Călătoriile celor trei roșii

Mos Craciun a venit si anul acesta pe la noi, in varianta ”noi suntem Mos Craciun”, pentru ca Andreea a decis ca nu exista un mos cu barba care aduce cadouri pe geam, ci multi spiridusi care cumpara, impacheteaza si scriu biletele cu numele destinatarului, apoi pun cutiile sub brad si topaie veseli cand ceilalti le desfac.  Ca in fiecare an, am petrecut zilele acestea intre cei dragi, mici si mari, cu bunatati si agitatie, cu plimbari prin parc cu burtile pline, cu strans jucarii, imprastiat jucarii, vazut filme si citit.  Pentru ca mai nou avem in casa un Playstation si un Nintendo (temporar), Andreea a alergat usor bezmetica intre Lego si jocurile video, plangandu-se ca nu ajunge timpul :))  Cumva, ne-am facut timp si de mers la noul Star Wars, care ne-a placut, asa ca acum facem pronosticuri despre continuarea lui, iar Andreea construieste nave din lego, dotate cu luptatori si roboti, dintre care unii par elfi si figurine de minecraft :)) Mai e putin din anul ...

Ce luam copilului de Craciun? Sau de ziua lui. Aceasta dilema existentiala a fiecarui parinte. Nu mai zic de prieteni, bunici si alte rude care fie cer idei, fie ofera bani, fie iau ceva safe, gen Lego daca stiu ca ala micu e pasionat de lego:d..Dar noi, parintii, noi ce luam?  Intotdeauna am incercat sa combin dorintele ei cu ideile mele. Sa inserez printre cadouri si chestii care mie mi s-au parut potrivite la varsta respectiva. Din fericire, de cele mai multe ori, alegerile au fost usor de facut: lego, carti, anumite jocuri, crafturi. De exemplu, de vreo 3 ani nu mai iesim din lumea lego.  De variatie am mai luat uneori Geomag. In ultimul an am trecut si pe la zona de boardgames, gen Catan, Monopoly, ceva cu Harry Potter, Dixit, Timeline si Storyline. Toate sunt foarte faine si ne mai apuca uneori seara sa ne jucam.  Carti nu mai iau de Craciunul asta pentru ca avem atat de multe luate si inca necitite, ca mai stau un pic. Va recomand insa:  Povesti de...

Pentru ca am disparut de o vreme de pe aici, vreau sa asigur pe toata lumea ca suntem ok:). Doar amortiti de vacanta, nesatuli de somn, umflati de mancare si practic semi-hibernanti. A fost si petrecerea traditionala a picilor, pe 23, revin cu poze de acolo, si cea mare, pe 25, cu bunicele si alti oameni dragi, si apoi inca una, cu prietenii nostri tare dragi si vechi. Urmeaza un pic de munca si apoi putin Revelion..Daca mai prindem o tura la schi la inceput de an nou ar fi minunat..Pozele sunt de zilele trecute, dimineata Craciun, pranzul de o zi inainte, niste schi pe la munte si surpriza de la pregatirea bradului cand matza a gasit printre ornamente chestiile cu care s-a ornat acum vreo 4 ani bunicul ca sa devina Mos Craciun.... Final de 2016 linistit si un 2017 superb va dorim:) 

Anul asta este primul in care Mos Craciun a decazut putin din drepturi si a ramas doar un batranel simpatic si misterios care are o casuta la Polul Nord si practic sta acolo cu spiridusii lui. Cadourile nu mai vin de la el, ci de la noi, si nu sunt niste chestii pentru care nu se chinuie si nu plateste nimeni, ci niste daruri la care ne gandim, planuim si strangem bani. Craciunul nu e ceva ce exista de la sine, ci o sarbatoare, un moment pe care il creem noi, fiecare in felul lui. Discutia despre Mos Craciun a tot aparut in ultimele luni, pe masura ce am eliminat zanele si Iepurele de Paste din realitate. Nu a fost ceva brusc, nu am insistat noi pe asta, ci a venit cumva natural. A intrebat daca exista si i-am zis adevarul, ca nu. De ce as fi mintit? Mi se pare aiurea sa o mint, pe orice subiect, si insist mereu ca noi ne spunem adevarul. Deci cum m-ar fi privit daca o minteam in continuare (ca pana la urma de la un punct incolo Mos Craciun asta e...o minciuna, nevinovata, simpatica...

