Călătoriile celor trei roșii

M-am gandit ca poate ar fi util celor care urmeaza sa caute gradinite si sunt novici in domeniu, cum am fost si eu de curand, sa stie cam la ce sa fie atenti, dincolo de vorbele minunate ale directorilor. Caci eu am ajuns la concluzia ca toti sau oricum mare parte din directorii de gradinite sunt niste vanzatori foarte talentati. Stiu exact ce si cum sa spuna, pe ce sa puna accent, ce asteapta parintele inocent de la gradinita si cum sa puna intr-o lumina buna orice banalitate. 1. "Noi scoatem copiii in parc in fiecare zi" - fraza clasica pentru gradinitele care au un parc pe langa. Wrong. Nicio educatoare nu se risca sa iasa in parc cu 10 pitici de 2-3 ani. Poate iese o data pe saptamana, poate mai rar. Dar nu zilnic. E riscant si dificil, iar iarna, ca sa echipezi 10 puradei si apoi sa-i dezechipezi ia cat o zi de gradi. Asa ca intrebati daca promisiunea e valabila si la grupa mica, dar si mai bine asigurati-va ca gradinita are o curte mare, echipata cu jucarii si verif...

Odata cu scurtarea zilei si lungirea intunericului, se pune problema ce ne facem cu picii. Daca aveti unu ca matza mea, vesnic in cautare, alergare, usor plictisibil si rapid irascibil...atunci e nasol. Nu cred ca mi-am folosit vreodata atat de mult neuronii pe chestii creative ca acum. Si eu lucrez intr-un domeniu destul de creativ:d Serile se petrec la noi cu multa mazgaleala, murdarire, amestecare, cu experimente si experiente de toate felurile. Mi-am impus sa devin imuna la mizeria care ramane dupa o astfel de joaca si sa ma bucur de bucuria Andreei. Curatenia dupa. Ne jucam cu culori, cu orez, cu paste, cu apa, multa apa, cu hartie colorata si alba, cu lipici si sclipici. De fapt, experienta cu sclipiciul a fost nascatoare de nervi de ambele parti asa ca o mai amanam:d... Nu va imaginati ca am rabdare sau dispozitie in fiecare zi. Nu. De multe ori, recunosc, seara stam la desene sau citim o carticica...Si tot asa recunosc ca nu toate ideile sunt originale, ale mele :). Taiem buc...

Povestea matzei in imagini: Intai am invatat baietii sa spele bebelusi Apoi ei m-au invatat sa ma "barbieresc" Dupa pranz, ne-am retras la o barfa, ca fetele Dupa un nani cam scurt, am consolat un baietel trist... Iar la final am mancat, singuuuuri, o gustare.

Dap, am ajuns si aici. La prima zi de gradi. Suna asa ciudat. Cand a crescut pitica? Cand au trecut lunile, zilele, anii? Dimineata era super disperata sa plece mai repede, si-a luat rucsacelul cu numele ei si misuna pe la usa. Am reusit sa aman plecarea pana pe la 9 si un pic, dar tot a trebuit tati sa faca o plimbare pe jos pana la gradi ca sa nu ajunga acolo prea devreme. Am decis sa o duca tati. Pentru ca de el se desparte mai usor. Sper. O sa revenim cu povesti mai incolo. Maine. Saptamana viitoare. Suntem curiosi, speriati, bucurosi, emotionati. Toate la un loc. Incercam sa nu transmitem decat ganduri bune si pozitive, dar stiu din povestile altor mamici ca nu e asa usor cu adaptarea la noul mediu, ca fiecare are reactii diferite si perioade mai lungi sau mai scurte de adaptare. Luam fiecare zi cum vine si vedem ce avem de facut. Poza zile: "pa mamiii, pupici"

Ne-am intors, dupa ultima intalnire cu marea de anul asta. A fost frumos, cald, cam vantos totusi, am facut si baie si plaja, ne-am jucat, am facut castele si am cunoscut delfinii. Trecand peste mizeria de pe plaja si anumite specimene umane nedorite, ignorand fundurile gigante, burtile prea rotunde si covoarele de seminte si tigari de pe jos si inchizand ochii la strigatele de lupta ale unor mame si ratoiala unor tati...a fost frumos. Matza si-a gasit copii pe plaja si s-a jucat cu ei. Sau singura. A intrat si in apa, mai putin duminica pentru ca batea un vant cam fortos si ne era frig. S-a intalnit cu Mariuca un pic, prea pic :( A fost frumos. Marea e frumoasa mereu. Ne vedem la anu'.... Cu Mariuca:) Cu mami:) Castelul Reginei In cautare de scoici Delfinii PS: Uf, am uitat sa va povestesc despre best ever chocolate cake a lu' Mazi , pe care am facut-o impreuna cu Andreea si am mancat-o impreuna cu taticul donsoarei, pe motiv ca matza isi terminase ratia anuala...

Partea a doua se desfasoara din pacate local, caci e mult mai scurta si nu permite deplasari spre tarmurile umbrite si apele turcoaz ale Greciei. Nu-i nimic. O baie e baie oriunde si putin nisip printre degete nu strica niciodata. Asa ca maine pornit toti trei spre Constanta noastra, unde vom poposi pret de 4 zile. Busu a anuntat soare si cald, poate cativa stropi duminica, dar nu ne suparam, caci avem in plan si o vizita la delfini. E inca vara, ploile reci de noiembrie sunt inca departe, asa ca nu stati in casa:).

