Ciucas, bujori, varianta 2019

Astenia de primavara si ploile prea dese m-au transformat intr-o molusca lenesa in ultima vreme. Dar odata cu venirea verii si a temperaturilor mele preferate, am decis ca e momentl sa ma scutur de lene si sa mai povestesc pe aici ce facem noi.
In primul rand ne bucuram maxim ca se termina scoala. Nu doar Andreea, ci si noi astia mari. Clasa a treia nu a fost chiar ce asteptam si nici ce ne doream, dar macar se termina. 
O sa povestesc la un moment dat cum am perceput eu anul acesta si de ce abia astept sa se termine. 

Dar pana atunci o sa povestesc un pic de Ciucas. 
Noi avem o traditie de vreo 5 ani, ca undeva la inceput de iunie sa mergem sa vedem rododendronii. Popular lumea le zice bujori, dar nu arata ca niste bujori. Sunt niste flori mici, roz puternic, ce cresc in tufe mici, intinse pe dealuri. In perioada lor de inflorire, pantele din Ciucas se fac roz si se umplu de oameni. 
Exista doua zone de acces spre bujori: de la cabana Muntele Rosu, unde se poate ajunge cu masina, fiind drum bun, asfaltat, si de la cabana Varful Ciucas, unde se ajunge doar cu 4x4. Cei de la cabana ofera insa transport cu masinile lor proprii, pentru 10 lei de persoana. 


ANul asta am bifat o noapte la cabana CIucas. Din Bucuresti pana la Cheia am facut vreo 2 ore, apoi am lasat masina unde incepe drumul forestier spre cabana si ne-am urcat cu totii in niste jeepuri care ne-au dus sus.
O camera tripla ne-a costat 205 lei, cu mic dejun, si trebuie rezervata din timp pentru ca in weekenduri e cam full acolo. Exista si varianta de a sta in Cheia si sa urci in Ciucas doar pentru plimbare.
Cabana este insa super ok, camerele mari, de hotel, cu caldura si apa calda, iar mancarea delicioasa. Foarte multe ingrediente sunt produse de ei local. 

De la cabana sunt doua trasee, ambele cam de 3  ore dus-intors, dar se pot lungi sau scurta in functie de picioare. 
Primul este spre Saua Gropsoarele, unde e plin de bujori, de unde se poate continua spre Varful Gropsoarele sau se revine la cabana Ciucas. Tot din sa se ajunge in circa juma de ora jos la Muntele Rosu. 





(aici a fost foarte tare ca, deoadata, cum stateam noi pe iarba la soare, sub un cer perfect albastru, ne=am trezit cu un nor aparut de nicaieri, urcand rapid panta muntelui, spre noi) 


 

Al doilea traseu este spre Varful Ciucas, de unde se poate merge spre Saua Tigai, si de acolo inapoi la cabana Ciucas. Sau de pe varf inapoi pe acelasi drum.  

Traseele sunt accesibile, cu zone de urcus/coboras si zone drepte, nu foarte lungi si foarte foarte frumoase. 
Ambele au fost facute de noi prima data cand Andreea avea 5 ani. Iar acum am fost cu niste prieteni care au o fetita de 4 ani. So...it is doable. Evident, cu pauze, poze, mancare, apa, rabdare si entuziasm:)

Din punctul meu de vedere, CIucasul este o alternativa minunata la Valea Prahovei si Bucegi, mult mai usor de ajuns si accesibil. 
Am zis ca peisajul este superb, nu?










2 comentarii:

  1. Absolut superb, m-a luat un dor de muntii aia frumosi... Si creste Andreea voastra ca din apa, stii cum povesteam intr-un post de blog o data, e la faza la care daca n-ai vazut-o cateva saptamani, parca e alt copil, de fapt parca nu mai e copil, e adolescenta deja...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, se schimba foarte rapid acum. S-a inaltat foarte mult, s-a lungit..Dar imi place perioada asta. Sunt mereu curioasa ce mai urmeaza🙂

      Ștergere

Ce vreau de la 2020-o lista dezlanata si probabil incompleta

Intotdeauna cand ma intreaba cineva, Andreea de exemplu, ce as vrea cadou, mintea mea se goleste de idei. Nu ma pot gandi la niciun obiect d...