Călătoriile celor trei roșii

Astenia de primavara si ploile prea dese m-au transformat intr-o molusca lenesa in ultima vreme. Dar odata cu venirea verii si a temperaturilor mele preferate, am decis ca e momentl sa ma scutur de lene si sa mai povestesc pe aici ce facem noi. In primul rand ne bucuram maxim ca se termina scoala. Nu doar Andreea, ci si noi astia mari. Clasa a treia nu a fost chiar ce asteptam si nici ce ne doream, dar macar se termina.  O sa povestesc la un moment dat cum am perceput eu anul acesta si de ce abia astept sa se termine.  Dar pana atunci o sa povestesc un pic de Ciucas.  Noi avem o traditie de vreo 5 ani, ca undeva la inceput de iunie sa mergem sa vedem rododendronii. Popular lumea le zice bujori, dar nu arata ca niste bujori. Sunt niste flori mici, roz puternic, ce cresc in tufe mici, intinse pe dealuri. In perioada lor de inflorire, pantele din Ciucas se fac roz si se umplu de oameni.  Exista doua zone de acces spre bujori: de la cabana Muntele Rosu, unde...

Desi este relativ usor de ajuns la el, nush de ce, dar nu ducem prea des in Ciucas. Cred ca in ultimii 10 ani am fost de trei ori cu totul, din care de doua ori cu Andreea. Spre deosebire de alti munti, Ciucasul este destul de accesibil si celor cu copii mai mici, dar dornici de mers pe jos si cu ceva spirit de explorare. Asta pentru ca aici exista doua cabane la care ajungi cu masina si de unde pornesc diferite trasee, de 2-3 ore sau de 5-6 ore...Dupa dorinte si posibilitati. Prima data cand am ajuns cu Andreea in zona avea vreo 5 ani. Deja bifasem niste Bucegi cu ea si stiam cam cat o tin picioarele. Ne-am cazat la cabana Ciucas (singura de altfel care mai este deschisa in prezent) si de acolo am mers pana pe Vf. Ciucas. Povestea de atunci este aici.  Ca idee, noi am mers atunci pe un traseu in cerc, asa ca ne-am ocolit destul de mult. Dar exista si varianta, mai simpla, de a urcat de la cabana la varf, vreo ora jumatate, si apoi se te intorci pe acelasi drum, adica vreo ora ...

Weekendul trecut am luat rucsacii in spinare si am pornit spre Ciucas. Sa vedem rododendroni sau bujori de munte. Si sa mai balaurim un pic pe poteci, prin iarba adevarata si aer curat.  Din fericire in ultimii ani a fost amenajat un soi de drum spre cabana Varful Ciucas, asa ca daca nu vrei sa urci pieptis pana acolo exista si varianta asta. Drumul nu este insa practicabil decat cu 4x4. Asa ca noi am lasat masina intr-o parcare la vreo 2 km de drumul national si de acolo ne-a luat masina de la cabana. Pretul este de 15 lei de persoana, dar merita din plin. Drumul forestier este intr-o panta foarte abrupta, cu 3 portiuni care iti cam dau fiori. Dureaza cu totul vreo 20 de minute sa ajungi sus, zgaltait, transpirat, dar bucuros ca nu a trebuit sa urci pe picioare.  Cazarea la cabana este scumpa, 150 camera dubla parca, 300 lei camera cu 6 locuri. Mancarea e decenta, micul dejun inclus in pret, mai putin ceaiurile sau cafeaua, la care s-au zgarcit...Zona insa este superba ...

Pentru ca finalul de an este despre liste, generally, dar anul asta este atat de special incat prefer sa nu fac nicio lista cu planuri, promisiuni sau dorinte pentru 2021, o sa ma rezum la liste din ce am facut in alti ani, care pot fi aplicate oricand, in orice an, indiferent de ce vrea el de la noi Dupa lista cu destinatii de vizitat, plimbat si odihnit, adica aceastaaaaa , am decis sa fac si o lista de munti ce pot fi urcati, si coborati, cu un copil. Mic sau mare. Mic insemnand, de pe la 4 ani, cand am inceput noi sa o caram pe Andreea pe poteci, si mare insemnand evident uriasa varsta de 11.5 ani pe care o are acum. Totusi, subiniez ca variantele astea s-au potrivit la noi, nu sunt o regula general valabila... In cazul nostru, Andreea a fost destul de dispusa sa mearga multisor pe jos de mica mica. A renuntat la carucior pe la un an juma si de atunci a mers mult singura, cu pauze de odihna in brate. Also, avand bunici la Predeal, a fost nevoita destul de repede sa urce si sa coboa...