O noua leapsa

Am primit o leapsa haioasa de la Cristina si o sa incerc sa fac o lista scurta a lucrurilor care ma amuza la Andreea:). Oarecum cronologic...

1. privirea chiorasa din primele saptamani, de parca pupilele se tineau cumva doar intr-un surubel, si ala era cam slabit. Asa ca uneori fugeau haotic de colo colo.
2. primele incercari de zambet, stirb, cu cate un colt de gura ridicat
3. asta :d. A tinut cateva luni si ne-am distrat copios pe seama ei
4. incercarile chinuite de a se rasuci de pe spate pe burta, aruncatul picioarele, impinsul suparat in manute, blocatul intr-o pozitie nefireasca, jumatate intoarsa, jumatate pe spate
5. bicicleta in carucior. Practic ea nu statea intinsa in landou decat daca dormea, in rest facea in continuu bicicleta cu picioare. De unde si muschii timpurii de la burtica, de unde si dorinta precoce de a se ridica in fund...
6. rasul. Desi multe s-au schimbat, rasul a ramas la fel. Contagios, putin ciudatel, aducand uneori cu un magarus. Ihaiha-ha-ha-iha :d
7. pupiceala dulce cu Mariuca
8. intalnirile noastre matinale, cand tati o aduce la noi in pat si eu ma prefac ca inca dorm, si ea vine pas-pas si imi da pupici. Apoi hotaraste brusc ca "gata, nani gata, gios mami".
9. diferitele variante de dans, care au evoluat si s-au schimbat de-a lungul timpului, de la dat din fund pe loc, la genoflexiuni ritmate si topaieli de capra, amestecate cu invartiri si alte "scheme piticesti"
10. mutritele, multe multe mutrite pe care le-a experimentat in ultimii 2 ani, imitandu-ne pe noi sau descoperind fascinata ca poate misca nasul sau buzele in tot felul de moduri aiurite.

Dau si eu leapsa mai departe cate Mari, Dana si Gabi

Cosmin. O veste proasta

Am preluat si eu povestea, sperand ca in final aceasta va avea un happy end, banii se vor strange, Cosmin va trece peste acest impas. E trist, groaznic de trist sa citesti astfel de povesti. Si sunt atat de multe.

Am fost extrem de fericita ca micuta Eva a fost ajutata de atatia oameni si uite ca parca incepe sa fie si un pic de soare in viata ei. Dar poate il ajutam si pe Cosmin.

"Din păcate, după ce medicii au făcut o biopsie a tumorii au stabilit că există celule canceroase și în sistemul lui limfatic. Mai mult decât atât, acest copil are nevoie de două transplanturi și de încă o intervenție chirurgicală dar și de mai multe ședințe puternice de chimioterapie.

Pe lângă toate necazurile, asta înseamnă și bani în plus. Mulți. Cel puțin 45.000 de euro, față de cei 77.800 de euro, care nu s/au strâns nici aceștia ăn totalitate.
Părinții lui sunt dărâmați. Mama lui, doamna Dănilă a plâns ore în șir după ce a aflat vestea. Iar Cristina Dragos, de la Asociatia Bubulina, spune ca e ingrijorata si de starea mamei.

Asa ca va rog, donati pentru Cosmin. Sau scrieti despre el. Sau vorbiti despre el. Macar banii sa nu fie o problema

Donatii
Transfer bancar in conturile:
LEI
RO07BPOS70407015701RON02
Bancpost, Sucursala Palat CFR

LEI
RO24VBBU2511BU3293692701
Volksbank

LEI
RO20RNCB0746110647810001
Banca Comercial Romana, Agentia Secuilor

EURO
RO66BPOS70407015701EUR01
Bancpost, Sucursala Palat CFR
Cod SWIFT: BPOSROBU

Titular: Danila Vasile
CNP: 1720301270631

Prin telefon:
(numar apelabil numai din reteaua Romtelecom)
0900 900 080 - 10 EURO/apel"

La Zoo

Avand in vedere soarele de afara, trezirea timpurie a matzei, lipsa de idei si dorinta de a evita parcul invadat de sute de copii si parinti, am pornit astazi spre Zoo. Nu singuri, normal, ci cu Mariuca si Mari. Spre mega bucuria Andreei care toata dimineata a repetat obsesiv Uca Uca si mutza mutza ( pentru ca i-am promis ca mergem la maimute).Am ajuns acolo pe la 10 jumate, numai bine ca sa putem vedea cateva animale fara imbulzeala de mai tarziu.Deja pe la 11 era full, multi copii mici, dar si elevi "cu clasa", extrem de agitati si galagiosi, spre mirarea donsoarei.

