Călătoriile celor trei roșii

Viata unui elev de clasa a 8a este foarte interesanta. Daca ar scrie postarea fii-mea, ar folosi probabil un alt termen, în functie de zi si de cantitatea de teme.  Elevul român de clasa a 8a este un muncitor la uzină. Cel putin așa îmi imaginez eu viata în uzină. Te trezești dimineata foarte devreme, la 6.30 de exemplu, mănânci ceva, pleci uneori pe întuneric încă spre școală, unde petreci 6-7 ore (8 în cazul Andreei căci are și masă de prânz) și revii grăbit acasă. Aici probabil că angajatul român clasic ar termina cu munca și s-ar așeza pe canapea cu o bere/pahar de vin în mână.  Nu și elevul român. El își ia o pauză de gustare și apoi intră în tura 2: teme sau meditatii. Sau și teme și meditatii, depinde de zi. Tura aceasta se termină în cazul nostru pe la 19-19.30, când, după circa 9-10 ore de muncă si ceva pauze rătăcite, tânărul de 13-14 ani poate considera că si-a terminat treaba pe ziua aia. În mod ideal la 21.30 se culcă, fericit că mâine o poate lua de la capăt, la ...

M-am sucit si rasucit daca sa scriu sau nu despre scoala de stat. Pentru ca nu mai avem momentan treaba cu ea si ma bucur ca am gasit o alternativa de care suntem multumiti. M-am gandit apoi ca lucrurile nu sunt neaparat rele la nivel national, nici macar de oras, ca inca sunt scoli normale si profesori minunati in multe locuri. Scoala din Romania nu este rea de la un capat la altul. E ca un copac cu multe fructe putrede, care risca sa le strice si pe celelalte.  Si, desi toata lumea stie ca avem o problema si ca trebuie sa reparam sistemul, in fiecare an, la fiecare generatie, lucrurile raman neschimbate. Sau se schimbă în rău. În fiecare an se repeta discutiile intre parinti despre scoala ideala si cum faci sa ajungi acolo. Putini mai vor sa isi inscrie copilul la scoala de langa bloc, varianta cea mai normala pana la urma, si tintesc macar la cea mai ”buna” scoala din sector.  Si lucrurile au sens. Pentru ca diferentele dintre cartiere si scoli sunt mari in Bucuresti, iar m...

Mai sunt vreo 2 zile si se termina si anul asta de scoala. Mi s-a parut ca a trecut repede, dar probabil pentru ca ultimii doi ani de pandemie si de scoala online mi s-au parut prea lungi. Clasa a sasea e cumva ambigua. Nu mai e chiar asa usurica si relaxata ca in primar si clasa a cincea, dar nu e inca nici nebunia din 7-8. In clasa a sasea inca ai timp de multe lucruri.  Eu sper sa aiba timp si in continuare, dar o sa vedem. Din fericire, la scoala Andreei, desi exista o atentie sporita pentru mate, nici restul materiilor nu sunt ignorate. Asa ca fiimea a descoperit anul asta ca ii place istoria, biologia si geografia, in mare parte datorita profesorilor.  La Romana e mare incantare pentru ca proful este simpatic si glumeste mult, avand grija sa le dea si de citit chestii care sa ii atraga. In plus, in semestrul doi au facut un trailer despre o carte si vor participa cu el la un concurs. A fost o chestie haioasa si inedita pentru ei.  La mate au mult de lucru, multe tes...

Scoala online....daca imi zicea cineva pe 1 martie 2020 ca fiimea o sa faca semestrul doi din clasa a patra de acasa, fara sa puna piciorul in scoala, as fi zis ca a baut prea mult. Si totusi.. Pentru mine, scoala ar trebuie sa aiba loc in clasa, printre colegi, cu posibilitatea de a dialoga, a discuta, a auzi si alte pareri. Scoala inseamna si lucru pe echipe, nu doar individual. Inseamna experimente, nu doar teorie..Inseamna fugarit prin curte in pauza si dus cate doua fete la toaleta, pentru ca asa fac fetele. Inseamna sa vorbesti cu colegii face to face, nu pe ecran. Dar iata ca 2020 ne-a propus altceva. Din punct de vedere tehnic, noi ne-am descurcat. Andreea are propriul laptop si orele pe zoom nu au fost neaparat o experienta nasoala. Inclusiv din meritul invatatoarei, care le-a pregatit filmulete si jocuri interactive ca sa nu studieze doar fise.  Dupa aproape 4 luni de online si 3 de vacanta, o sa incerc sa fac o lista cu ce a fost bine si ce nu asa bine la sistem. Mai ale...

