Călătoriile celor trei roșii

Intotdeauna cand ma intreaba cineva, Andreea de exemplu, ce as vrea cadou, mintea mea se goleste de idei. Nu ma pot gandi la niciun obiect de care sa am nevoie, iar lucrurile pe care mi le doresc la un moment dat mi le iau singura. Nu visez la nush ce telefon nou sau o anumita haina scumpa. Nu mai vreau nimic prin bucatarie sau prin casa. Avem cam tot e ne trebuie de fapt....So, nu am o lista de asteptare de diverse obiecte pe care sa mi le doresc. Ceea ce e o problema cand copilul vrea sa iti ia un cadou si tu ii zici ca ...nu vreau nimic anume... Dar am o lista de lucruri pe care le vreau de la 2020. Si ma bazez pe el sa fie darnic. - sanatate! la toti ai mei - intamplari frumoase la scoala Andreei si o decizie usor de luat in privinta urmatorilor ani - sa o vad pe Andreea crescand fericita si increzatoare in ea - un job care sa imi aduca si o suma decenta de bani si o cantitate suficienta de bucurii si satisfactii - calatorii! Cat mai multe si mai frumoase, in locuri noi, ext...

Nu mai stiu daca am povestit vreodata despre aceasta destinatie de weekend si nici nu e asa secreta cat sa nu o gaseasca lumea pe net, dar pentru ca noua ne place mult acolo am zis sa share cu voi aici. Este vorba de hotelul Piatra Arsa, de pe platoul Bucegilor. Este un loc tare frumos (nu neaparat hotelul, care e ok, cat imprejurimile). Si foarte accesibil. Ceea ce e bine, dar si rau... Pana cum cativa ani, la Piatra Arsa se ajungea practic doar pe jos, fie de la Babele (cca 1 ora), fie de la Cota 2000 (cca 1.5-2 ore parca). Cazarea se facea intr-o cabanuta de lemn, cu un mic restaurant. Apoi a aparut insa un ditai hotelul, destinat initial federatiilor sportive, pentru cantonamente. Acum este hotel pentru toata lumea. De cativa ani a fost amenajat si un drum asfaltat pana la vreo 100 de metri de hotel asa ca in weekend se umple locul de pantofari:d...Genul ala de oameni care coboara din masina langa hotel, beau o bere, mananca o ciorbita si zic ca au fost la munte. Dar, daca l...

Au trecut circa 2 luni de cand am dat sistemul de stat pe ala privat. Lucrurile au mers mult mai lin decat ma asteptam si cumva am impresia ca suntem aici de mult mai mult timp. Am reusit sa ajungem la zi cu partea administrativa, adica avem toate manualele, caietele auxiliare, cariocile, creioanele si acuarelele, plus tricouri si pulover gen uniforma. Am platit si facturile:d.  Una peste alta ne e bine. Mai ales Andreei. II place acolo si s-a relaxat. Viata noastra nu mai e construita aproape obsesiv in jurul temelor si a discutiilor despre scoala.  Pentru ca eu aveam foarte multe dileme si intrebari cand ma interesam de posibile alte scoli, si nu prea gaseam info la zi despre cum arata lucrurile acolo, dincolo de marketing, am zis sa trec cateva mici observatii despre ce se intampla la noi la scoala.  Temele Marea dilema, au sau nu teme la privat? Au. Dar mai putine decat avea la fosta clasa (unde volumul era totusi peste medie, mai mare decat la alte cl...

De obicei, vacantele noastre in Europa sunt destul de previzibile. Adica na, e Europa. Cam stii la ce sa te astepti. Aceleasi reguli, cam aceeasi cultura. Dar abia cand iesi din spatiul asta in care te-ai nascut si ai crescut, din civilizatia occidentala cum ar veni, cand faci 2-3 pasi dincolo de granitele Europei, abia atunci parca simti cu adevarat ce lume incredibil de bogata si diversa avem. Si da, trebuie sa pleci cu inima deschisa, fara prejudecati, dispus sa remarci lucrurile frumoase si sa accepti ca s-ar putea sa fie si lucruri mai putin potrivite tie. Cam asa a fost in Iordania:). O tara musulmana, dar foarte toleranta si deschisa fata de occidentali. Un amestec de arome si oameni si peisaje cum nu vezi in multe locuri. Caci, desi mica, Iordania are si orase romane incredibil de bine pastrate, si desert, si zone complet aride, munti uscati, galbeni, prafuiti, cu mici oaze in care se cultiva in nebunie rosii, cu mare, chiar de doua feluri, cu corali si pesti colorati, cu c...