Una peste alta a fost tare dragut si am vazut si ceva animale:d, desi multe erau ascunse sau lipsa.

Dar, cel mai dragut a fost sa le vedem pe cele doua pice plimbandu-se de mana sau luandu-se in brate, inghiontindu-se la sotii si "vorbindu-si". Mi se pare ireal sa le vad fetite, cand eu am in minte inca imaginea lor in carucior, dand din picioare si privind frunzele...

In alta ordine de idei, multumim mult lui bunii Ani pentru hainuta cea noua a Andreei:).

Si, daca nu stiti ce sa mai faceti cu cei mici prin parc, culegeti niste ghinde. Sau mai bine puneti-i pe ei sa le culeaga:d

Va dorim un weekend frumos:)
POZE NOI

Update la diverse

Nu stiu daca a devenit clar pana acum, dar eu nu prea sunt o mare bucatareasa. In fapt, talentele mele se rezuma la niste tocanita, carnuri la cuptor, o mamaliga, o salata si cateva briose. Cat sa nu murim de foame si sa-i ofer matzei un mix de legume si carne relativ stabil.
Dar.... de cand a dat coltu' ierbii mi-a venit asa o pofta de rosii cu branza si paine calda de nu va inchipuiti. Asa ca am facut o paine. Supeeer simplu si amuzant, mai ales ca matza a ajutat la framantat si mai ales la tapetat bucataria cu faina. Asa, sa nu se lipeasca....Tot anul asta m-am decis sa ma alatur macar partial curentului bio si am plantat rosii si capsuni in ograda marelui apartament. Rezultatul sunt (deocamdata:D) niste frunze lesinate la capsuni si niste bete inalte la rosii...dar eu sunt optimista. Mai nou am scos plantele pe balcon sa faca o baie de soare, desi s-ar putea sa le traga un pic curentul..Si ca sa nu fie un post doar despre mine, sa va arat cum arata donsoara dupa ce o barbiereste tati. Caci da, pentru ca avem fetita, tati are grija sa nu-i creasca vreun fir de par pe fata si se barbieresc impreuna. Ea sta cuminte pe capacul WCului pana o umple tati de spuma de ras, apoi se priveste un pic in oglinda sa vada daca suprafata a fost acoperita simetric si asteapta cuminte sa fie "rasa" cu lama (nu, tati nu plimba lama de ras duios pe fata ei, ci plimba spatele aparatului :d. deocamdata nu s-a prins)Si, ca sa fie un update complet haotic, intrebare:
Ce faci cand copilul da cu darnicie lopatele si galetuse la altii, dar i se pune pata pe niste ghinde si refuza sa le imparta? Si alt copil vrea neaparat si el ghinde? Si copilul numarul 1 incepe sa urle? Si copilul numarul 2 nu se lasa si baga mana in galeata cu ghinde? Si copilul 1 urla si mai tare? Si mamele/bunicile/tati/cainii/paznici se uita ca la urs?
a: iei copilul 1 pe sus si fugi
b: te asezi pe banca si lasi copilul 1 sa urle pana oboseste
c: fugi cu galeata cu ghinde si le arunci in padure
d: gonesti toti copiii/bunicii/paznicii din zona
e: toate cele de mai sus simultan

Primavara

Pana la urma se pare ca a venit si dansa. Primavara. Dupa asteptari, rugaminti, promisiuni neonorate...
In fiecare zi scanez copacii din parc in cautare de muguri si frunze. Azi in sfarsit am vazut un copac infrunzit bine de tot. Restul incearca timid sa imboboceasca, dar inca sunt scheletici.
Odata cu incalzirea si scoaterea de la naftalina a hainutelor mai primavaratece, am descoperit ca, desi nu pare, matza s-a lungit:d. Cel putin mainile ei par sa creasca intr-un ritm superior celorlalte parti ale corpului.
Asa ca minunatul pulover rosu, cu gluga, pastrat pentru zilele semi-calde din martie si aprilie arata azi pe ea ca o hainuta furata de la un frate mai mare. Manecile se terminau prea devreme si gluga acoperea doar juma de cap.
Asa ca se cere un mic shopping:d.

