Inceput de an pandemic. Al doilea
Din fericire numarul de cazuri la nivel global scade destul de rapid. Din pacate nu scade pe cat de repede ne-am dori si nici nu scade aici, pe langa casa. Dupa vreo 2-3 luni de scadere pana pe la 2000 de cazuri pe zi, am revenit la 4000. In martie 2020, cele 200 de cazuri zilnice mi se pareau apocalipsa. Acum la 4000 ma gandesc ca stam inca binisor si ca pana la urma o sa se termine si cu virusul asta.
E adevarat ca mare parte din relaxarea mea vine si din faptul ca toti bunicii sunt deja vaccinati si noi ne apropiem de momentul acela de asemenea.
Chiar am avut curaj sa rezerv niste vacante. Cu anulare gratuita totusi :)) Si cu bilete de avion luate pe banii ramasi in contul companiei din zborurile anulate anul trecut...So, nu mare cheltuiala pe 2021.
Andreea face in continuare scoala online. The horror..S-a saturat maxim si vrea inapoi in clasa, dar deocamdata cei din gimnaziu stau acasa. Se mira si ea ca a ajuns sa ii fie dor de scoala :)). Aia clasica, in care stai in banca si barfesti cu colegii...Hai ca poate clasa a sasea arata mai normal...Sper...
Eu, tot work from home. Am o parere ambivalenta despre asta. Pe de-o parte imi place ca dimineata ma lalai la cafea si nu trebuie sa fac totul pe fuga sau sa ma inghesui in metrou. Dar mi-e dor de colegi, de cafeaua de la Ted luata din drum, de masa de pranz luata pe afara...
Dan se mai duce in unele zile pe la munca, dar in general este sef peste sufrageria noastra, pe care a transformat-o intr-un fel de call center de unde vorbeste non-stop la telefon sau pe zoom..
Ah, Zoom...sper sa fie o amintire cat de curand.
In afara de aceste mici schimbari si de faptul ca purtam masca everywhere, lucrurile arata mai aproape de normalitate decat in primavara trecuta.
Am mers la schi, Andreea a invatat sa se dea binisor cu placa, mergem (rar) sa mai mancam cate o pizza la restaurant (de vreo luna e deschis si la interior si nu mai bataim pe terasa), ne vedem cu prietenii apropiati, iesim in parc, Andreea se vede cu Mariuca (unele lucruri nu s-au schimbat fata de martie 2020 :D), mergem la bunici, bunica Mihaela vine pe la noi, Andreea merge si la un curs de desen, si la curs de MTB in parc...
So, suntem bine. Facem chestii. Capul e inca zdravan si cred ca am reusit sa trecem destul de echilibrat prin pandemia asta.
Nu am invatat sa fac paine! Unica incercare din 2020 s-a soldat cu un esec. Inca am o tona de drojdie pe care o voi arunca in ziua in care OMS anunta ca s-a terminat porcaria oficial. Sper sa fie acea zi in 2021.
Evident postul asta este despre nimic.
E un rezumat al prezentului asta usor complicat, dar extrem de interesant daca il privim la scara istoriei.
Be kind to us 2021!
Comentarii
Trimiteți un comentariu