Călătoriile celor trei roșii

2020 cu siguranta a fost un an surprinzator. Cine isi imagina in decembrie 2019 ca toate planurile vor fi anulate, ca vom trece printr-un lockdown (cuvant care a intrat si in vocabularul mamei, care nu stie engleza), ca vom trai o pandemie, ca lumea se va inchide si vom invata sa deschidem noi cai de comunicare... Disclamer: urmeaza niste idei extraordinare despre 2020, dar daca nu aveti chef de ele, puteti sari direct mai jos, la LISTA locurilor pe care trebuie sa le vedeti in 2021 Cam pe vremea asta, in decembrie 2019, ma pregateam sa caut rezervari si bilete pentru vacantele planificate in primavara si vara urmatoare. Eram fericiti cu noua scoala a Andreei si ne pregateam de serbarea de Craciun. Genul ala in care se aduna toti parintii si copiii intr-o sala...Faceam listele cu ce pregatim pentru masa de Craciun si nu ne puneam problema daca e riscant sa adunam toti bunicii si nepotii in aceeasi camera... Nu trecusem inca prin criza hartiei igienice si a drojdiei.  Nu ne puteam i...

Odata cu venirea primaverii, Andreea a redescoperit o pasiune mai veche: desenul. Cand era mica, isi lua dupa ea(sau ii luam eu:d) tot felul de caiete si creioane, ca sa aiba activitate la restaurant sau prin alte locuri unde astepti lucruri. Asta a mers pana pe la 5 a ani cred cand nu a mai avut chef de desen. Apoi, pe la 7 ani a zis ca vrea curs de desen, dar in final cursul de desen s-a dovedit a fi mai mult de pictura si a renuntat la el. Si la desen. Mai facea una alta pe caiet, dar nu cu mare chef. Apoi s-a uitat la Harry Potter si a inceput sa il deseneze. Si la Stapanul Inelelor si il desena pe Legolas. Apoi la niste desene cu dragoni si desena dragoni. In iarna devenise semi-obsedata de ceva desene japoneze cu Printul Dragon si imediat au aparut prin casa poze cu Reyla, personajul principal.. Saptamana trecuta si-a facut un sketch book si tot deseneaza in el diverse. Mai ales ochi. Si anime. Si niste modele de vaci stilizate...I kind of like them:)

In ultimii 2-3 ani, de cand Andreea citeste, intai putin, apoi mai mult, am tot cumparat carti pentru ea. Fie ca le vad pe net, fie ca aud de ele pe la altii sau le vad in librarii si imi plac. Incet, a inceput sa aiba si preferinte proprii si obsesii temporare, trecand de la zane zane zane si printese la dinozauri si doar dinozauri, apoi povesti cu personaje de varsta ei, multa magie si aventuri.  Destul de repede a decis ca nu mai vrea sa auda de printese si zane. A trecut in faza vrajitoare si magicieni. Ii plac si cartile cu personaje fetite curajoase care infrunta diverse pericole si reusesc (mbine, recunosc, incerc sa ii cumpar cat mai des genul asta...). Nu are rabdare cu povesti prea linistite si cu multe descrieri, ci prefera actiunea, suspansul si rezolvarile spectaculoase. Incerc sa ii cumpar carti care sa i se potriveasca, sa fie amuzante, antrenante, dar sa aiba si un mesaj ok. De exemplu, nu imi plac povestile cu personaje feminine slabe, mataite si incapabile, ca...

Am fost in weekend la Frumoasa si Bestia, cu fiimea. Si cu mari asteptari sa motai pe la jumatatea filmului si sa studiez pe furis telefonul ca sa supravietuiesc cumva pana la finalul unui nou film cu printese. Cand am propus filmul (nu mai stiu de ce:D), fiimea a aprobat cu juma de gura..caci printesele Disney nu mai sunt demult printre preferatele ei, fiind doar niste fete care nu fac nimic de fapt, mai ales de cand a avut o discutie pe tema asta cu taica-su, despre care nu vom povesti aici :D. Anyway, Frumoasa si Bestia deci. Citisem inainte despre grozavia ce apare in film..un homosexual. OMG, uite asa ii strica America pe copii de mici, cu personaje d-astea imorale. Evident ca muream de curiozitate sa vad: 1. Cine e? 2. Ce face? 3. Cum reactioneaza fii-mea. Ca sa ne lamurim despre  efectul asupra copiilor, fii-mea nu s-a prins deloc ca baiatul acela e un pic altfel decat altii, nu i s-a parut nimic ciudat ca un barbat dansa, canta, statea mai pe langa alt barbat ...