De vreo 2-3 luni am inceput sa observ schimbari radicale in jocul Andreei, schimbari pe care le urmarim cu atentie si ni se par fascinante. In continuare mergem aproape zilnic la nisip si la leagane, dar nu mai e atat de incantata de ele ca in primavara...In schimb e muult mai distrata de jocurile in care se poate preface. Sa ma explic. In fiecare zi "face mancare" afara. Aduna frunze, pamant, pietre si le amesteca. Am descoperit un pom langa nisip in care cresc niste bete verzi identice cu fasolea (habar n-am cum se cheama, dar stiu ca si eu ma jucam cu ele cand eram mica...le "vindeam" in spatele blocului:)) ). Ne serveste, ne intreaba daca e bun, daca mai vrem, daca sa mai puna sare. Tot prin parc face pe babuta. Adica isi cauta un bat, denumit imediat baston:d, si merge cocosata, ca o babuta. Alta nebunie a ei este acum sa gasim casuta piticilor din padure. Adica ne fataim printre pomii din parc si unde gasim niste tufe asezate in cerc, acolo e casuta. In ...

Neta neta este noua prietena a Andreei. E mica, vioaie si dornica de plimbari. Ne insoteste zilnic in parc si daca o uitam acasa, trebuie sa ne intoarcem dupa ea. E argintie, cu manere galbene si trei roti fistichii. Este o trotineta. Am cumparat-o la mana a doua si dupa primele doua iesiri afara, acu vreo 2-3 saptamani, am ascuns-o dupa draperia din dormitor. Era jale. MAtza, care isi dorise tare mult o trotineta, se plangea ca e prea mare, ca nu e buna, ca nu e roz si mica, asa cum vazuse la alta fetita din parc, ca nu merge. Se urca pe ea si se enerva ca trotineta o lua ba la stanga, ba la dreapta, dupa cum se lasa Andreea pe ghidon. In plus, ori eu, ori tati trebuia sa o impinga. In fine, experienta cu trotineta a fost un dezastru nascator de plansete si nervi. Asa ca am ascuns-o. A rezistat dupa draperie 2 saptamani, pana cand intr-o seara aflu de la mama ca au iesit in parc cu dansa. "Aoleu", zic eu ingrozita de urmari. "De ce? Merge foarte bine", replica mama...

Duminica am fost in IOR. Am zis sa evitam aglomeratia din Tineretului, dar am dat de una si mai ingrozitoare. Parca eram la miting, toata lumea mergea incolonata pe alei, incercand sa nu-l calce pe ala din fata pe pantof, iar la locurile de joaca...razboi in toata regula. Zeci de copii alergau agitati, stresati, se certau, se imbranceau, se agatau haotici de leagane. Am zis ca nu mai repet in veci experienta asta. Am plecat de acolo mai obositi decat ajunsesem si cu nervii pusi pe bigudiuri. Singura parte haioasa a vizitei a fost fantana dinspre Titan, unde matza a alergat si s-a jucat cu apa de nu se mai dadea dusa. Noroc ca aveam haine de schimb, ca s-a udat toata:D

Ei bine, da. Dupa 1 an si ceva de somn minunat noaptea, fara pauze, fara treziri, la 2 ani si 3 luni matza s-a gandit ca e timpul pentru o schimbare. Asa ca mai nou noptile mele sunt fragmentate in bucatele mici, chinuite. De pe la 2-3 matza incepe sa ma strige. "maaaaamiiiiii, apa", "maaaaaamiiiiiiii, pishu", "maaaaamiiiii, apaaa"..si tot asa, de 4,5,6 ori pe noapte. Nici nu stiu daca doarme cu adevarat intre pauzele astea. La 6 de obicei e ultima strigare, dupa care fie adoarme bustean pana la 8 si un pic cand ma duc si o trezesc, fie se trezeste de tot, spre maxima mea bucurie. Eu sunt mereu chiauna, as bea 10 cafele si uneori la munca ma surprind picotind cu ochii in monitor... Ramane speranta ca si asta e tot o faza, ca si celelalte, si ca intr-o zi (noapte) vom reveni la obiceiuri mai bune.

Dimineata, pe la 9 juma, eu complet imbracata, cu sacul de parc asteptand cuminte pe scaun, cu Andreea imbracata, astept sa termine fi-mea de spalat vasele ca sa iesim odata afara...Matza nu s-a lasat dusa pana nu a terminat de facut curat, proces care a dus la consumarea unei cantitati importante de apa...:d.... Dupa ce am reusit sa iesim afara, a aparut problema culcarii lu' bebe mic, creatura roz, fara haine, care a ajuns cu noi in parc... Alte filme de azi pe aici ..

De fapt despre Bavaria, ca poate in alte zone e altfel: - de la 1 an si un pic copiii au liber la carnati. Simpli sau in chifla. Cu sau fara cartofi. - de la 2 ani, au liber si la inghetata, mica, mare, de fructe sau vanilie...inghetata sa fie - copiii care nu se tin pe picioare pot sta binemersi pe jos, pe trotuar, prin magazine, pe la terase - copiii de 3, 4, 5 ani care nu vor sa umble toata ziua cu mamele prin oras, la cumparaturi, vizite, cafele, etc. beneficiaza de plimbari comode in carucior. Daca nu sunt suficient de linistiti, primesc o suzeta. Singura cerinta este sa studieze in tacere arhitectura minunata a oraselor bavareze si sa nu intervina in discutiile celorlati. Si sa doarma. - la temperaturi sub 18 grade, copiii nebipezi, ocupanti de carucior, primesc ciorapi. Nu si ghete. Nu vreau sa par carcotasa. Poate ca nici nu erau nemti. Poate erau turisti care vorbeau germana:d. Poate am nimerit noi aiurea. Dar, mie mi s-a parut ca pentru nemti copiii sunt niste accesorii care...