Călătoriile celor trei roșii

Una dintre activitatile peste care am grija ca Andreea sa nu sara decat in situatii exceptionale este cititul seara. In timpul zilei din pacate timpul este foarte limitat si organizat, cu scoala, teme, alte activitati si obligatoriu joaca, in casa si afara, asa ca nu mai ramane loc de stat cu o carte in brate. Dar seara, inainte de culcare, este momentul de liniste in care citim. Uneori, ma asez langa ea in pat si ne scufundam fiecare in propria carte. Alteori, citeste doar ea. Uneori cateva pagini, alteori una singura si apoi o vad ca ii e prea somn. Dar incercam sa citim macar un pic in fiecare seara. Cateodata insista sa imi citeasca un fragment haios din cartea ei. Alteori ma pune sa ii povestesc ce se mai intampla in cartea mea.  Intre timp, biblioteca dansei s-a marit considerabil si a inceput sa ocupe loc si in sufragerie, unde sunt cartile ”de oameni mari”. O parte din cartile vechi, de cand era mai mica, le-am dat, la altele nu vrea sa renunte chiar daca nu le mai cite...

Ce e o supernova? Ce e o constelatie? Ce e gaura neagra? Cum au aparut plantele? Dar semintele? Evolutia e cand mormolocilor de broaste le cresc aripi de peste? Soarele o sa fie tot mai fierbinte si o sa manance planetele din jur. Dar atunci pe Pamant oricum nu va mai fi nimeni, nu? Deci e ok... In mijlocul Pamantului e un magnet imens. Ce sunt cutremurele? Cum cresc muntii? Mami, dar de ce sunt parinti care nu-si mai iubesc copiii? De ce nu-i mai vor?.... Dileme...6,5 ani:) 

Cartile de povesti au fost intotdeauna unul dintre motivele mele preferate de a cheltui bani. Cred ca daca as face un total al sumelor date pe cartile Andreei rezultatul ar fi impresionant. Pentru ca minunatiile astea nu sunt deloc ieftine. De cele mai multe ori ma inspir de pe blogurile altor mamici. Prefer sa cumpar carti deja testate dupa ce am dat cateva rateuri in achizitiile mele. In librarii nu am timp sa stau mult, sa lecturez textul si adeseori ma pacalesc ilustratiile. Si asa am ajuns acasa sa citim tot felul de bazaconii, fie stupizele si fara mesaj, fie cu un limbaj care mie nu mi se pare potrivit.  Asa ca intai caut reviewuri, apoi le comand, cel mai des de pe elefant.  Zilele trecute a venit o noua comanda si abia asteptam sa o impart cu Andreea pentru ca mie mi-a placut ideea cartii si eram curioasa daca o sa-i placa si ei. Este vorba de Domnisoara Poimaine si Joaca de-a Timpul.  A fost un succes total, desi atunci cand am frunzarit initial cartea ...

Nu e usor sa fiu pe faza si sa filmez sau macar sa fac poze la toate nebuniile frumoase pe care le face Andreea. Nu apuc niciodata sa imortalizez ghidusiile ei, glumele, frazele haioase, mutritele caraghioase. Nici macar nu am inspiratia de moment sa pun pe hartie ce a zis intr-un anumit moment de ne-a facut sa radem cu pofta sau sa ne miram. Asta e...o sa ne amintim probabil pe bucati. Dar aseara am reusit sa prind cateva clipe din incercarile ei de a citi. Primele ei povesti... Evident ca nu anunta nimic ca o sa se apuce de citit, caci cu doar cateva clipe inainte escalada canapelele pe post de maimuta si proba ochelarii de schi de anul trecut:d. Si, la fel de repede cum a inceput a si incheiat, fugind grabita sa isi aduca trenuletul de jucarie si sa organizeze o cursa prin bucatarie....

Cartile de povesti sunt una dintre cele mai vii amintiri alea mele din copilarie. Zilele cand imi citea bunicul, poeziile care ma faceau sa planga, cu catelusul schiop si buburuza moarta, cu zmeul care ramanea fara cap si cei trei feciori care plecau s-o salveze pe Ileana Cosanzeana, cu Fram si Bambi, capra cu trei iezi si amintirile lui Nica... Nu stiam eu pe atunci de disney, iar desenele animate erau vanate, raritati. Cat Tom si Jerry am prins si cat de mult radeam la ele... Privind retrospectiv imi dau seama ca multe dintre povestile de atunci mi se par acum de necitit. De vreo 2 ani am inceput sa ii citim in fiecare seara povesti Andreei, chiar daca la inceput eram constienta ca nu retine mare lucru, poate nici nu intelegea chiar tot pe moment. Dar asculta cu atentie muzica povestii si se uita la poze, cerea detalii, puncta anumite momente. Initial eram atenta la grafica, sa fie vesela si atractiva, la poze, sa fie clare si realiste, sa transmita ideea din spatele cuvintelo...