In alta ordine de idei, dilema zilei (de fapt a saptamanii/lunii:D) este cat dureaza o obsesie la varsta de aproape 2 ani. Adica, daca un copil numit sa zicem Andreea dezvolta o pasiune extrema pentru Alba ca Zapada si mai ales pentru pitici. Atat de extrema incat diminetile noastre incep la tv si serile se incheie tot acolo. Printre picaturi, se uita rapid pe vreo carticica, mai face un puzzle, mai cotrobaie prin cratici sau face un tup pe pat. Apoi revine la pici. Incercarile de a limita vizionarile se soldeaza intotdeauna cu plansete majore si furii nestinse. Asa ca am cedat. Cand cere ii pun desenele minunate..Dilema mea e cam in cat timp se satura? Cand ajunge la concluzia ca a avut destula Alba ca Zapada?

Am auzit ca sambata e cald rau. Asa ca am vrea sa mergem undeva frumos. De dimineata pana pe la pranz. M-am gandit la Zoo...dar cica nu e inca asa dragut acolo. Alte idei?

Grafice si alte nebunii

De curand am descoperit cum evalueaza americanii evolutia greutatii si inaltimii copiilor. De fapt am impresia ca este o metoda brevetata de OMS si destul de raspandita prin lume. La mine a ajuns mai tarziu:d.

Ei au niste grafice cu procente si calculatoare unde poti stabili cam pe unde te afli. In fine, ca sa nu va ametesc de tot uite un link.

O explicatie in romana am gasit aici:

"Graficele de crestere au fost dezvoltate din informatile obtinute in urma masurarii si cantaririi a mii de copii. Din aceste date au fost stabilite si desenate greutatea si inaltimea medie pentru fiecare varsta si sex, rezultand o linie curba. Aceasta a devenit a cincizecea curba a functiei de repartitie, ceea ce inseamna ca intr-un numar de 1000 fetite si baieti, 500 vor fi deasupra curbei si 500 sub ea. Apoi alte curbe au fost stabilite, reprezentand a zecea, a douazeci si cincea, a saptezeci si cincea si a nouazecea curba a functiei de repartitie. Un alt mod de a privi graficul este acesta: un copil a carui greutatea este pe cea de-a zecea curba a functiei de repartitie, va fi mai inalt decat o suta si mai scund decat noua sute dintre copiii de aceeasi varsta si acelasi sex".

In fine, una peste alta, se considera 50 ca fiind un soi de medie.

Asta seara, singura acasa, m-am pus pe calculat:d. Si asa am aflat ca Andreea a plecat de la 5% la nastere, a coborat la 3% la o luna, a urcat la 25% la un an, a mai avansat un pic la 18 luni, la 36%, iar acum e undeva la 40%:)).

Probabil ca daca as fi gasit graficele astea la nastere sau chiar pe la un an m-as fi stresat rau. Acum am ajuns sa inteleg ca Andreea o sa fie mereu mai slabuta decat ceilalti copii de varsta ei, ca o sa manance mereu fix cat si ce vrea si ca oricat m-as enerva si m-as certa cu ea nu o sa ajungem la alt rezultat.

Asa ca daca sunteti curioase, calculati, dar nu luati rezultatele prea in serios:)

Lucrari de primavara

Nu stiu daca am povestit pana acum ca mi-am pus seminte de rosii si capsuni in ghivece. Au iesit plantutele si erau cam inghesuite saracele asa ca aseara am decis ca e momentul sa le oferim o viata mai buna. Eu si Andreea :d

PS: cantitatea de pamant care a ajuns in gura nu se cunoaste...sper ca spre deloc. In schimb nasul si restul fetei au testat la greu:d

to dress or not to dress

Cand am aflat ca voi avea un bebe fetita, mi-am imaginat tone de rochii multicolore, fuste pastelate, pantofiori cu fundite si bentite asortate. Hainutele mici, in culori vii, aveau nasturi cu figurine si pliuri la moda.
Eh...vise
Fetita mea de aproape 2 ani refuza cu indarjire orice incercare de-a mea de a o imbraca in rochite, sarafane sau chiar fuste. Indiferent de croiala, material, culoare, reactia e mereu aceeasi. "Ponii mami, ponii". Adica pantalonii.
Daca insist sa punem rochita cea draguta, o apuca cu manutele si trage de ea pana ii dau drumul, apoi o arunca expresiv pe jos si repeta hotarat "Nuuuu. Poniiii!".
Asa ca scot din nou una din tot mai multele perechi de pantaloni si ma resemnez. Poate pe la 4-5 ani...cine stie...
Ultima achizitie e un compromis. O pereche de blugi cu bentita elastica rosie in talie si buline rosii la tiv...

