Scoala romaneasca, intre Slavici si Minecraft

Educatia, acest subiect datator de emotii, idei si frustrari. Am invatat in ultimii ani ca ce se intampla la noi nu e ce trebuie. Cu asta ne-am lamurit. Metoda, programa, structura orele nu au nimic de-a face cu secolul in care traim. Au fost probabil potrivite acum 100 de ani, chiar si acum 50 sau 30 de ani, dar lumea in care traim s-a schimbat radical in ultimele trei decenii si sistemul de invatamant a ramas in urma. 
Programa romaneasca este stufoasa si incearca sa bage in capul copiilor cantitati impresionante de informatii, nelegate intre ele, reusind doar sa oboseasca, sa frustreze si in final sa indeparteze un numar la fel de impresionant de copii de scoala. Atunci cand zilnic ai senzatia ca la scoala ti se da prea mult, prea greu, prea plictisitor, cand acasa reiei acelasi model, in final iti bagi picioarele. Nu vorbesc de clasa a doua, ci de anii de scoala in general. 
Programa e invechita, include idei, carti, texte, exercitii fara nicio legatura cu realitatea in care traiesc copiii de azi. Nu zic sa renuntam la clasici si sa predam doar Minecraft si Harry Potter, dar putem integra astfel de subiecte si sa le folosim pentru a preda concepte mai dificile. Putem avea si Creanga si Slavici si Petre Ispirescu, dar si autori straini si ale lor carti pentru copii absolut minunate. 
Putem vorbi despre natura si fenomene naturale, facand experimente. Putem preda chimia, amestecand substante. Putem invata fizica, testand. 
Putem face sport in scoala, dar si asta a devenit se pare extrem de dificil.
Dar nu. Si atunci, cum facem ca sa tinem copilul conectat cu ideea de invatare, curios si fascinat, atras de scoala si atent? 
Solutia mea, care nu stiu daca e ce trebuie si nici daca va functiona pe termen lung, este sa completez ce face la scoala cu lucruri pe care i le propun eu acasa. 
O las sa citeasca ce are ca tema (povesti care nu ii plac, nu le vad sensul si sunt absolut idioate in multe cazuri, dar sunt ale marilor nostri scriitori, deci trebuie citite), dar in rest citeste carti din vremea asta, recomandate de pedagogi si parinti de prin alte parti, texte din care chiar inveti ceva, care te fac sa iubesti cititul si sa mori de curiozitate sa vezi pagina urmatoare.
Ii cer sa isi faca temele la mate, cu obsesia lor pentru calcule, dar din cand in cand ne mai jucam si putin logica si experimente. 
Ii cer sa copieze textele de pe manual pe caiet (pentru ca trebuie, pentru ca cica asa exerseaza scrisul), dar o las sa isi scrie cand are chef propriile povesti (la ora de religie de exemplu:d) . 
O las sa joace Minecraft, oricand are timp si chef, pentru ca asa invata despre materiale, constructii, volum si spatiu. Ba chiar, in alte tari Minecraft e predat in scoala, e folosit la ore, e considerat un instrument de invatare.
Mai nou ne mai uitam si pe joculete de programare, simple, de inceput asa. Doar ca idee. Pentru ca programarea si internetul si lucrurile bune si rele aduse de ele ar trebui predate practic de la clasele mici, dar nu. Pentru ca astia mici au youtube si jocuri video de la 5-6 ani, dar la scoala copiem inca texte de pe o foaie pe alta pentru ca. 
Ii povestim despre istorie in fiecare excursie sau vacanta, in tara sau afara, povestim despre romani si greci si lumea araba, despre imperii care cresc si dispar, despre prejudecati si sclavi si bine si rau. 
Facem sport, miscare, cat de des putem. Inot si schi si cu role si cu placa si cu bicla. Pentru ca sportul este la fel de important ca orice alta materie, dar nu se face. 
Nu pot schimba sistemul. Nu pot schimba nici macar abordarea de la noi de la clasa. Nu e vina invatatoarei. E o doamna in varsta, probabil suntem ultima serie, de ce s-ar lua la tranta cu sistemul, de ce ar schimba acum lucruri pe care le face de ani de zile? Pot insa sa incerc sa o tin pe Andreea ancorata in lumea de azi, sa o pun in contact cu idei si concepte noi, in speranta ca la un moment dat va ajunge in alt sistem. 
Si o invat sa judece singura anumite situatii si anumiti oameni. Sa stie ca si adultii pot gresi, indiferent daca sunt parinti, profesori sau sefi. Deocamdata, nu e la varsta la care sa conteste cererile invatatoarei, dar poate decide daca ele sunt bune sau nu, daca e de acord cu ele sau nu. O invat sa aiba o gandire critica, chiar daca nu poate contesta singura lucrurile care i se par aiurea la scoala. O las sa judece oamenii si faptele lor, dar ii cer sa fie politicoasa si bine crescuta cu ei. Deocamdata luptele cu adultii le duc eu pentru ea. 
Voi cum faceti? Cum abordati subiectul scoala si educatie ? 

Role agresive, de speriat sau nu chiar?

La 1 an, se ridica in picioare si incepea a alerge. La 4 ani facea balet. La 5 ani a testat ceva dansuri contemporane. Apoi chitara. Apoi t...