O zi din viata unui elev de clasa a 8a din Bucuresti

Viata unui elev de clasa a 8a este foarte interesanta. Daca ar scrie postarea fii-mea, ar folosi probabil un alt termen, în functie de zi si de cantitatea de teme. 

Elevul român de clasa a 8a este un muncitor la uzină. Cel putin așa îmi imaginez eu viata în uzină. Te trezești dimineata foarte devreme, la 6.30 de exemplu, mănânci ceva, pleci uneori pe întuneric încă spre școală, unde petreci 6-7 ore (8 în cazul Andreei căci are și masă de prânz) și revii grăbit acasă. Aici probabil că angajatul român clasic ar termina cu munca și s-ar așeza pe canapea cu o bere/pahar de vin în mână. 

Nu și elevul român. El își ia o pauză de gustare și apoi intră în tura 2: teme sau meditatii. Sau și teme și meditatii, depinde de zi. Tura aceasta se termină în cazul nostru pe la 19-19.30, când, după circa 9-10 ore de muncă si ceva pauze rătăcite, tânărul de 13-14 ani poate considera că si-a terminat treaba pe ziua aia. În mod ideal la 21.30 se culcă, fericit că mâine o poate lua de la capăt, la 6.30. 

Evident sunt și zile mai lejere. Când nu are meditatii sau are putine teme. Când are timp să înghesuie și o oră de înot în program. Când chiulim în familie și plecăm la schi (rar, foarte rar în cls.8). Cand cred ca e momentul pentru o pauza scurta, de incarcat bateriile. 

În weekend, elevul român de clasa a 8a munceste 3-4 ore pe zi, depinde de noroc. A mea are meditatii sâmbăta, că așa i-a fost norocul, așa că începe ziua cu mate și o continuă cu teme.

(amintiri din clasa a 7a, cand era timp si de proiecte faine in afara scolii...)

Așa că da, elevul român de clasa a 8a, din București, că poate în alte orașe viata e altfel, are un program interesant. 

Dar oare cum s-a ajuns aici? 

De ce facem toti, încolonati, meditatii pentru aceste examen fara sens? 

Păi, motivele sunt diverse, unele ni se aplica si noua, altele nu

- presiunea maselor (dacă fac toti, trebuie să fac si eu ca să fiu la același nivel cu ei) 

- profesorii de la clasă fac ce pot, dar insuficient pentru a asigura o notă de 9.99 la examen, cât e nevoie ca să intri la un liceu decent (exagerez, nu e 9,99, dar e peste 9.40)

- profesorii de la clasă fac deja meditatii cu jumătate dintre elevi așa că la oră nu au chef să explice materia până o intelege toată lumea

- profesorii nu pot aprofunda toate notiunile într-o clasă cu 30 de copii, cu niveluri și atitudini diferite: programa este prea stufoasă și e nevoie de multe exercitii pentru a retine corect toate notiunile, exercitii care nu este timp să fie făcute la clasă  

- departajarea la examen se face la sutimi, diferenta între nota 9.50 și nota 10 fiind de vreo 2.000 de locuri in Bucuresti, iar între 9 și 9.50 de ceva peste 2.500 locuri. Deci nu prea e loc de eroare sau scapari. Ultima medie de admiterer la liceele bune și decente din Bucuresti se opreste pe la 9.10, sub dânsa e o lunga listă de licee tehnice și industriale

- pregătirea pentru EN constă în repetarea obsesivă a aceluiași tip de exercitii, și la română și la mate, până când le visezi și noaptea la nevoie. Mai departe diferenta o fac emotiile și răbdarea fiecăruia de a munci zilnic ca la uzina de șuruburi, refăcând mereu aceeași piulită. 

Cum ar fi dacă examenul de la final de clasa a opta ar fi o surpriză? Dacă în fiecare an exercitiile ar fi ușor diferite, ca să testeze cam ce ai înteles din materia de gimnaziu? Cum ar fi dacă ultima notă de intrare la Sava de exemplu ar fi 8, nu 9,67 la filologie și 9.95 la mate-info? 

Cum ar fi, Doamne fereste, dacă nu ar fi examen la liceu, ci ar trebui să te înscrii la ală de lângă casă, așa cum se practică în alte tări, ca Spania, Franta sau Germania? Si daca nu am imparti cele cateva zeci de licee din Bucuresti in 10 bune, 10 bunicele si restul nasoale? 

Care este sensul unui examen de admitere la liceu, daca liceul este oricum o etapa obligatorie in invatamant? 

Până avem niște raspunsuri continuăm însă să ne chinuim copiii, să le trasăm un program de lucru pe care nici noi nu l-am accepta cu prea mare tragere de inimă și ne întrebăm de ce nu le place școala, de ce sunt nervoși, obositi, sătuli, lipsiti de entuziasm și curiozitate. 

Si, din pacate, in aceasta fuga nebuna dupa rezultate la romana si mate, nu mai e timp aproape deloc pentru celelalte materii, la fel de importante pentru cultura si dezvoltarea intelectuala a unui tanar.