La animale, editia 2011

Cum a venit soarele, cum ne-a venit pofta de plimbarit si miros de natura.Asa ca ne-am dus duminica dimineata la Ferma Animalelor. Editia 2011:d.

Aceeasi idee se pare ca au avut-o multi alti parinti, pentru ca numarul de mame, tati, bunici si copii il depasea cu muuult pe cel al bietelor animale invadate de galagiosi mai mici si mai mari.
Fata de anul trecut, au aparut niste struti, bivoli (cred ca asta erau..), mai multe caprite si rate parca si 3 ciobanesti. A disparut insa calul mare, fiind inlocuit de niste ponei si un magar ragusit.
Oricum noua ne place mult acolo pentru ca e aer curat (daca nu esti deranjat de mirosul de "la tara"), soare, loc de alergat si jucar,animale de hranit si mangaiat. Ceea ce am si facut.

O dovada ca setea de cultura nu te paraseste niciodata:d

Mici razvratiri culinare

Lucrurile au mers bine o vreme indelungata cu partea culinara a vietii Andreei.(Slava Domnului pentru nervii mei si ai bunicii responsabile cu 2 din cele 5 mese ale picei:d). Manca multumitor, fara plansete si suparari din partea ei, fara nervi si emotii de partea cealalta a mesei.
Apoi, pe la inceputul lui martie a inceput sa scartaie laptele. De la 270 a inceput sa coboare incet, la 250, 200...N-am protestat, n-am insistat. Era totusi suficient. Si restul meselor mergeau ca unse. Exceptia incepuse sa faca iaurtul, pe care bunica se chinuia sa i-l dea o data pe saptamana. Nu-i bai, am zis, suplimentam cu branza.
Eeee, dar iata ca intr-o seara, cam prin weekend, matza a zis pas la lapte. A luat doua guri apoi a zmucit bibele din gura si mi-a aruncat hotarata un "gata".
Gata?? Cum gata? Abia am inceput! Dar nu si nu. Am scos niste cascaval si am lasat-o in pace, crezând ca e un accident.
Dar nu. Aceeasi poveste a doua zi dimineata. Si seara. Doua-trei guri si asta fuse. Am inceput sa ma enervez. Sa insist, sa ma bosumflu, sa ma ratoi la ea. Nimic.
Dupa 2 zile am renuntat la lupta cu Milupa si am zis ca poate merge cu lapte de vaca. Seara i-am pus in biberon lapte Muller cu juma de lingurita de miere. A baut jumate, cam 100 de ml. A mai mancat apoi niste lapte cu cereale si cateva bucatele de branza. Bine si asa.
A doua zi dimineata am retestat reteta. A baut cam 180 de lapte.
Deja ma gandeam sa renuntam de tot la Milupa si sa trecem pe capre. Ca cica ele e mai bune decat vacile.
Aseara am incercat marea cu degetul si am revenit la Milupa, dar tot cu miere, pitind adanc in dulap cerealele pe care i le puneam de obicei. A baut tot cam 180. Hm...deci nu Milupa e problema....
Azi dimineata, testul suprem. Milupa cu cereale si un varf de lingurita de miere. I-am facut vreo 230 de lapte, a ramas cam 60. Deci tot pe la 170-180 ne invartim.
Diseara scot mierea:D.
Am inceput pe langa lapte sa-i mai dau seara si dimineata paine cu branza, cascaval si rar bucatele de sunca. Inainte de revolta, ii mai dadeam uneori si paine cu miere.Apoi dupa vreo ora, o ora si ceva, bagam un fruct. Chior. Bucatele. Daca vede piure imi intinde castronul si zice "nu pace". Nu e nevoie de traducere, nu?:d

baba mea

Azi e baba mea:).
Nu ma plang. Se putea si ma rau. Putea fi viscol:)).
Macar o geana de soare tot mai apare din cand in cand...Si nici norii parca nu sunt asa urati. Sunt pufosi. Si mai degraba albi decat gri....
Deci e bine. Nu ma plang
La Multi Ani, doamnelor!

Sunt frumusicaaa...sunt frumusicaa...

Sambata seara am fost la Verde Cafe unde am dat peste o petrecere de pici. Pici mai mari, vreo doi mai mici decat Andreea. Care cand a vazut baloane si agitatie intr-o camera cu usa de sticla si-a manifestat dorinta de a fi invitata inauntru.

Pana cand un tatic atent la dorintele tot mai auzibile ale matzei mele ne-a spus sa o ducem acolo, ca sunt copii si nu mai conteaza unu in plus.

