Despre scoala, dupa 3 ani

Luna septembrie vine mereu la pachet cu reluarea discutiilor despre scoala. "Incepatorii", adica parintii care abia intra in clasa zero oscileaza intre panica si entuziasm, pierduti in avalansa de informatii si sfaturi. Aia mai vechi in breasla, ca mine, sunt fie resemnati, fie deprimati complet, fie au invatat sa navigheze prin apele tulburi ale invatamantului local si sa isi selecteze cu grija subiectele de nervi, sa se bucure de micile victorii. Si mai sunt cei cu copii mari, de gimnaziu sau liceu, care au atins un grad de relaxare la care eu pot doar visa:))
Ca in fiecare toamna incepe nebunia cu vanatoarea invatatoarei celei mai cele. Blanda, dar nu mototoala, creativa dar nu rupta de realitate, simpatica dar exigenta, cu metode moderne de predare dar fara a ignora complet programa...Adica ceva ce nu exista sau exista in cantitati asa mici incat e bine sa pleci de la premiza ca nu exista si sa vezi care sunt prioritatile tale.
Adica ce vrei de la scoala pana in clasa a patra. Ce vrei pentru copilul tau. Ce crezi ca e important pentru el si viitorul lui in perioada 6/7-10/11 ani. Si din raspunsurile pe care ti le dai ar trebui sa iasa si un profil al invatatoarei dorite. 
Moda locala este sa vanam "cel mai bun". Dam din coate, dam spagi, interventii, luam mutatii pe buletin, calatorim o ora dimineata prin trafic doar pentru a duce copilul la scoala dorita, la doamna visata. Pentru ca, nu-i asa, felul in care incepe scoala este esential pentru viitorul lui. Si ce invata in primele 5 clase (0-4) va trasa drumul pe care il va urma si dupa aia. Nu-i asa?
De aici, lupta ca sa ajungem la cea mai buna invatatoare din scoala. La scoala aia de top 10 despre care am auzit ca are rezultate.
De aia ne bucuram cand doamna anunta ca uneori, nu des, o sa mai faca un pic de mate in loc de desen sau muzica. Dar nu mereu. 
Si ca daca vrem sa avem rezultate manualul nu e chiar destul. 
Poate uneori ni se pare ciudat ca al nostru pici de 7-8 ani are teme cat vecinul de-a cincea, dar hei, sigur stie doamna ce face si sigur o sa il ajute in viata.
Si ne bucuram ca in loc sa piarda vremea cu desene inutile si cantecele stupide al nostru a terminat de memorat tabla inmultirii, cand prietenii de aceeasi varsta sunt abia la 1x1. 
Si poate uneori tipa la ei, dar si ei sunt neastamparati...Si poate face comparatii si uneori jigneste, dar acum sunt mari, rezista, asa e in viata...
Si peste toate troneaza, regala, obsesia pentru matematica a acestui popor in care parintii visau sa aiba un copil inginer, sa-i fie bine, sa scape de saracie, sa se poata lauda cu el prin sat... O matematica bazata pe memorizare, pe calcule si ecuatii, neexplicata, neaplicata la viata de zi cu zi, necoordonata cu nicio alta materie. O matematica de toceala, bazata pe sute de fise cu calcule. 
Sunt fascinata de copiii care ajung adulti pasionati de mate. Aia care iti pot vorbi ore in sir despre istoria matematicii si marile genii ale domeniului, care leaga ecuatiile si le vad in lumea reala, aia care iti deseneaza o tabla de probleme si rezolvarea lor e la fel de palpitant povestita ca un roman politist. 
Am iubit matematica in scoala si, desi am luat-o pe alt drum la un moment dat, nu ma dau in latur de la niste exercitii din cand in cand. 
Dar am descoperit intre timp ca viata e un drum tare incalcit si ca sigur in clasa a 2-a sau a 5-a...sau a 9-a... nu stii ce va urma. De aia e bine sa faci de prin toate ceva, sa iti lasi loc si timp sa te descoperi, sa vezi ce iti place tie si ce nu, sa incerci, sa ratezi, sa o iei de la capat. 
Ce inseamna "rezultate" la 7-8-9 ani? Ce importanta are "portofoliul de diplome"? Cum te ajuta sa fii comparat mereu cu ceilalti colegi? Cu ce il ajuta pe copil sa stea la ora 8-9 seara sa faca teme? 
Intr-o lume in care sistemele de invatamant se reinventeaza pentru a se adapta la generatia de azi, la profesiile de azi, la tehnologiile de azi, in care temele si concursurile sunt privite circumspect, in care copiii au libertatea de a alge, in care se inventeaza materii noi si in care fiecare curs e la fel de important ca oricare altul noi vrem o doamna cu rezultate, un portofoliu bogat de diplome, participari la concursuri, teme, culegeri si fise. 
Daca ar fi sa dau un sfat celor care intra acum in scoala, as zice asa; nu-l vana "cel mai bun",  ci pe ala de la mijloc. Nu iti stresa copilul cu asteptari si planuri, nu il obosi, nu ii scoate sportul sau baletul sau pictura pentru a face loc pentru mai multe teme si culegeri, nu il obliga sa mearga la concursuri la care nu vrea, nu considera scoala o arena in care trebuie sa castige in fata altora, ci un loc in care se pun intrebari si se dau raspunsuri. 
Si daca doamna nu e ok, muta-l. De cate ori e nevoie. Dar nu il obliga sa accepte mizerii. Nu il invata sa fie resemnat. Nu te resemna nici tu. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ce vreau de la 2020-o lista dezlanata si probabil incompleta

Intotdeauna cand ma intreaba cineva, Andreea de exemplu, ce as vrea cadou, mintea mea se goleste de idei. Nu ma pot gandi la niciun obiect d...