O lectie de improvizatie

Intotdeauna, traditional, finalul de an te indeamna la concluzii si rezolutii. E un fel de presiune sa zici cum a fost si sa faci planuri pentru ce vine. Sa tragi linie si sa decizi ca anul urmator vei fi mai bun, mai frumos, vei merge mai des la sala, vei manca doar chestii sanatoase, nu vei tipa niciodata la copil, te vei enerva mai rar in discutiile cu parintii, te vei vedea mai des cu prietenii, etc. O gramada de oameni in jurul tau se reinventeaza. Asa ca trebuie sa faci si tu ceva. Sa schimbi ceva la tine, sa evoluezi. Macar sa te vopsesti, sa faci ceva cu ridurile, sa citesti macar o carte de dezvoltare personala. 

Dar ca sa citez un clasic, nu stiu altii cum sunt, dar eu o sa zic pas la toate astea. Mi-am propus si in trecut sa merg mai des la sala, sa imi cumpar creme mai scumpe, sa citesc mai mult, mai inteligent, sa fac mancare de casa mai des, sa nu ma mai enervez pe prostii, sa invat ceva nou...Doar pentru ca la final de an sa ma simt prost ca nu am realizat mai nimic din lista, ignorand de fapt toate lucrurile pe care le-am realizat fara sa mi le fi propus. 

Asa ca anul asta nu imi propun nimic pentru 2024. Daca am invatat ceva de la 2023 este ca viata se bazeaza in mare parte pe improvizatie, nu pe un text invatat. Ceea ce pentru mine a fost o lectie greu de digerat. Pentru ca, deep down, mie imi plac planurile, listele, lucrurile aranjate cu grija din timp, textele invatate.  

2024 inseamna pentru noi si Evaluarea Nationala, un moment care ne mananca mult timp si bani :d. Dar si acesta, ca si altele, este doar o etapa, un moment, o sa vina si o sa treaca, chiar daca este incarcat, motivat sau nu, cu multa importanta. De fapt, EN este singurul punct fix de anul viitor. Toate celelalte sunt variabile pe care le vom aseza pe parcurs. Am zis, incep sa ma pricep la improvizatie.  

Pana atunci ma bucur de caldura din casa, de feliile grase de panettone, de vin rosu si discutii cu oameni dragi, de linistea de pe strazile din Bucuresti, mai gol acum de sarbatori, de soarele de afara, desi ma uit cu usoara invidie la pozele altora de la schi, de filmele vechi de pe netflix, de figurile caraghioasei ale lui Milo, de lipsa alarmei la ceas, de linistea unei carti care ma prinde.