Călătoriile celor trei roșii

La fix un an de la debutul pandemiei, ne-am trezit si noi cu niste teste pozitive. Si niste tuse seaca, usurica, si niste nas curgator. Nu ne-a luat pe toti trei deodata, ci pe rand, dar era cumva inevitabil, avand in vedere ca impartim un apartament, nu o vila cu mai multe etaje.  Si asa ne-a trezit blocati doua saptamani in casa. Ba chiar trei, ala de a avut norocul sa aiba ultimul test pozitiv, caci am calculat si la dansa tot 14 zile la izolare.  Asa ca ce papuci faci doua saptamani in casa? In primul rand te bucuri maxim de vremea nasoala de afara. Apoi nu te mai bucuri asa tare cand ramai fara apa calda si caldura si termometrul coboara vertiginos. Apoi te bucuri ca ai simptome usoare, de raceala, nu mizerii d-alea de le vezi la stiri, cu lipsa de oxigen si frisoane. Nici macar nu am ramas fara gust si miros, desi asteptam asta in fiecare zi. Nu s-a intamplat. Poate a ajutat si doza de vaccin pe care am apucat sa o fac inainte..Sau pur si simplu asa a fost la noi. E adev...

Evident ca ianuarie nu a venit cu un final bubuitor al pandemiei, cum poate speram prin vara anului trecut, ci cu o continuare lenta a unei situatii deja cunoscute. Adica e tot pandemie. Acu e martie. Si tot pandemie... Din fericire numarul de cazuri la nivel global scade destul de rapid. Din pacate nu scade pe cat de repede ne-am dori si nici nu scade aici, pe langa casa. Dupa vreo 2-3 luni de scadere pana pe la 2000 de cazuri pe zi, am revenit la 4000. In martie 2020, cele 200 de cazuri zilnice mi se pareau apocalipsa. Acum la 4000 ma gandesc ca stam inca binisor si ca pana la urma o sa se termine si cu virusul asta. E adevarat ca mare parte din relaxarea mea vine si din faptul ca toti bunicii sunt deja vaccinati si noi ne apropiem de momentul acela de asemenea.  Chiar am avut curaj sa rezerv niste vacante. Cu anulare gratuita totusi :)) Si cu bilete de avion luate pe banii ramasi in contul companiei din zborurile anulate anul trecut...So, nu mare cheltuiala pe 2021. Andreea face...