Ca in fiecare an, Craciunul nostru incepe cam pe 23 decembrie, cu petrecerea de la Mari. Prietena noastra draga, mamica Mariucai, prietana si mai nou colega de banca a Andreei, ne aduna in fiecare an pe toti din gasca, mici si mari, ne da de mancare, de baut, ne incita la cantat colinde si la povestit despre toate cele. De fiecare data iese o seara vesela, plina de culoare (si galagie...). Anul asta a fost la fel:) Dupa asa un inceput de sarbatori frumos am continuat cu dimineata de Craciun, cu cadouri sub brad, si masa de pranz cu bunicile si cu prieteni, apoi o tura de dezmortit prin parc. Avand in vedere vremea, era mai degraba senzatia ca suntem in duminica Pastelui decat de Craciun, dar a fost ok si asa. În a treia zi de Craciun am fugit la Sinaia, în cautarea unui petic de partie pe care sa ne dam cu schiurile. Am gasit unul, pe la 2000, ca mai jos era primăvara. Nu o sa povestesc cam cat de tampita este organizarea telescaun-telegondola-teleferic, cum stai la 3 cozi ca ...

În ultimele zile am profitat un pic de timpul (mai) liber si de tusea picei ca sa stam pe langa casa si sa bricolam diverse craciunisme. Desi nu sunt mai priceputa, imi place ca in fiecare an sa imi dau un pic interesul si sa facem impreuna ceva care sa marcheze apropierea sarbatorilor. E o traditie pe care sper sa o pastrez si in urmatorii ani, pe masura ce Andreea creste. De fapt, eu incep pregatirile cam cu o luna si mai bine inainte de decembrie, cand incep sa fac liste de cadouri si sa dau comenzi. Imi place sa aranjez lucrurile din timp, sa ma gandesc la fiecare si sa nu ma arunc neaparat la lucruri scumpe, cat simbolice.  Dupa ce am terminat cu planificarea si cumpararea cadourilor, am trecut la celelalte activitati de Craciun.  1. In premiera, am facut cu Andreea turta dulce, dupa reteta asta . Eu sunt cam varza la bucatareli asa ca faptulc a iesit super buna, chiar si fara ornamente si crema deasupra, arata clar ca este o idee usor de pus in practica de oricin...

PS: Ziua Romaniei pentru noi a fost in parc si la targul de la Universitate. Unde nu am pozat nimic din motive de aglomeratie si cautare rapida a iesirii...In rest, soare, frumos, parcul gol. Am avut si noroc ca sa vedem avioanele de la parada cu o zi inainte, la repetitii:d 

Ca in fiecare an am incercat sa o implic un pic si pe Andreea in organizarea Pastelui. Noi nu suntem mari amatori de facut mancare de sarbatori, nu inteleg rostul umplerii frigiderului cu carne si ciorbe de parca vine sfarsitul lumii si te gaseste nemancat. Atunci cand se impart felurile de mancare ce urmeaza sa fie pregatite noi alegem mereu aperitivele:d. Rezultatul e ca ele nu sunt niciodata chiar traditionala toba si piftie de Craciun sau drobul de Paste.  Ce vedeti aici este o incercare nereusita de a face suporti de oua din role de hartie igienica. Foarte usor, foarte frumos, complet inutil, pentru ca rola e mai larga decat oul...Anyway, intentia conteaza:) Mai pe seara ne-am ocupat de niste jocuri...Rezultatul fiind ca am picat lati pe la 10  si ceva si ne-am culcat...Am ratat mersul la biserica anul acesta, dar o sa incercam sa reluam obiceiul la anul. Cumva nici n-am avut chemarea de a merge pentru ca anii trecuti, dupa Inviere ai mei veneau la noi si ciocneam...

De vreo doua saptamani matza tot bricoleaza pe la gradi diverse ornamente de Paste, destinate a fi vandute parintilor si banii donati pentru o fetita foarte bolnava, care are mare mare nevoie de ajutor. Cauza si modalitatea de a strange fonduri mi s-au parut foarte potrivite pentru ei. O sansa de a crea ceva frumos si a ajuta in acelasi timp o fetita de varsta lor.  Zilele trecute vestiarul de la gradi s-a transformat in targ, cu masute pline de cuiburi, oua pictate, icoane pe lemn si tot felul de minunatii facute de pici. Andreea astepta nerabdatoare ziua in care urmau sa fie puse la vanzare produsele de la grupa ei. Am luat bani de acasa si m-am dus pregătită. Produsele nu sunt ieftine, variaza intre 30 si 70-80 de lei parca, evident ca sa se stranga cat mai multi pentru cea mica. Eu am i-am spus Andreei ca o sa luam un singur obiect, ales de ea.   Dupa care a aparut problema.... Ca de ce doar unu. Ca ea a facut patru, a muncit mult si ca inseamna ca a muncit degea...