Dimineata, in mod exceptional, am dus-o amandoi pe andreea la gradi si ne-am distrat copios. Caci la vestiar era un panou cu niste pesti galbeni, facuti de grupa ei, insotiti de o lista de dorinte. Fiecare copil enumerase ce ar vrea sa primeasca de la Pestisorul de Aur. Am stat sa citim tot pentru ca era delicios. Andreea e foarte pragmatica si s-a gandit doar la ea:d. Vrea sa mai mearga cu avionul, sa mai mearga la Predeal si o bentita cu urechi de iepure. Nimic pentru mine sau tati...Totusi, dimineata am auzit-o vorbindu-si singura prin casa ceva despre pestisorul auriu si ce ar putea cere pentru noi. Nu parea sa fi ajuns la vreo concluzie... Dar o parte dintre copii au "dat din casa" si asa am aflat cam care sunt lipsurile in cazul celorlalti parinti. Cateva exemple: - pentru tata un parfum, pentru mama ochelari - pentru tata o crema cu miere ca are o buba la ochi, sa nu mai mearga la doctor. - pentru tata o masina. mama are de toate. Asa ca ate...

Scris.:d E pe un desen colorat in dimineata asta. Mi l-a adus si mi-a zis ca e pentru tati si ca a scris pe el, sa stie cand vine diseara ca e al lui. Ok, lipseste un T, dar chiar si asa....E prima data cand o vad scriind litere legate cu un mesaj. TAI, adica tati:d

M-am tot tinut de mult sa notez undeva "perlele" scoase de Andreea si normal ca am uitat. Intre timp multe au disparut pentru ca rareori se mai intampla sa mai poceasca vreun cuvant sau sa inventeze ea unul. Totusi doua se perpetueaza inca, spre deliciul si amuzamentul nostru. Ambele dovedesc logica si sunt cumva absolut normale, doar ca vocabularul nostru a decis sa foloseasca altele in loc:d. Primul este verbul a limba, de la limba evident, pe care Andreea il foloseste in loc de linge. Al doilea este expresia "pe vina mea", insemnand de fapt pe marimea mea:)). Expresia vine, absolut logic, de la verbul imi vine, iti vine....Asa ca normal cand vrei sa zici ca ceva se potriveste zici ca e "pe vina mea".... Am incercat de cateva ori sa o fac sa le inlocuiasca dar n-am reusit. Oricum mi se par haioase si ma bucur ca ne mai delectam inca cu ele:d update: tata lu andreea zice ca am gresit ceva. si anume, fiica-sa zice grumuzat, in loc de sugrumat , nu g...

-Mami, uite, clape. -Ce clape?, intreb eu si ta-su privind spre unde arata degetul ei...O fereastra de restaurant cu copertina colorata -Clape, uite acolo sus.. Ne uitam din nou, gandindu-ne ca iar fabuleaza:D -O pleoapa.., zice matza mai clar, asa, ca pentru dummies care nu inteleg limba ei. - aaa, o pleoapa..Da, asa e, seama cu o pleoapa. Ne uitam mai atent la imagine. Si asa e, daca nu te gandesti ca bucata aia de plastic e doar o copertina, ti-au putea imagina ca este o pleoapa. Pleoapa ferestrei:)

Aseara matza a avut chef sa danseze, mai ales ca primise un cd cu muzica de ceaikovski. So am facut spectacol in sufragerie A adus scaunele ei mici si le-a aranjat ca la teatru si trebuia sa dansam pe rand, eu, ea si tati, normal. De fiecare data cand dansa ea, ne cerea sa spunem "vai ce frumoasa e, ce frumos danseaza", dar de fiecare data... Si veni si randul meu sa dansez. Ea si tati erau "in sala". - uite ce frumos danseaza mami, zice dragul meu sot... - da, seamana cu o ratza, replica minunata mea fiica. Acu nush. E de bine? O fi vrut totusi sa zica lebada. Sau poate ratza i se pare o pasare delicata si gratioasa...

In ultimele luni biblioteca matzei s-a umplut de o gramada de carti dragute, cel putin asa le consider eu. Motivul este ca mai nou comand aproape totul de pe net, asa ca am timp sa caut, sa evaluez si sa adun mai multe carticele in cos. In librarii ajung rar, din lipsa de timp, si atunci iau ce-mi sare in ochi la prima privire. De aceea prefer sa intru pe librarii online si sa cercetez un pic oferta:) In general criteriile de selectie sunt : firul povestii sa fie pe intelesul Andreei, grafica sa fie frumoasa si adaptata varstei si povestile sa fie destul de scurte ca sa poata fi citite intr-o singura seara, regula de la care ma abat daca imi place mult o anumita carte. La nevoie impartim povestea in doua seri, pentru ca dincolo de placerea lecturii, nu vreau sa depasim prea mult ora de culcare. Pentru ca si eu am “furat” titlurile de la alte mamici, am zis sa fac o lista cu cele mai indragite lecturi din ultima vreme, carti pe care le tot reluam, le citim, le studiem, le di...

