Inceput de clasa a doua, cand afli raspunsul la intrebarea ”ce e cartea”

Soo...care e treaba cu clasa a doua. La stat. Inca. 
Clasa a doua incepe destul de lejer, practic primul semestru fiind o reluare a semestrului doi de la clasa intai. Se repeta la greu adunari, scaderi, fara trecere peste ordin, cu trecere peste ordin. Ecuatii cu o necunoscuta, adunari si scaderi...
La romana se copiaza texte de pe manual pe caiet, presupun in ideea de a exersa scrisul de mana. Partea distractiva si inteligenta a acestui exercitiu nu am descoperit-o inca. Mai cautam.
Tot la romana se invata cuvinte noi, ceea ce e dragut, ne place, se fac propozitii cu ele, iar dragut, ne place, si se citesc texte dupa care raspunzi la intrebari. Asta ar fi mega tare daca unele texte nu ar fi mindfuckingblowingstupid si presupun exercitii de genul ”Ce e cartea? Cartea este o racheta spre cosmosul sufletului omenesc, zice magarusul”. WTF does it mean??
Anyway, depasind momentul de uluire, in general ce am gasit prin manualele alese la noi la clasa e ok. Adica na, la final de an presupun ca toti copiii vor sti sa adune, sa scada si sa inmulteasca cu drag, sa citeasca si sa scrie, care mai frumos, care mai urat, si sa raspunda in unison la intrebarea ”ce e cartea?”. O racheta, ce dracu sa fie...
Dar.
(sursa foto: awesomeparents.com)
Fiimea are uneori probleme in a intelege enuntul unor exercitii care ies din tiparul manualului, zilele trecute era in dilema cum se chema operatia care se face cu minus (aka scadere) si cum se cheama rezultatul de la aia cu plus (aka suma :d, chestii pe care presupun ca le-a memorat cumva anul trecut si le-a uitat intre timp, habar n-are cum ajungi cu racheta in inima cuiva si nici nu intelege de ce trebuie sa copieze texte de colo colo. Nu neg, e si multa neatentie la mijloc, poate si oboseala uneori, lipsa de chef, plictiseala, vorbit cu colegii...Dar si mult copiat mecanic de pe tabla, memorat termeni si uitat termeni. In schimb, ii place la nebunie sa adune si sa scada, o treaba la care e super rapida.
Din cand in cand imi dau seama ca da, stie multe lucruri, dar mai mult mecanic. Nu sta nimeni sa le explice mecanisme, cauze, efecte, nu face nimeni vreo legatura cat de mica intre diferite materii, stiinte si subiecte. Totul e disparat, rupt de context. 
Si oricat as vrea sa umplu eu golurile, sa fac legaturile, nu avem timp. Pentru ca timpul este limitat si ala care e se umple cu fise, calcule si propozitii la romana, ore de engleza, inot si sah, plus joaca zilnica din parc si niste timp cersit pentru Minecraft.
Temele incep sa fie cam multe de la o zi la alta, dar reuseste sa le termine. Inca. Aseara de exemplu i-am zis sa lase vreo doua exercitii nefacute la mate pentru ca mi s-a parut ca erau repetitive si trecuse deja ora de masa de mult...
Din fericire, exista si teme care o incanta, cum a fost un proiect de facut o carte de colorat si unul care e pe masa acum, sa faca un instrument muzical. In mod ciudat, niciunul nu are legatura cu matematica sau romana...Si mai sunt manualele de la cursul de engleza, de la Oxford ceva, care arata intr-un fel. 
Asa ca, suntem in dilema ce sa facem. Ramanem la stat si strangem din dinti. Plecam la privat si ne intrebam daca banii, multii bani care se vor duce acolo merita de fapt, ca si acolo sunt niste bube mari pe ici pe colo? 
Deocamdata nu avem raspuns. Asa ca am cumparat niste carticele de la Usborne, cu exercitii de logica si de mate pentru copii si incercam sa ne distram cu alea, sa vada copilul ca matematica poate fi si amuzanta. Si citim literatura pentru copii din alte tari, ca sa vada ca exista si altfel de scris decat povestile cu iepuri care vad rachete in poezii. 

Role agresive, de speriat sau nu chiar?

La 1 an, se ridica in picioare si incepea a alerge. La 4 ani facea balet. La 5 ani a testat ceva dansuri contemporane. Apoi chitara. Apoi t...