Weekendul trecut am profitat un pic de soare si am dat buzna afara din casa. Dupa 2 saptamani in care nu prea am vazut soare si in care nici nu prea am avut chef de el, dupa o inmormantare si o viroza oribila la Andreea, am zis ca gata, destul, trebuie sa ne intoarcem la viata noastra... Ca in fiecare an am pornit spre MTR, la targul de MArtisoare. Eu sunt mereu incantata de ce vad acolo, iar anul acesta chiar am vazut multe multe martisoare frumoase, din ceramica pictata, lemn sau lana, pictate cu umor, imaginatie si migala.  Am luat cate 1-2 din diverse locuri, caci nu m-am putut hotari la un singur loc.  Andreea a primit un iepure din lemn pictat. Eu doua bratari cu medalion de ceramica. Miss de la gradi un medalion haios cu o domnisoara ce seamana cu ea, bunicile flori din lana toarsa...si tot asa.. Mi se pare un obicei tare frumos acesta si ar fi pacat sa se piarda.  Cat am fost eu la targ, Dan si Andreea au vizitat Expozitia de Paienjeni si alte oribil...

In ultimele zile facem cam nimic. Lenevim. Dimineata unii la cafea, unii la lapte si desene. Apoi unii se uita la seriale sau citesc, altii se baga la un puzzle sau niste picturi. Si se face pranz, cand ne adunam de pe unde lenevim ca sa mancam. Si dormim un pic si iar o luam de la capat, cu foarte mici variatii de program:d.  Am petrecut ziua de Craciun cu bunicii si matusa Cristina cu Dragos. Dupa vreo doua zile am adunat gasca mare de prieteni la noi si am stat la povesti pana noaptea tarziu. Andreea a fost fascinata de ideea ca s-a culcat aproape de miezul noptii si abia asteapta Revelionul ca sa treaca si pragul ala:d Am bifat in alta seara si targul de Craciun de la Universitate, dar, dupa ce am dat o tura de tarabe si o tura de carusel (o tristete mega scumpa, dar na, promisesem copilului...), am fugit spre zone mai calde. Cu ceva ceai si prajituri cu ciocolata.  Aici am marcat inceputul ninsorii. Ca dupa poza asta tot ninge de vreo 2 zile:)) Acum la ...

Anul acesta, ca si anii trecuti, am optat pentru un brad natural. Am o mare problema cu brazii de plastic, indiferent cat de eco si friendly sunt. Pana la urma sunt o chestie de plastic pe care atarnam zdranganele. Cumva nu reusesc sa scap de ideea de fake si kitsch. Call me a snob:) Asa ca am luat un brad. Mai micut decat cel de anul trecut, dar stufos si foarte cochet. De decorat s-a ocupat in special Andreea, eu fiind responsabila cu pozele, luminitele si beteala. Mai ales cu poz ele . 

In fiecare an, de vreo 4 ani deja, sarbatorile de iarna incep pentru noi cu petrecerea de la Mari. Cam mereu organizata in jur de 20-21 decembrie, ea reuseste sa adune oameni dragi, bunatati pe masa si multe, dar foarte multe rasete.  Traditia noastra a inceput in 2011, cand copii din gasca vesela, formata practic pe aleile parcului si pastrata apoi cu multe intalniri si discutii si bucurii comune, cu sfaturi pentru boli si nemultumiri pe diverse teme, cu intrebari si obstacole depasite impreuna, ei bine, picii astia aveau cam 2 ani. Ne-am dat seama atunci ca dupa toate experientele prin care trecusem, toate noptile nedormite, toate verile toropite prin parc, toate telefoanele si mailurile schimbate intre noi, nu putem sa nu marcam cumva si Craciunul impreuna. Si asa a aparut traditia petrecerii de la Mari, mama Mariucai.  Anul acesta ne-am intalnit din nou, cea mai mare parte a gastii. Unii au plecat pe alte meleaguri, altii s-au indepartat un pic, altii ni s-au alatura...