucurosi ca am scapat de rosu in gat doar dupa 3 zile de febra, ca matza s-a apucat sa tuseasca. Si nu asa oricum, ci urat, repetat, in valuri succesive, datatoare de lacrimi si voma. Superb, ce sa zic. Dupa 2 nopti nedormite si una semi-dormita incepem parca sa vedem luminita. Dimineata parca tusea mai rar, parca nici cantitatea de muci nu mai era aceeasi. La naiba, paote reusim sa mergem totusi duminica la balet, fara riscul de a fi un fundal sonor nedorit la Spargatorul de Nuci. Tratamentul e cel clasic, aerosoli, sirop (humex si prospan) si Tantum Verde, plus apa de mare pentru nas. In rest, ceai mult, cate o gura dupa fiecare runda de tuse. Si cate 2 lingurite de sirop de ridiche neagra, o chestie hidoasa dupa parerea mea, pe care Andreea o ia doar daca o iau si eu si ne strambam imp...