Pe scurt, ce am facut noi vara asta si recomandam si altora

Vara asta mi s-a parut lunga si plina cu de toate, foarte frumoasa, foarte variata si cu un sac imens de amintiri. Am invatat din ea ca e ok sa ai concediul ”cu noaptea in cap”, la mijloc de iunie, ca nu o sa te plictisesti mai apoi, ca e ok sa incerci lucruri noi, mai ciudatele, chiar daca la final nu ies 100% cum te asteptai, e ok sa improvizezi de pe o zi pe alta, e ok sa iti propui sa escaladezi muntii si apoi sa ajungi sa vizitezi o cetate la campie pentru ca vremea nu e de partea ta. 
Am invatat ca una e sa ai niste asteptari, niste planuri, si cu totul alta sa tii cu dintii de ele si sa te deprimi ca nu au iesit chiar cum voiai. Ca e esential sa reusesti sa te amuzi si sa fii relaxat chiar si in situatii mai putin placute. Ca planificarea e o minune care iti permite sa faci multe lucruri, dar la fel de important e sa poti improviza. Ca vacanta cu un copil de 8 ani poate fi super misto. 
In fine, cred ca vara asta ne-a invatat, poate mai mult decat altele, sa ne organizam, sa planificam, sa improvizam si sa ne bucuram nu doar de lucrurile ce ies asa cum ne doream, ci si de cele neasteptate, de surprize, de schimbarile bruste de plan. 
Si pentru toate astea trebuie sa multumim in primul rand dragii noastre masinute vesnic surprinzatoare si vremii mereu schimbatoare.

Za list:

Luna mai
Asta nu e chiar de vara asa..dar o mentionez pentru ca excursia la Alba Iulia si la Salina Turda merita un ochi. Locurile sunt destul de accesibile din Bucuresti pentru o fuga in weekend, dar noua ne-a placut cetatea in primul rand datorita festivalului. Dar e frumusica si in lipsa lui...

Iunie
Grecia -cu barca, Salonic si Thassos. Am povestit la timpul respectiv cum mi s-a parut si colo si colo. Privind acum in urma, zic asa: cu barca e misto pe mare, foarte misto, ne-a placut experienta si oamenii cu care am nimerit acolo, dar as cauta o varianta de sejur printre niste insule mai apropiate de continent, fara drumuri de 7-8 ore pe zi, cand de fapt tu visezi la golfuri cu apa cristalina si taverne cu scoici. Salonic mi-a placut tare tare, iar Thassos mi-a placut pentru ca am fugit de plajele laudate si am cautat locuri mai pustii (chestie de gust). 

Iulie
Cernica, by bike: foarte frumoase locuri, dar eu in padure asa deasa si pustie cu bicla nu mai vreau...Data viitoare o sa alegem trasee mai putin umbrite.

Valea lui Stan: super traseu, foarte usor de ajuns la el, foarte amuzant pentru copii, dar si astia mai mari. A se face cu ghete si cu grija. In unele locuri e cu un pic de catarat si tinut de coarda, deci trebuie putina experienta pe la munte, dar nu e chiar alpinism. Ca idee, erau si copii mai mici decat Andreea pe acolo, deci se poate.
Tot cu ocazia asta am revazut barajul si lacul Vidraru, de care imi aminteam de prin scoala, cand mergeam in clasicele excursii:)

August:
Cincsor - sat foarte dragut, cu case traditionale si o biserica fortificata de neratat. Casa de oaspeti e ca in poze, ne-a placut cum arata. Nu ne-a placut ca am primit la pranz o ciorba si un ardei umplut, plus 1 papanas, pentru 17 euro..Nu zic de bani, ca eram pregatiti sa degustam mai scumput, dar ma asteptam sa primesc ca pe site..ca sa zic asa. Om fi avut noi ghinion. 

Vf. Vanatoarea lui Buteanu - asta e un varf de vreo 2500 de metri din Mtii Fagaras, dar unul dintre cei mai accesibili, avand in vedere ca te duce masina pana la Lacul Balea si de acolo mai ai vreo ora si ceva la dus, inca vreo ora la intors. Peisajul de pe varf e superb, vezi toate crestele insirate una langa alta, plus Lacul Capra jos in vale. Plus nori pufosi si cer albastru daca ai noroc de vreme:)

Enisala si Gura Portitei - sa rezumam: fosta cetate venetiana sus pe deal, Lacul Razim la poale, dealurile molcome ale Dobrogei pe langa...clar merita un ochi intr-o plimbare mai extinsa prin zona. Noi am cuplat cu o zi la Gura Portitei, unde se ajunge rapid cu barca din Jurilovca. Despre plusuri si minusuri am pvoestit atunci

Piatra Craiului, adica de la Cabana Garofita pana la Grohotis si Cerdac: e o excursie de o zi, ca sa nu alergi bezmetic si sa ai timp de pauze si poze, plus mancat zmeura, dar nu e chiar usurica. Primele 2 ore sunt cam crancene, ca le cam urci, apoi se merge pe curba de nivel, pe sub creasta asa, cu ochii ba la stanca din dreapta, ba la dealurile cu paduri din stanga. E frumos, tare tare frumos, pe bune...

