Dupa bujori prin Ciucas, varianta spre Vf. Gropsoarele

Desi este relativ usor de ajuns la el, nush de ce, dar nu ducem prea des in Ciucas. Cred ca in ultimii 10 ani am fost de trei ori cu totul, din care de doua ori cu Andreea. Spre deosebire de alti munti, Ciucasul este destul de accesibil si celor cu copii mai mici, dar dornici de mers pe jos si cu ceva spirit de explorare. Asta pentru ca aici exista doua cabane la care ajungi cu masina si de unde pornesc diferite trasee, de 2-3 ore sau de 5-6 ore...Dupa dorinte si posibilitati.
Prima data cand am ajuns cu Andreea in zona avea vreo 5 ani. Deja bifasem niste Bucegi cu ea si stiam cam cat o tin picioarele. Ne-am cazat la cabana Ciucas (singura de altfel care mai este deschisa in prezent) si de acolo am mers pana pe Vf. Ciucas. Povestea de atunci este aici. Ca idee, noi am mers atunci pe un traseu in cerc, asa ca ne-am ocolit destul de mult. Dar exista si varianta, mai simpla, de a urcat de la cabana la varf, vreo ora jumatate, si apoi se te intorci pe acelasi drum, adica vreo ora la coborare..Evident, e mai frumos pe ocolite, dar depinde de chef si de picioare.

Weekendul trecut am ajuns din nou in Ciucas, dar de data asta am ales alt traseu. Am dormit o noapte in Cheia, la o pensiune frumusica (Pensiunea Silvian) si a doua zi dimineata am plecat cu masina spre cabana Muntele Rosu. Ca sa ajungi aici, tii DNlA spre Brasov si la un moment dat se face un drum secundar spre dreapta, care urca vreo 3-4 kilometri. Este asfaltat si super ok, singura problema fiind aglomeratia de sus:d. Cand am ajuns noi, pe la ora 10.00, toata zona din fata cabanei (care e inchisa din cauza de ceva litigiu..) era full de masini, poiana era deja cotropita de paturici si copilasi alergatori, iar pe poteca spre munte se facuse un fel de coloana...
Ne-am luat rucsacul cu haine de ploaie (cause you never know) si apa (neaparat apa ca nu exista deloc pe traseu) si am inceput sa urcam spre ceva ce se cheama La Rascruce. Asta este o poiana larga, plina de bujori in iunie, unde se intersecteaza mai multe trasee. De la cabana Muntele Rosu la La Rascruce drumul nu e prea prietenos, in sensul ca urci ca berbecul vreo ora, un pic prin padure, apoi pe pasune. Peisajul este foarte frumos, cu deschidere larga spre Vf Ciucas, dar ...urci...Dar nu e de nefacut, dovada ca poteca era plina de copii, parinti si bunici. Dupa vreo ora am ajuns la Rascruce impreuna cu inca niste zeci de oameni veniti sa vada bujorii. 
La Rascruce, exista trei variante. 
Ori inapoi, cum fac multi dintre cei ce vin pana aici, ori la stanga, spre cabana Ciucas si apoi prin padure inapoi la Muntele Rosu, ori spre dreapta, spre Vf. Gropsoarele. 
Noi am ales Gropsoarele, unde nu mai fusesem pana acum. Traseul incepe cu o urcare usurica, de vreo 10 minute, apoi mers lejer spre varf. Indicatorul zice ca sunt 30 de minute pana la Gropsoarele, dar cred ca am ajuns mai repede..
De pe varf, peisajul este minunat, cu munti in toate partile, flori, stanci si ceva orasele in zare (spre rusinea mea nu stiu ce era...)Pentru ca vremea era minunata si poteca arata apetisant in fata, tinand practic muchia muntelui, pe creasta, am decis sa mai mergem un pic pe ea. Si inca un pic, am mai coborat, am mai urcat un pic pic, iar am mai mers si am ajuns pe Vf. Zaganu. De aici, poteca o ia la vale si iese in final in Cheia, dar noi aveam masina la Muntele Rosu asa ca ne-am intors pe unde am venit. Sincer, parte asta finala a fost cea mai spectaculoasa din tot traseul, fara aglomeratie, fara galagie, cu flori multe, de toate culorile si stanci bune de urcat. Drumul nu e deloc greu si poate fi facut de oricine a mai fost pe munte.
Din pacate, coborarea de la La Rascruce spre masina a fost tare neplacuta, genunchii mei suferind teribil de atata mers doar la vale. 
Cu totul de la Muntele Rosu-Gropsoare-Zaganu-Muntele Rosu am facut vreo 5 ore, cu pauze de poze, de mar, de apa, de stai sa ma uit la flori...
Una peste alta, Ciucasul este o minune. Si cand are bujori pe el si cand nu are. 
(urcarea spre La Rascruce)





(Vf. Gropsoarele si poteca spre Vf. Zaganu)
  (La Lanturi, intre Gropsoare si Zaganu)
 (aproape de Vf. Zaganu)


 (pauza pe Vf. Zaganu)



Role agresive, de speriat sau nu chiar?

La 1 an, se ridica in picioare si incepea a alerge. La 4 ani facea balet. La 5 ani a testat ceva dansuri contemporane. Apoi chitara. Apoi t...