Exista foarte multe pareri acum despre cum se va schimba lumea post-pandemie. Exista foarte multe opinii pesimiste, care vad viitorul in diferite nuante de gri. Asta pentru ca foarte multi oameni vad momentan si prezentul in aceleasi nuante.  Din fericire noi trei nu am fost afectati foarte mult. Nu stim niciun bolnav, nu am pierdut pe nimeni drag din fericire. Nu ne-am pierdut nici job-urile si nu avem emotii cu plata vreunui credit. Familia si prietenii ne sunt aproape, unii doar virtual, si sunt sanatosi. De iesit afara am iesit ca avem unde si nu am ajuns in faza in care sa ne fie teama sa iesim din casa. Suntem atenti, ne spalam des pe maini, am invatat sa deschidem usa de la bloc fara sa atingem butoane si clante, nu folosim lifturi, in magazine purtam masca si stam la distanta posibila de alti oameni, iar la iesire ne dezinfectam pe maini. Din pacate sunt oameni care si-au pierdut bunici sau parinti sau joburi si lor le e mai greu sa isi imagineze viata altfel decat s...

Au trecut circa 2 luni de cand am dat sistemul de stat pe ala privat. Lucrurile au mers mult mai lin decat ma asteptam si cumva am impresia ca suntem aici de mult mai mult timp. Am reusit sa ajungem la zi cu partea administrativa, adica avem toate manualele, caietele auxiliare, cariocile, creioanele si acuarelele, plus tricouri si pulover gen uniforma. Am platit si facturile:d.  Una peste alta ne e bine. Mai ales Andreei. II place acolo si s-a relaxat. Viata noastra nu mai e construita aproape obsesiv in jurul temelor si a discutiilor despre scoala.  Pentru ca eu aveam foarte multe dileme si intrebari cand ma interesam de posibile alte scoli, si nu prea gaseam info la zi despre cum arata lucrurile acolo, dincolo de marketing, am zis sa trec cateva mici observatii despre ce se intampla la noi la scoala.  Temele Marea dilema, au sau nu teme la privat? Au. Dar mai putine decat avea la fosta clasa (unde volumul era totusi peste medie, mai mare decat la alte cl...

Asta este a doua saptamana de cand am schimbat scoala. So far so good Am luat decizia destul de repede, dupa ce tot discutam de la inceputul clasei a patra ca m-am saturat de frecusurile astea fara sfarsit cu scoala:)) Doar ca e practic clasa a patra...mai e doar un an si apoi vine a cincea...alta mancare de peste. In fine, eram indecisi. In plus, stiam ca directoarea de la scoala e genul care gaseste locuri pentru unii, nu si pentru altii....Si mi-era usor lehamite sa ma duc la ea si sa ii explic de ce vrem sa plecam dintr-o clasa in care aproape toti ceilalti parinti sunt fericiti. So, eram ca pe ghimpi. Ce dracu facem? In acelasi timp vedeam reluarea incet incet a acelorasi probleme de anul trecut. Teme cam prea multe, multe concursuri anuntate, multe culegeri comandate, o presiune destul de mare pe copii si rezultate...Lucruri care poate nu par asa grave daca ne gandim la problemele de care se lovesc alti parinti, in alte scoli, dar pentru noi erau o problema atata timp cat ...