Una dintre activitatile peste care am grija ca Andreea sa nu sara decat in situatii exceptionale este cititul seara. In timpul zilei din pacate timpul este foarte limitat si organizat, cu scoala, teme, alte activitati si obligatoriu joaca, in casa si afara, asa ca nu mai ramane loc de stat cu o carte in brate. Dar seara, inainte de culcare, este momentul de liniste in care citim. Uneori, ma asez langa ea in pat si ne scufundam fiecare in propria carte. Alteori, citeste doar ea. Uneori cateva pagini, alteori una singura si apoi o vad ca ii e prea somn. Dar incercam sa citim macar un pic in fiecare seara. Cateodata insista sa imi citeasca un fragment haios din cartea ei. Alteori ma pune sa ii povestesc ce se mai intampla in cartea mea.  Intre timp, biblioteca dansei s-a marit considerabil si a inceput sa ocupe loc si in sufragerie, unde sunt cartile ”de oameni mari”. O parte din cartile vechi, de cand era mai mica, le-am dat, la altele nu vrea sa renunte chiar daca nu le mai cite...

Fiimea vorbeste foarte mult. Like...a looot!. Vorbeste si cand are ceva de zis si cand nu are si cand vrea sa relateze ceva si cand pur si simplu vrea sa ne tina atenti la ea si ne abureste. Uneori e simpatica, uneori imi vine sa ii pun un plasture prietenos pe gura si sa taca un pic. Dar daca tace prea mult mi se pare ciudat si incep sa banuiesc ca e ceva in neregula..Deci o lasa sa vorbeasca estimand ca la un moment dat va intra intr-o faza mai tacuta. Sau nu. Dar tinta nu este sa poti elibera niste cuvinte si propozitii insiruite, ci sa sa poti elabora un enunt, o poveste, o relatare, cu cap si coada, cu sens si cat mai atractiva. E, aici mai lucram. Ca uneori povestile au cap, dar se pierd in niste onomatopee si gesturi pe la mijloc, dansa presupunand ca toata lumea intelege ce ar vrea sa zica. Este clar pentru mine ca este o fiinta foarte gestuala si ca are mereu nevoie sa isi completeze vorbele cu gesturi. Nu poate povesti ceva fara sa scoata sunete si sa deseneze cu mainile c...

Weekendul asta a fost lenes..de fapt cred ca toata luna asta va fi lenesa si poate si noiembrie. Octombrie si noiembrie sunt luni in care eu intru in hibernare si ma trezesc cand vine zapada. As fi vrut sa prindem un weekend pe la munte sa ne jucam in frunze galbene si rosii, dar n-a fost sa fie. Asa ca hibernam prin Bucuresti si ne ocupam timpul cu diverse. Acum de exemplu am bagat un pic de opera si un pic de parc, multa joaca de-a elasticul si inca niste lego.  Weekendul trecut am fost la catarari si la o zi de nastere cu pirati:).  Asta ca sa vada persoanele ingrijorate de soarta Andreei ca e timp pentru toate. Si scoala si teme si joaca si altele. Toate intre ora 7 dimineata si 9 seara:d.  Deci, am bifat prima vizita la Vertical Limit, o sala de catarari uriasa, extrem de inalta, cu pereti cu diferite grade de dificultate. Matza a fost super incantata, s-a urcat pana sus, s-a chirait si topait, dar mie mi se pare pretul urias pentru ce ofera totusi. Andreea...

Fiecare inceput de toamna aduce cu el, pe langa cheltuieli legat de haine si ghete, planuri si bugete pentru activitatile extra scoala, sau extra gradi anterior. Inca de prin clasa zero m-am lamurit ca scoala se ocupa practic de romana si mate, dar daca vrei si altceva pentru copil sau el vrea altceva pentru el, trebuie sa te ocupi in afara scolii. Caci orele de arte inseamna practic sa invarta niste plastilina pe plansa si sa coloreze peisaje de toamna pe caiete, orele de muzica inseamna sa cante niste cantecele pe care fiimea nici macar nu se chinuie sa le retina, la sport aruca mingea de la unu la altul sau se joaca cu un cerc...La dezvoltare personala cred ca citesc povesti, iar la engleza de obicei coloreaza fise si repeta niste cuvinte..Nu o sa enumar cate lucruri misto ar putea face la fiecare dintre orele astea, nu o sa discut de istoria artei si bricolaj si proiecte de creatie, joaca in echipe si alte balarii...Intr-o clasa de 32 de copii cu ore de 40 de minute invatatoare...

Nu imi aduc aminte cand am inceput sa ii citesc seara Andreei, era mica mica, si planul meu era sa nu ratez nicio seara, macar o pagina. Intre timp am mai ratat niste zile, cand pica de somn, cand era prea tarziu, cand eram plecati si nu aveam carti la noi.. In mare, am reusit totusi sa ma tin de plan. Am trecut de la carticele cartonate cu poze mari si randuri putine, la povesti Disney, povesti cu caini, cu pisici, cu dinozauri, multi dinozauri,..enciclopedii, atlase, carti cu poze tot mai mici si randuri tot mai dese. Am ajuns la cititul in tandem, ea un rand, eu o pagina, ea o pagina, eu restul capitolului... Si intr-o zi, intr-o seara de ianuarie, m-am oprit si am lasat-o doar pe ea. Am cautat carti cu povesti incitante, care sa o fure, destul de mici ca sa poate fi urmarite de ea si sa nu o sperie grosimea, destul de mari ca sa inteleaga ca o carte nu trebuie terminata intr-o zi, ci poate fi reluata, reintalnita, continuata.  Intamplator, in plimbarea noastra pe la Sib...