Snagov, cu caiacul: clar recomand, si cu si fara copil. Face brate frumoase cica:))

Septembrie:
Vf Omu-Bucsoiu-Valea Cerbului : un traseu cu peisaje superbe, absolut placut pana am inceput sa coborat spre Busteni..Daca e dupa mine nu mai vreau sa cobor niciodata pe picioare din Bucegi spre Busteni, nici pe la Malaiesti, nici pe Valea Cerbului. Ca e rupere de genunchi nene, 4 ore de vale vale vale, de visezi entuziast aparitia unui deal cat de mic, sa mai schimbi si tu miscarile..Dar Babele-Omu-Bucsoiu...loved it! 

La toate plimbarile de mai sus Andreea a topait, alergat, tropait, exclamat, ras, facut poze, stat la poze, catarat pe pietre pe langa poteca, cautat capre, vazut capre, cautat zmeura, flori, pasari, criticat ca nu e destul de catarat, ca e prea vale, ca e prea mult deal, ca nu e destula vale, nu e destul deal. E foarte usor de mers cu ea oriunde, munte, mare, deal, padure, caci e super entuziasta sa exploreze, sa vada locuri, sa ajunga pe varf, sa doarma in cort sau la cabana, sa manance micul dejun pe nisip si cina la lumina focului. Nu stiu cat o sa mai mearga cu noi si cand o ai propria ei gasca, dar deocamdata ne distram in trei. 

Am lasat povestea despre tabere separat. Cea din iulie, cu Academia 1,61 a fost genul ”asa da”, iar cea din august, organizata de cei la care face si cursul de sah a fost pe model ”asa nu”. Nu am dat detalii aici despre toate lucrurile care m-au deranjat, ele fiind pur subiective si legate de asteptarile mele dupa circa 8-9 tabere in care a fost deja Andreea ( de la grupa mijlocie incoace). Dar a fost o lectie si pentru noi, ca lucrurile pot fi si neplacute chiar daca oamenii cu care pleaca sunt super ok.

Clasa a doua

Dupa un weekend plin plin, în care am fugit cu trenul la munte, am mancat bun bun si scump rau la Sinaia, cu niste prieteni dragi, am urcat la Babele, am mers la Vf. Omu si apoi mai departe, pe Bucsoiu, apoi am coborat pe Valea Cerbului paaana in Busteni (dau oricand 4 ore la vale pe 6 ore la deal..really), ne-am trezit ca e luni si incepe scoala. 



Din fericire, clasa a doua a fost scutita de plictiseala de a sta ”la careu” si a asculta speach de preoti si directoare, copiii intalnindu-se direct în noua lor clasa, cu Doamna. Parintii au stat pe hol, din lipsa de spatiu. Asa ca prima zi de scoala a insemnat de fapt ca am dus copilul si l-am lasat acolo 2 ore:))
Noul an incepe cu multe noutati interesante. Avem un nou ministru al Educatiei, care cred ca e prost. Nu ca ministru, ci ca om...Avem niste manuale, zapacite, de la edituri diferite, nu mai avem insa caietele auxiliare aferente acelorasi manuale...De fapt nu mai avem auxiliare deloc pentru ca noul ministru a decis ca nu mai sunt ok si face el altele. 
Ceea ce nu e neaparat rau, daca ar permite in schimb invatatorilor si profesorilor sa isi aleaga singuri materiale pentru ore, sa isi structureze materia si sa o predea dupa propriile idei si creativitate, adaptandu-se si la preferintele copiilor din clasa. Surse de materiale exista multe pe net, mai ales pe siteuri straine, dar se pot traduce si adapta foarte usor. Ceea ce nu se va intampla, sa fim seriosi...
Asa ca e bine, deocamdata avem doar teme de pe manual, ghiozdanul e infinit mai usor decat anul trecut si fiimea fericita :))
La sedinta parintii au decis sa continue sa lucreze si de pe Gazeta Matematica, acest produs istoric de pe care am lucrat si eu in scoala, dar a doua zi ministrul a decis ca nici aia nu ar mai fi ok...deci nu mi-e clar inca ce o sa fie:))
Asa ca asteptam sa ne lamurim, sau nu, si ne bucuram inca de o toamna aproape vara, cu 30 si de grade ziua.

