Black Mirror, versiunea pe Whatsup

Am vazut anul trecut Black Mirror. Este un serial destul de interesant, in care sunt abordate teme mega actuale si proiectate un pic in viitor. Nu prea departe, doar asa, sa iti arate cam unde se poate ajunge.

Anyway, era un episod in care parintii implantau copiilor niste chip-uri prin care stiau mereu ce simt acestia si puteau controla ce vad in jur. Extrem, da, dar nu foarte departe de nevoia de control a multora dintre noi. 

Din dorinta de a proteja copilul, de a-l feri de orice necaz multi parinti au ajuns sa controleze la sange fiecare secunda din viata copilului. E ca un drog pana la urma. Nu te poti rupe, vrei sa stii mereu ca e ok, ce face, sa vezi, sa te asiguri. 

Asa ajung unii sa stea cu orele cu ochii lipiti de ecranul laptopului urmarind ce face copilul la gradinita. 

Sa ceara update-uri despre cum e in excursie la fiecare 15 minute. Sa intrebe educatoarea sau invatatorul daca al lor copil a mancat, a baut apa, are haina pe el, e vesel, pare trist, etc. 

Sa ceara poze, de parca o poza surprinde mai mult decat o secunda. Cand era Andreea in gradi erau parinti care se suparau daca educatoarea rata cumva in poze vreun copil. ”Al meu unde e? E bine? Poti pune o poza si cu el?”. In loc sa se ocupe de copii, omul ala era dator sa petreaca minute bune pe whatsup, punand poze si raspunzand parintilor. 

In tabere e o nebunie. Asta daca trimit copilul in tabara inainte sa ii faca buletin. Se fac grupuri de whatsup pe care se cer informatii, zilnice, la cateva ore. Au terminat micul dejun, au plecat in excursie, s-au intors, au mancat de pranz, ce, si seara, ce program au? Dar maine? 

Si daca am incerca un exercitiu de incredere? In invatatoare, in instructori, in copil? Daca am trai o zi fara sa stim ce face? Sau 5 zile. Daca am pleca de la ideea ca no news is good news? Si ne-am relaxa un pic?  

(sursa: Black Mirror)