Cappadocia, un ghid aproape complet pe 3 zile


(Day 2  si Day 3 si concluzii )

Day 0
Ideea de a merge in Cappadocia a venit oarecum pe nepregatite, undeva pe la inceputul verii, cand tot vedeam eu poze pe la oameni si reclame pe la metrou. Initial, am trecut rapid peste posibilitatea de a mai face inca o mini-vacanta, dupa cea din Azore, dar nu m-am putut abtine sa nu ma uit totusi cam cat ar fi un bilet de avion. Caci de aici cam incep toate.
Trei bilete de avion la Pegasus Airlines pentru septembrie ne costau 450 euro. Singura mica problema era ca perioada cea mai avantajoasa era fix dupa ce incepea Andreea scoala..Dar...ce sa faci, n-ai ce sa  faci...
Asa ca undeva in iunie am luat biletele de avion Bucuresti-Istanbul-Kayseri, apoi am rezervat rapid si cazarea. Cea mai buna varianta de cazare in zona, care nu e foarte mare, dar totusi e de batut cu masina, este Goreme, un orasel cu case sapate in stanca, asezat cumva in mijlocul regiunii. Dupa ce am studiat reviewurile de pe net, preturile de pe booking.com si variantele de pe airbnb.com, am ales Explorer Cave Hotel. Este un hotel micut, pe o strada ingusta, cu camere din piatra, pat din piatra, dar saltea mega comoda:d, un mic dejun destul de variat si o terasa geniala, de unde poti admira apusul si intreaga vale. Ne-a costa 162 de euro o camera tripla, 4 nopti.
Imediat dupa rezervarea pe Booking.com, cei de la hotel mi-au propus pe mail sa rezervam la ei si biletul pentru plimbarea cu balonul, urmand sa primim in schimb trasferul de la aeroport gratis (la intoarcere ne-a costa 8 euro/persoana). Dupa ce m-am uitat un pic pe preturi si recenziile companiilor am rezervat un zbor cu Voyager Balloons pentru 140 euro/adult si 75 euro copil. E mult, tare mult, dar sincer merita. E o experienta one of a kind si merita macar o data incercata.
Dupa toate astea, am asteptat cuminti vreo 3 luni si un pic, iar dupa 10 septembrie am pornit la drum.
Drumul cu avionul pana acolo este impartit in doua, fiecare zbor cam de o ora, cu escala de vreo 4 ore la Istanbul. Nu e cea mai comoda varianta, dar nici cea mai nasoala. Am ajuns in Kayseri pe la 7 seara si transferul cu microbuzul pana la hotel a mai durat vreo ora si jumatate, pentru ca erau multi turisti de lasat in drum.
Ca idee, Cappadocia este o zona plina de istorie, cu inceputuri usor ambigue si un relief spectaculos, dar foarte turistica. Oamenii stiu cam toti engleza, macar o boaba doua, si e plin de straini. In sezon cred ca e chiar cam prea aglomerat, dar septembrie a fost o luna tare buna pentru o vizita. 

Day 1
Zborul cu balonul si Red Tour
La zborul cu balonul s-a dovedit ca am avut un mare noroc, pentru ca aceste excursii se anuleaza destul de des din cauza vantului. Practic, noi am zburat joi, iar vineri si sambata toate zborurile au fost anulate. Urmatorul zbor a fsot duminica, ziua in care am plecat noi dimineata, si mare noroc mare am vazut baloanele deasupra orasului chiar inainte sa vina microbuzul de transfer. 
Revenind la prima zi, joi ne-am trezit frumos pe la 4 jumatate, caci pe la ora 5 vine omul sa te ia la balon. Microbuzul culege toti clientii de pe la hotelurile din jur si apoi pleaca in orasul vecin, Avanos, unde am primit niste cafea si fursecuri. Undeva la 5.45, toata lumea a fost imbarcata din nou in microbuze si am pornit spre locul de "decolare", un camp asezat intre dealuri. Aici erau deja intinse vreo 7-8 baloane pe jos si destul de repede au fost umplute cu aer. In zare, alte zeci de baloane pluteau deja peste vaile din Cappadocia. Pe la 6 si un pic ne-am ridicat si noi, numai bine ca sa prindem rasaritul. Nacela este impartita in trei compartimente: unul mic, central, in care stau 2 piloti, si doua laterale in care stau oamenii. In total sunt vreo 20 de locuri, dar sunt asezate astfel incat sa vada toata lumea.
Zborul a fost super lin, uneori parea ca stam pe loc, atarnati acolo. Nu adia deloc vantul si asta a fost mare noroc. Am zburat peste Goreme, peste vai, peste alte vai si apoi gata, a trecut o ora si am aterizat. Foarte repede a trecut timpul...