Si asa am scapat de dansa vreo juma de ora-o ora, nici nu stiu. Inauntru erau pirati care pictau si trei baietei foarte interesanti care se duelau in baloane. Normal ca Andreea a fost desenata (timp in care a stat nemiscata :d) si s-a luat la joc cu ceilalti, uitand de noi.

Problema a fost la despartire....Dar asta o sa povestim intr-un episod viitor:d

PS: cam asa a reactionat donsoara cand s-a vazut in oglinda de acasa:))

PS: petele pe care poate le observati pe oglinda sunt rezultatul ajutorului dat de matza la spalatul ei:d. Le-am remarcat si eu abia in poze...Eh...eu zic ca blitzul e de vina:))

Negocieri

Tandreturi

Matzele, Andreea si Mariuca, au vizitat azi un targ de pasareturi de pe la Timpuri Noi. Eu am ratat momentul, fiind la munca:(, dar Mari a avut grija sa imortalizeze tandreturile dintre pitice. Si vietatile cu pene de acolo:)

1 an si 10 luni

Picea, care nu mai e chiar pice ca sa fim sinceri, mai creste azi cu o luna:d. Da...e ca Fat-Frumos....

Si uite asa ne apropiem de schimbarea prefixului. Ireal, pentru mine.

In fiecare zi, Andreea ne arata ca nu mai e un bebe de care sa ai grija, sa-i dai sa manance, sa-l speli, sa il plimbi, ci o fetita, cu propriile preferinte si obiceiuri. Si fitze. Si nemultumiri.
Vorbeste destul de mult, repeta cu mare placere cuvinte auzite la noi, chiar si cele la care nu stie sensul. Motiv pentru care avem grija sa nu emitem injuraturi sau alte expresii nedorite pe langa ea:d.
La capitolul joaca, cel mai mult ii plac papusile, sa aiba grija de ele, sa le dezbrace, sa le dea sa manance sau sa le arate chestii prin carticele. Se uita la poze, cauta animale sau obiecte cunoscute, le numeste. Nu are insa rabdare sa-i citesc, decat poate cateva pagini si apoi cere "pate pate", adica sa dau pagina mai departe.
Nu ii plac puzzle-urile, mai face asa, cate unu, daca o rog eu, dar nu din proprie initiativa. Si nu are rabdare. Decat in cantitati mici. Daca nu reuseste ceva din prima, se supara si abandoneaza. Sau imi cere sa o ajut. Iar daca refuz si o rog sa incerce ea, iar se supara:d.
Inca are probleme sa accepte usor ideea de "nu e voie". Se intampla destul de rar sa fie cazul sa folosesc imperativul, dar si cand trebuie...prima reactie e plansul. Apoi se linisteste si vorbim.
Ii place sa danseze, enorm, pe orice muzica in principiu. Ii place sa cante, sa vorbeasca la telefon, sa se piteasca, pe sub paturi sau in dulap, sa se plimbe, sa se dea in leagan. Ii place mult la teatru, chiar daca nu intelege povestea in sine. Ii place in continuare pulpa de pui la gratar, mai mult decat orice altceva. Si fructele. Si cascavalul.
Merge doar pe jos, foarte rar seara o mai iau in brate cand e obosita. Caruciorul il folosim pe post de cuier de cateva luni:).
In ultima vreme si-a redus orele de somn. Cel putin dupa-amiaza, de la 2-2.5 ore a ajuns la 1-1.5. Nu stiu daca e din cauza disparitiei suzetei, care poate o mai pacalea la motaiala, sau e un proces normal. Seara doarme de la 9.30 pana la 7.30-8. S-ar putea sa schimbam putin orele la vara, cand la 9 juma o sa fie inca lumina. Dar mai e pana atunci.
In rest, e foarte vesela, ghidusa, rade, topaie, are o energie la care uneori nu fac fata:d, e nerabdatoare, curioasa, dragastoasa (uneori :p), suparacioasa (tot uneori:p), cu multa personalitate. Nu e ceea ce as numi un copil docil, nu accepta interdictia fara proteste, trebuie sa i se explice/arate de ce nu e voie, de ce nu e bine. Apoi i se pare ok. De exemplu, stie ca cutitele fac buba si nu umbla niciodata la sertarul respectiv. Dar a acceptat ca nu are voie sa puna mana pe ac doar dupa ce am intepat-o un pic si a vazut ca si ala face buba:d.
Date tehnice: 86-87 cm (greu, greu cu masuratu...) si vreo 11.400-11.500 (luna asta n-a luat cam nimic si variaza undeva pe aici).