Ieri am vorbit cu fi-mea la telefon. Adica am avut o conversatie, ne-am inteles, ca asa lalaieli am mai prestat noi si in trecut. Cu aceasta ocazie m-a anuntat ca a dormit mult (discutia era dupa somnul de pranz), ca a fost pe Polistoaca si ca bunica nu avea papucii deci mergea greu (whaterver:d) - amin, finally, bunicii au dus-o si in padurea de langa casa, nu doar prin urbe -, ca urmeaza sa se duca la leagane sa se intalneasca cu Smaranda (o pretena noua inteleg..) si ca s-a copt zmeura. Am intrebat-o daca mai sta pe acolo. Mi-a zis ca mai sta un pic cu bunicii si apoi vine acasa. Eu intre timp am facut curatenie si am eliminat o gramada de jucarele si hainute depasite. Plus am reorganizat casuta din camera ei, asa ca fiecare raft are rolul lui acum: zona de pictura, zona de carti, zona de papusele, etc. Probabil ordinea mea va rezista fix 5 minute:d

Aseara cerul arata foarte frumos. Ne-am dus in parc cu bicla si Andreea a descoperit un nor-balaur si niste alti nori care se amestecau...   -de ce se amesteca? -pentru ca bate vantul si se misca norii si se lovesc unul de altul. Si asa se amesteca -Nu. E o zana acolo -....da? -da. e o zana si da din bagheta Si asa explicatia mea stiintifica s-a dus naibii. La un moment dat soarele a disparut dupa un nor cam negricios, foarte mare si pufos. Andreea a oprit bicicleta si si-a pus mainile in sold, ca o tzatza, dupa care a inceput brusc sa se ratoiasca spre cer -Mai, mai, m-am suparat pe tine! Pleaca imediat. Lasa soarele afara! Vreo doi batranei s-au oprit langa noi incercand sa inteleaga problema. Caci matza chiar parea sa aiba o problema majora cu bietul nor. Ii privesc zambind, dandu-le de inteles ca pot continua linistiti plimbarea, copilul e ok, doar se cearta cu un nor -mami, lasa norul in pace ca pleaca el.. - dar e d-ala negru, aduce plo...

De cand au aparut fire de iarba si colti de frunze, matza e in extaz. Are revelatii subite cand striga pe strada « uiteee », ma uit in stanga, in dreapta, caut ceva care sa-i fi atras atentia, asteptand lamuriri. Uite ce? “Uite..frunze!!”, cu variatia “uite...flori”, cand zareste vreo ramurica inflorita. A, asta era:d. Bucurii mici, exuberante, care ma fac sa zambesc. Si intru in jocul ei, cautand copaci cu multe frunze ca sa-i arat. Mai nou au aparut si niste muguri de flori pe ici pe colo..nush daca ati remarcat... Cantecul asortat este bineinteles “vine vine primavara”, pe care il fredoneaza obsedant, in casa, afara, la geam, pe balcon, in cada. Pe strada serenada se incheie apoteotic cu un “yupyy”, care trezeste din amorteala orice trecator in drum spre piata sau serviciu. Seara, la scenele de teatru de dinainte de masa, de dupa masa si de dinainte de baita este cine alta decat Zana Florilor, care in viziunea proprie a artistei danseaza balet si din cand in ...

Ce mai facuram noi prin weekend... Pai am iesit in parc, mult, cu pofta. Imi venea sa mananc soarele. As fi mancat macar o inghetata, dar iar am gatul prastie si tusesc ca un magar. Matza a decretat jos caciula de pe scara blocului, iar la colt am renuntat si la vesta. Polarul e destul.. -mami, nu pot alerga cu caciula.. Clar, nu se poate. Parul trebuie sa alerge si el, nu? In sfarsit am scos trotineta din baie si am pus-o la treaba. Bine, mai fusese ea plimbata si prin casa iarna asta, dar parca afara e altceva. Nesigura la inceput, Andreea s-a reimprietenit rapid cu "neta" si apoi sa te tii.. Ma punea sa alerg dupa ea, langa ea, in fata ei, sa o prind, sa ma prinda....Am alergat ce sa fac :D. Ne-am intalnit cu Mariuca, la aparatele de sport de pe deal. S-au catarat pe plasa, pana sus la tobogan, s-au prostit pe la aparate, s-au fugarit, pupacit, vorbit. Ce ciudat sa vad cele doua matze vorbindu-si..avand dialoguri..discutand...Si am in cap alte zile cu soare, din alta...