Am vazut anul trecut Black Mirror. Este un serial destul de interesant, in care sunt abordate teme mega actuale si proiectate un pic in viitor. Nu prea departe, doar asa, sa iti arate cam unde se poate ajunge. Anyway, era un episod in care parintii implantau copiilor niste chip-uri prin care stiau mereu ce simt acestia si puteau controla ce vad in jur. Extrem, da, dar nu foarte departe de nevoia de control a multora dintre noi.  Din dorinta de a proteja copilul, de a-l feri de orice necaz multi parinti au ajuns sa controleze la sange fiecare secunda din viata copilului. E ca un drog pana la urma. Nu te poti rupe, vrei sa stii mereu ca e ok, ce face, sa vezi, sa te asiguri.  Asa ajung unii sa stea cu orele cu ochii lipiti de ecranul laptopului urmarind ce face copilul la gradinita.  Sa ceara update-uri despre cum e in excursie la fiecare 15 minute. Sa intrebe educatoarea sau invatatorul daca al lor copil a mancat, a baut apa, are haina pe el, e vesel, pare trist,...

Nu stiu care a fost planul, ideea de la care a pornit Saptamana Altfel, dar cumva nu cred ca e cel la care s-a ajuns in prezent, cel putin in multe scoli si clase.  Conceptul mie imi place foarte mult.  Ma gandeam ca in Saptamana Altfel copiii se vor intalni cu metode mai putin obisnuite de predare, alternative cum ar veni, ca vor face experimente poate, vor face ora de pictura de muzeu de exemplu si aia de romana la o biblioteca sau librarie, ca s-ar putea intalni cu un scriitor, sa le spuna cum e sa scrii o carte, sau un arhitect, sa le arate la ce poate folosi mizeria aia de matematica de la teme.... Ca ar putea vizita un laborator sau un centru de cercetari si sa discute despre fizica si chimie aplicata la viata reala.. Sau, ar putea macar sa fie profesori pentru o zi, sa predea de exemplu o ora la clase mai mici. Sa mearga la o gradinita si sa citeasca povesti unora mai mici. Nush, ma aberez, dar idei sunt.  Anyway, ma gandeam ca Saptamana Altfel inseamna ...

Cum a venit primavara, cum a reinceput agitatia cu inscrierile la scoala. Care mai de care mai agitat, mai dilematic, mai cu o mutatie pe buletin, mai cu o "intrare" la diverse directoare. E sezonul de cautare a scolii ideale, a invatatoarei perfecte, aia care e si blanda si creativa si insistenta si indulgenta, si cu teme si fara teme.. Din aceasta nebunie, unele scoli sunt aproape goale, altele s-au umflat ca niste dovleci si nu mai ai loc sa te misti prin clase de cate scaune au adus. De la 25 de elevi in clasa, cat zice legea ca ar trebui sa fie, scolile vanate din Bucuresti au ajuns sa aiba 30-35 , in care 30 e  varianta aia fericita si foarte rara.  Intr-o clasa cu 32-35 de copii e greu sa ai timp de fiecare, sa il cunosti cu adevarat, sa te asiguri ca au inteles tot ce predai tu pe tabla si sa gestionezi corect toate problemele aparute. Intr-o clasa cu 20 si ceva de baieti se tipa mult, apar si conflicte, apar si nemultumiri. Materia e multa, timpul limitat, copii...

Luna septembrie vine mereu la pachet cu reluarea discutiilor despre scoala. "Incepatorii", adica parintii care abia intra in clasa zero oscileaza intre panica si entuziasm, pierduti in avalansa de informatii si sfaturi. Aia mai vechi in breasla, ca mine, sunt fie resemnati, fie deprimati complet, fie au invatat sa navigheze prin apele tulburi ale invatamantului local si sa isi selecteze cu grija subiectele de nervi, sa se bucure de micile victorii. Si mai sunt cei cu copii mari, de gimnaziu sau liceu, care au atins un grad de relaxare la care eu pot doar visa:)) Ca in fiecare toamna incepe nebunia cu vanatoarea invatatoarei celei mai cele. Blanda, dar nu mototoala, creativa dar nu rupta de realitate, simpatica dar exigenta, cu metode moderne de predare dar fara a ignora complet programa...Adica ceva ce nu exista sau exista in cantitati asa mici incat e bine sa pleci de la premiza ca nu exista si sa vezi care sunt prioritatile tale. Adica ce vrei de la scoala pana in clas...