Saptamana trecuta am inceput cu Andreea doua experimente, in paralel cu continuarea ”editarii” de enciclopedii pe care vrea sa le vanda...O sa povestesc alta data rezultatul acelui proiect:D Dar sa revin la experimente. Primul a avut ca tema : in ce conditii apare mucegaiul mai repede? Ipoteza ei a fost ca la umezeala, lucru care s-a dovedit adevarat. Cel putin in conditiile create de noi. Ideea a fost simpla. Am luat 4 felii de paine si am pus una intr-o cutie in frigider, una pe o farfurie la lumina, una intr-o punga de plastic sigilata, umezita, si una intr-un castron acoperit cu folie de aluminiu, sa fie intuneric.  Dupa 7 zile, doar in punga cu umezeala au aparut ceva semne de mucegai. La rece, in frigider, nimic. La intuneric, nimic, la lumina, nimic. Eu presupun ca de vina a fost si painea, plina de ce stiu eu ce bazaconii si conservanti.... Dar una peste alta a fost amuzant, sa studiem in fiecare zi feliile de paine si sa notam pe fisa daca s-a intamplat ceva ...

Un proiect stiintific evident :D. I-am propus ideea Andreei si a ales repede o tema. Universul. Dupa care si-a dat seama ca nu intelege ce vreau de la ea de fapt:)). Fiind prima activitate de acest gen, am cautat niste modele pe net, ca sa vada cum fac astfel de proiecte copiii din alte tari si am stat apoi pe langa ea pana cand a prins ideea. Planul de a face astfel de mici lucrari il aveam mai demult, inspirata de felul in care se face invatamant prin alte meleaguri. Am asteptat insa sa fie destul de mare ca sa aiba deja o parte din cunostiinte, sa stie sa caute si sa poata citi. Mi se pare mai usor sa facem astfel de lucruri acum pentru ca eu doar indrum, iar ea face cea mai mare parte din munca. Dar sa explic mai clar. Scopul nu este neaparat sa invete lucruri multe noi, ci sa invete sa caute raspunsuri si sa le structureze pe hartie. Tema a ales-o ea. Eu am gandit intrebarile. Ea a cautat raspunsurile si le-a scris, apoi a completat eventual cu un desen. I-am explicat ca...

Saptamana trecuta, in lipsa de prieteni disponibili prin Bucuresti si cu un plin de vreme nasoala la pachet, am inscris matza la Fast Track Kids, modulul Constelatii. Initial, ora de incepere mi s-a parut putin aiurea, la 9 dimineata, dar avand in vedere ca este un curs care tine 3 ore pe zi x5 zile m-am gandit ca vom supravietui. Rezultatul a fost peste asteptari. Inca din prima zi, Andreea a venit acasa incantata, cu povesti despre stele si cu planuri de a construi tot felul de aparate in zilele urmatoare. Un cuvant greu de spus in entuziasmul ei l-a avut si profesorul, Adi, un tip simpatic, vesel si volubil, care i-a incantat pe copii. La finalul celor 5 zile, au lansat o racheta construita de ei din ceva ..., mi-a facut un experiment cu sapun si carton (vezi video:d) si a adus o sacosa plina de "inventii": o cometa din hartie si folie de aluminiu, un soare, un bord de racheta (facut cu suruburi adevarate si o bormasina, spre incantarea ei maxima), un astronaut, o fo...

 Au fost odata doi pestisori. Intr-o zi un batranel si-a pus o dorinta. "Imi doresc vasle noi". Intr-o zi un monstru a sarit din apa. Cei doi pestisori si-au folosit cornitele si au aruncat sageti in monstru.   Cei doi pesti au zis: vreau in concediu. Si-au facut bagajele si-au luat masina si au plecat. Intr-un tarziu au ajuns la o casa cu piscina. Fetita se distra in apa, baietelul se uita la camere:d ( casa cu piscina)  (fetita peste se viseaza printesa si baietelul peste cavaler:d) The End  PS: cam asta a facut Andreea saptamana trecuta la bunici...Mie mi se pare dragut..chiar daca povestea e putin neclara:)). Acasa mai avem vreo 2-3 carticele facute de ea, dar inainte nu intelesese ca o poveste are un inceput, un punct culminant, in care se intampla ceva, si o rezolvare, care duce la un final linistit. Acu pare sa fie mai clar:)