...sunt inginer. Asa a raspuns Andreea cand Iza i-a spus Sofiei ca nu poate intra peste om in toaleta. Matza insa stia din poezia invatata de la tati ca ... "minte agera, brat de fier, nu sunt om sunt inginer!" (post scris de tati, care insa e prea timid ca sa se semneze:d)

Aseara a nins. Usor, fulguit, dar tot zapada se cheama.Acum e soare, cer albastru senin, nori albi pufosi.. Deci. Vine? Sau nu vine? Primavara... De ieri sunt iar racita. Am pierdut sirul in iarna asta. Niciodata n-am fost asa mucoasa ca in ultimele 3-4 luni..De fapt am impresia ca toata iarna am avut muci. Ca perioadele fara au fost nesemnificative. Nu ma doare nimic, nu am febra. Dar nu pot lasa servetelul din mana si nasul meu seamana tot mai mult cu un glob rosu. De 3-4 nopti matza nu se mai trezeste decat cel mult o data. Ma striga, o invelesc, dau pupic si se culca la loc. Pana spre 7 juma...Nu ma entuziasmez, am mai trecut prin bine d-asta si cand ne obisnuisem a venit raul:)). Asa ca iau fiecare noapte asa cum e si nu ma mai astept la nimic... Aseara Andreea si-a scos toate jucariile din dulap si le-a insirat pe pat. papusi, carticele, creioane, hartii, cuburi, cercuri, patrate, animale de plastic, tabla de desenat, puzzleurile..tot. Claie peste gramada. De cum am intrat ...

Oricat ar fi de mica, oricat de des ar arata ca e inca bebe in multe momente, in multe privinte, oricat de putin inseamna pana la urma 2 ani si 9 luni...a little girl is still a girl:d. Vrea fustite cu cordon inflorat si pantofi negri care fac pocpoc pe parchet. Vrea codite si bluza aia si rochita aia si aia si aia, mami, da? Mi le iei? Nu conteaza ca hainutele dorite sunt purtate de o fetita de la televizor sau de vreo zana din carte.  Mi le iei? vreau si eu fusta d-aiaaaa.. Degeaba explici ca la gradi e mai comod in pantaloni si tricou...Nu, mami, luam fustita.  Nu conteaza ca e iarna si e nevoie de pantaloni...Nu-i nimic, mami, punem fusta in sac si la gradi mi-o pune tati pe mine. Da? Si ma gandesc a suta oara ca parca acu o clipa era un ghemotoc fara idei si argumente, fara solutii si propuneri :d.  -Mami, vreau par lung, si codite si fundite. Si punem bentita asa... -O sa creasca parul. La vara, cand nu mai purtam caciuli, o sa creasca mai repede...

Eu si Andreea avem mai nou un ritual dimineata, la trezire. Ma duc la ea, dau patura din geam jos, sa vada ca e dimineata, si ma cuibaresc langa ghemotocul de sub pilota, sa mai stam un pic la cald, la o vorba. Si ne povestim visele. -Ce-ai visat, mami? -Am visat inghetata, roz, si ca era cald -Era vara? si eu am visat vara si inghetata roz. Si erau fluturasi si ii prindeam pe toti -Nuuu matzule, nu prindem fluturasi ca le stricam aripioarele. Doar ne uitam la ei -Si ei se aseaza pe nas -Si pe par -Si pe degete. Pe degete, insista Andreea vazand ca nu aprob imediat ideea. -Bine, si pe degete -Dar tati ce a visat? -Pai nu stiu. Hai sa-l intrebam Si sare grabita din pat si fuge la bucatarie, tipand nerabdatoare pana acolo "Taaatiiii, ce ai visaaat?" Pe drumul spre gradi, escaland nameti, pasind incet pe gheata, cazand intr-o parte, in alta, inaintand printre masini, poteci minuscule si pungi de gunoaie in asteptare, ma anunta ca s-a saturat de iarna: "Gata...

"mami, bunicu e batran". Ma uit la ea, ma uit la dan..De unde ii vin astea? Asa, brusc..la masa.. "Da, mami, e batran. Asa sunt bunicii", respir incet..poate nu mai urmeaza nimic... "da de ce a imbatranit?" Ya, right, ce sanse erau sa se termine acolo?.. "Pai asa se intampla cu toti oamenii. Intai suntem bebelusi, apoi crestem si devenim copii, apoi mari, ca mami si tati, apoi batrani, ca bunicii". Respir si mai incet....Mestec cu capul in farfurie... Andreea mai ia o gura de sandvis, mesteca tacuta, apoi il ia pe Pisi in brate si ii explica: "Si bebelusii imbatranesc. Ai inteles?"... Ma uit la ea, ma uit la Dan...liniste... Pfooaa, am trecut razant pe langa intrebarea "si dupa ce imbatranesc ce se intampla?"... Next time