Cum am trecut noi prin prima internare

Ultima saptamana din august nu a fost una prea simpatica pentru noi. De unde planuiam sa mai bagam un munte, mare ceva pe final de vara, am ajuns sa ne petrecem 3 zile in casa si 2 in spital. Dar sa o iau cu inceputul. 
Duminica trecuta Andreea s-a intors din tabara cu febra. Evident asteptam sa apara muci sau tuse, asa cum se intampla de obicei. Luni insa a continuat cu febra si au aparut dureri de burta..boon...asta e nou pentru noi. O trec pe regim, Debridat, bag si niste antitermice, all good. Luni noapte febra cat casa si diaree. Marti ne ducem la Marie Curie si cei de acolo, cand au auzit de febra si diaree ne-au trimis la Victor Babes. La spital i-au luat analize de sange si seara am dus si copro. Analizele de sange au iesit rautz spre foarte rautz asa ca dr de garda ne-a dat Ciprofloxacin. Miercuri inca se plangea de burta si avea diaree, dar am scapat de febra. Joi dimineata a facut un kk cu sange si am plecat iar la spital, unde ne-au internat. Am reluat analizele de sange si copro, au oprit antibioticul si am continuat 2 zile doar cu Hidrasec si calciu. In cele doua zile de stat in spital, picea si-a revenit, scaunele s-au rarit, febra nema, vioaie era, a slabit vreo 2 kile...Am iesit sambata cu diagnostic de enterocolita infectioasa cu o porcarie de bacterie, recomandare de regim si probiotic. Asta e pe scurt ce s-a intamplat pe partea medicala.
Sa va zic un pic de spital si cum am perceput eu experienta asta, cu bune si rele. 
Victor Babes este un spital curatel, cu pavilioane imprastiate printr-un parculet verde si plin de alei.. Asta e bine. Ce e rau este ca nu ai voie sa iesi deloc afara cat timp esti internat, chestie care duce la urlete si plictiseli maxime la copilasii mici...Nu stiu daca nu ar fi o idee sa se imprejmuiasca o curte mica langa fiecare pavilion si sa poti iesi acolo macar cateva minute pe zi. 
Asistentele si doctorii s-au purtat foarte atent si politicos cu noi, chiar daca nu am bagat prin buzunarelelor decat 5 lei, pentru o perna in plus, si inca 5 lei ca sa ma lase sa ocup un pat ramas liber in salon. Dar banii i-am dat eu, de draguta ce sunt, nu au sugerat ei nimic. Evident, mamele dorm cu copiii intr-un pat ingust, ceea ce e ok cand copilul are 2 ani si imposibil cand are 8. A doua noapte am avut noroc ca am ramas singure in salon si am acaparat inca un pat...
Ce nu mi-a placut a fost ca atunci cand intrebai ce tratament ii dau, ce e in seringa cu care veneau, deveneau un pic suspiciosi si se cam zbarleau. Mi se pare normal sa stiu ce primeste fiimea chiar daca e de la un medic. 
Saloanele de pe etajul nostru aveau 2-6 paturi, cu bai proprii si televizor, iar curatenia se face in fiecare zi. 
Dar. 
Copiii sunt adusi in salon inainte sa se stie ce e cu ei, cu febra, cu diaree, cu voma, claie peste gramada. Abia dupa niste ore vin analizele de sange si abia dupa 3 zile alea de scaun. Deci ei stau impreuna, unu cu virus, unu cu bacterie, unu cu stiu eu ce. Ma gandesc ca ar fi mult mai sanatos sa fie izolati in prima zi de internare macar, pana au analizele de sange, pana nu mai vomita. In ziua in care ne-am externat, in salonul nostru de doua paturi a fost adus un baietel in stare foarte proasta. Cum era sa raman eu cu Andreea acolo si sa plecam bolnave de alta traznaie? 
Legat de asta, exista o tendinta a medicilor, unii sau toti, nu stiu, de a te tine in spital mai mult decat e poate cazul, preventiv. Atunci cand copilul nu are febra, are scaune aproape normale, e maricel, mananca si se hidrateaza, mi se pare mai eficient sa il lasi acasa, sub supraveghere si sa vezi cum evolueaza, decat sa il tii blocat in spital, cu alti copii bolnavi de alte chestii. 
Nu stiu cum e politica in alte spitale, caci din fericire asta a fost primul vizitat si sper si ultimul.
In final, alta treaba care m-a deranjat a fost nesiguranta medicului care era de garda atunci cand ne-am externat si care folosea cam prea des "nu prea stiu", "nu cred", "nu inteleg"...atunci cand ii ceream sa imi explice evolutia bolii...Dar poate Andreea a fost un caz mai aparte, usor atipic in manifestare. 
Cam asa a fost pentru noi la Babes. 
Costurile totale au fost de 35 de lei pentru mine, spitalizarea ca insotitor, si cei 10 lei dati din proprie initiativa asistentelor pentru o perna si un cearsaf. 
Acum Andreea e in faza de recuperare, e vioaie si cu chef de joaca. Mai avem o saptamana de vacanta!

Cu cortul la Tuzla, dar mai bine nu...

Atunci cand calatoresti, mai aproape sau mai departe de casa, cand esti dispus sa iesi din zona de confort si sa incerci destinatii si locu...