Mai e un pic si matza termina clasa a doua. Nu stiu ea, dar eu sigur abia astept sa nu mai sune ceasul la 6.45.  Daca o intreb pe ea, ce i-a placut in clasa a doua probabil va spune ”ca am descoperit skateparkul”:)). Daca ii cer sa se limiteze la partea cu invatatul, o sa zica probabil ”orele de engleza de la EKA”. Iar daca insist totusi sa bage si scoala in ecuatie, probabil va zice...hm...cam...nimic...? Apoi, probabil, va incerca sa indulceasca raspunsul si sa gaseasca ceva de care isi aduce aminte cu adevarata placere, gen o anumita ora de pictura, cursul de educatie despre sanatate facut de niste fete de la Medicina, ceva lectie la romana, ceva de la mate..bucati de materie, bucati de ore, de zile. Va include probabil in enumerare faptul ca e in clasa cu prietena ei Mariuca si ca dupa ore se vede mereu cu Simeon. Ca are teme suficiente, dar totusi reuseste sa iasa zilnic prin parc. In rest, are o lunga lista de nemultumiri, legata de materie, de teme, de colegi, de profesor...

Am primit zilele trecute un raport de evaluare de la EKA, cursurile de engleza la care merge Andreea. Nu e primul, am mai primit si anul trecut, la final de semestru, la final de an, dupa un anumit numar de ore. Raportul arata cam pe unde e matza la scris, citit, vorbit, cu detalii privind plusurile, lucrurile la care mai trebuie lucrat, sfaturi cum sa abordezi tu ca parinte anumite lectii. La final este si concluzia profei, o tipa foarte misto in cazul nostru.  Este o evaluare care te ajuta enorm sa iti dau seama cam pe unde e, daca evaluarea ta subiectiva are legatura cu realitatea mai obiectiva observata de un profesor. Arata in plus ca omul ala care ii preda copilului tau a ajuns sa il cunoasca intr-un grad care sa-i permita o evaluare individuala, nu doar a grupei. Si mi-am dat seama ca ceva similar ar fi extrem de benefic si la scoala. Ca macar la final de semestru sa primim niste evaluari de la invatatoare, in care sa afli cam pe unde crede ea ca se situeaza el, la ce a...

N-am mai scris de ceva vreme pe aici, in primul rand pentru ca nu am avut idei.. Viata noastra se imparte intre scoala, weekend si serviciu, ceea ce e absolut normal, dar nu creeaza mari oportunitati de povesti pe aici. Intr-o vreme mi-am propus sa scriu zilnic, sau macar saptamanal, asa ca exercitiu, dar nu mi-a iesit. In ultimul an, mi-a venit de multe ori sa scriu despre scoala, dar practic as fi redundanta si cred ca subiectul e asa fumat si intors pe toate partile ca nu as putea sa aduc nimic nou. Dupa 3 ani de scoala m-am prins si eu ca lucrurile sunt cum sunt si nu se vor schimba pentru mine si inca 3-4 ametiti. In acelasi timp cred ca peste 10-20 de ani va conta mai putin ce au memorat la scoala romaneasca a anului 2018 si mai mult capacitatea de a invata continuu, de a se adapta la joburi necunoscute, de a improviza, de a crea si a folosi aplicat informatiile pe care le au. Fuga dupa cel mai bun profesor si cea mai buna scoala mi se pare gresita in multe cazuri si inuti...