Dupa aterizare si sampania de final, microbuzul ne-a dus inapoi la hotel, undeva pe la 7 jumatate. Pentru ca eram prea entuziasti si agitati, nu se punea problema sa ne culcam la loc, asa ca am asteptat micul dejun de la ora 8.30 si apoi am plecat sa vizitam Goreme.
Zona centrala a micului oras este plina de restaurante, terase si magazine cu "chestii mici si colorate", cum le zic eu, ceramica, covoare, tonete de inghetata, firme care organizeaza tururi sau inchiaza ATV si scootere. Seara aici e mare agitatie, spre deosebire de stradutele insirate pe dealurile din jur,  inguste si tacute, cu case din piatra si flori atarnate la geam. 








Dupa ce ne-am dezmeticit si ne-am baut cafelele, am decis sa folosim totusi ziua mai cu spor, chiar si cu trezirea aia matinala, si sa mergem intr-o excursie. Agentiile din oras organizeaza 2-3 tipuri de circuite, care impart Cappadocia in felii. Cel mai complet circuit mi s-a parut Red Tour, care acopera obiectivele principale din apropiere de Goreme. 

Red Tour include:  Goreme Open Air Museum, Pasabag – Monks Valley, Devrent Valley, un atelier de ceramica din Avanos, Uchisar Castle si trebuia si Cavusin, un sat foarte vechi din zona, dar l-au ratat si l-am vizitat noi separat. Plus pranz, la o cantina gigant unde erau dusi toti turistii din circuite (mancarea a fost multa, variata si buna). Pretul unui circuit este de 28 euro/persoana si copiii 14 euro. 
Dintre toate, cel mai mult mi-a placut Pasabag Valley si muzeul din Goreme, de fapt o zona locuita de cateva mii de ani (nu se stie exact cine a sapat initial locuintele din stancile astea, dar exista dovezi istorice de acum 3-4000 de ani, de pe vremea hititilor). Geologic, vaile ciudate din Cappadocia s-au format pe un strat foarte gros de cenusa vulcanica, erodata apoi de vant si ploi. Solul este foarte sfaramicios, iar zilele cu vant sunt destul de deranjante pentru ochi:d. 
Obiectivele din Red Tour se pot vedea evident si pe cont propriu, inchiriind o masina. Dar noi eram cam demolati dupa balon ca sa mai inchiriem ceva si am preferat sa fim carati de altii de colo colo. Cu totul circuitul a durat vreo 5 ore. 

Goreme Open Air Museum



Pasabag Valley 



 (cam asa arata o pala de vant pe vaile din Cappadocia)

Atelier ceramica Avanos

 Devrent Valley (Imagination Valley)

Cam asta asa a aratat prima zi. 
Ca o observatie, fiecare vale d-asta cu stanci ciudate si casute sapate in cenusa vulcanica era pentru Andreea ca un labirint de explorat, un parc de aventura natural. Si-a petrecut tot timpul topaind din camera in camera, escaladand scarite, explorand tuneluri. 
La final o sa spun si lista mea de must see in zona daca nu e timp de vazut tot tot. 

when life gives you some lemons..

Am tot ezitat sa povestesc aici ce intamplare ni se intampla, sperand ca lucrurile vor trece si voi putea scrie o poveste care sa includa...