Educatia, acest subiect datator de emotii, idei si frustrari. Am invatat in ultimii ani ca ce se intampla la noi nu e ce trebuie. Cu asta ne-am lamurit. Metoda, programa, structura orele nu au nimic de-a face cu secolul in care traim. Au fost probabil potrivite acum 100 de ani, chiar si acum 50 sau 30 de ani, dar lumea in care traim s-a schimbat radical in ultimele trei decenii si sistemul de invatamant a ramas in urma.  Programa romaneasca este stufoasa si incearca sa bage in capul copiilor cantitati impresionante de informatii, nelegate intre ele, reusind doar sa oboseasca, sa frustreze si in final sa indeparteze un numar la fel de impresionant de copii de scoala. Atunci cand zilnic ai senzatia ca la scoala ti se da prea mult, prea greu, prea plictisitor, cand acasa reiei acelasi model, in final iti bagi picioarele. Nu vorbesc de clasa a doua, ci de anii de scoala in general.  Programa e invechita, include idei, carti, texte, exercitii fara nicio legatura cu realitatea ...

Soo...care e treaba cu clasa a doua. La stat. Inca.  Clasa a doua incepe destul de lejer, practic primul semestru fiind o reluare a semestrului doi de la clasa intai. Se repeta la greu adunari, scaderi, fara trecere peste ordin, cu trecere peste ordin. Ecuatii cu o necunoscuta, adunari si scaderi... La romana se copiaza texte de pe manual pe caiet, presupun in ideea de a exersa scrisul de mana. Partea distractiva si inteligenta a acestui exercitiu nu am descoperit-o inca. Mai cautam. Tot la romana se invata cuvinte noi, ceea ce e dragut, ne place, se fac propozitii cu ele, iar dragut, ne place, si se citesc texte dupa care raspunzi la intrebari. Asta ar fi mega tare daca unele texte nu ar fi mindfuckingblowingstupid si presupun exercitii de genul ”Ce e cartea? Cartea este o racheta spre cosmosul sufletului omenesc, zice magarusul”. WTF does it mean?? Anyway, depasind momentul de uluire, in general ce am gasit prin manualele alese la noi la clasa e ok. Adica na, la final de...

Dupa un weekend plin plin, în care am fugit cu trenul la munte, am mancat bun bun si scump rau la Sinaia, cu niste prieteni dragi, am urcat la Babele, am mers la Vf. Omu si apoi mai departe, pe Bucsoiu, apoi am coborat pe Valea Cerbului paaana in Busteni (dau oricand 4 ore la vale pe 6 ore la deal..really), ne-am trezit ca e luni si incepe scoala.  Din fericire, clasa a doua a fost scutita de plictiseala de a sta ”la careu” si a asculta speach de preoti si directoare, copiii intalnindu-se direct în noua lor clasa, cu Doamna. Parintii au stat pe hol, din lipsa de spatiu. Asa ca prima zi de scoala a insemnat de fapt ca am dus copilul si l-am lasat acolo 2 ore:)) Noul an incepe cu multe noutati interesante. Avem un nou ministru al Educatiei, care cred ca e prost. Nu ca ministru, ci ca om...Avem niste manuale, zapacite, de la edituri diferite, nu mai avem insa caietele auxiliare aferente acelorasi manuale...De fapt nu mai avem auxiliare deloc pentru ca noul ministru a ...

Andreea tocmai s-a intors recent din cea de-a....nici nu mai stiu a cata tabara a ei. Si am zis sa povestesc un pic despre experienta noastra in domeniu:d Prima tabara a fost pe la 4 ani, cand a fost cu educatoarea de la gradi si colegii ei la schi, la Azuga. Schi nu prea a invatat ea atunci, dar s-a distrat super bine si s-a prins ca plecatul in diverse locuri fara mama, tata sau bunici poate fi mega fun. Noi evindent ca stateam vreo 20 de km mai incolo pregatiti sa sarim daca e ceva. Nu a fost cazul... A urmat tot la gradi o tabara de vara si inca una tot vara, pentru ca am decis ca taberele de schi sunt scumpe si aparent inutile. Vorbesc de cele organizate la gradi. Cand a inceput scoala, anul trecut, ne-am pus problema daca o trimitem vara cu colegii ei sau cu altii. Intre timp descoperisem niste oameni foarte misto, care organizeaza niste tabere foarte faine si foarte bine adaptate pe varste. Din pacate in clasa zero Andreea nu se incadra ca varsta, ei organizand tabere ...