Partea 2: Bali, to be or not to be?
Insula Bali este una dintre cele mai populare destinații exotice pentru români. Nu cred că există influencer local sau instagramer sau vedeta din showbiz care să nu fi ajuns acolo măcar o dată și să nu fi povestit ce și cum. Apoi e plin youtube-ul de vloggeri, români și străini, care au propriile povești detaliate. Ce să faci în Bali, ce să nu faci, unde să stai, unde să nu stai, ce e bine, ce e rău. Cât e de mișto, cât e de nașpa..
Așa că am pornit la drum cu o imagine destul de clară despre insulă. E frumoasă, dar aglomerată. E plină de hoteluri de lux și piscine infinity, dar și de sate sărace și oameni care încearcă să te fure la calcule. E cu vegetație și orez și cu plaje superbe, dar complet nepotrivite pentru înot. E plină de ruși și australieni. E scumpă. E ieftină.
Deci na, știam de toate:))
Ca orice insulă te gândești că e mică și ușor de vizitat, dar nu e. Din est până în vest sunt vreo 180 de km, iar din cel mai nord colț în cel mai din sud vreo 100 km. Nici mult, dar nici puțin. Apoi, cu excepția zonei de lângă Denpasar, unde este și aeroportul, și unde e un soi de autostradă/drum expres, restul sunt înguste, cu multe curbe, dealuri și văi, pline de scootere, camioane și mașini de toate dimensiunile, dar mai ales mari. Ceea ce face ca un drum de 20-30 km să dureze și o oră. Asta este un detaliu important când stabilești traseul.
După studii, analize și calcule, eu am mers pe varianta și la munte și la mare, adică 3 zile în Ubud, zona centrală a insulei, cu dealuri și câmpuri de orez, păduri de palmieri și cocotieri, temple și cascade, 1 zi in Sidemen, o zonă oarecum similară, dar mult mai puțin turistică (încă) și 3 zile în Uluwatu, o peninsulă înaltă, cu plaje spectaculoase, stâncoase și pline de surferi. Din cele 3 zile de la final, una a fost dedicată excursiei în insula vecină, Nusa Penida.
Una peste alta cred că a fost o variantă bună, dar sunt câteva lucruri pe care le-aș face altfel acum.
În primul rând aș ocoli mai bine obiectivele turistice recomandate pe tot internetul și m-aș orienta spre zone mai puțin cunoscute. Aș alege să facem excursiile cu un ghid, mai degrabă decât cu un simplu șofer, de la care nu am aflat mare lucru. Aș încerca să extind șederea la 10 zile, în loc de 7, ca să nu alergăm așa mult dintr-o parte in alta.
Dar înainte, despre Singapore, aici
UBUD
Ubud este cu siguranță zona de suflet a insulei, cu peisaje absolut minunate, cea mai bună mâncare din Bali (părerea mea), cazări așezate între lanuri de orez, apusuri liniștite, alei mici printre restaurante de familie, cu câteva mese, unde au cele mai bune feluri de mâncare (v-am zis că mi-a plăcut mult mâncarea aici :d), păduri cu liane și răcoare, temple și maimuțe.
Unul dintre cele mai faine lucruri în zona asta sunt chiar casele localnicilor (nu doar în Ubud, ci și în împrejurimile lui). Religia predominantă pe insulă este hinduismul, dar puțin diferit de cel din India. Oamenii cred într-un zeu suprem, care are diferite manifestări. Fiecare familie are în interiorul casei un mic templu pentru ceremoniile zilnice, ceea ce face ca o simplă plimbare cu mașina prin satele din jur să fie chiar mai interesantă decât o vizită la unul din cele câteva mari temple de pe insulă. Dimineața începe cu oferirea unei mici ofrande, sub forma unor pachete de flori și bețe parfumate așezate la altar, dar și pe jos, în fața casei, a magazinului, pe trotuar. Abia după aceea, familia își ia micul dejun.
Tot în Ubud există câteva zeci, dacă nu sute de centre de masaj sau spa, și evident nu puteam rata momentul. Am făcut un masaj de sus până jos, foarte relaxant și parfumat, cam uleios, dar nu mă plâng. Prețul este o glumă. Cam 50 de lei de persoană pentru o oră.
De fapt, după prețurile din Singapore, experiența din Bali ne-a surprins plăcut. O masă pentru trei persoane la un mic restaurant de familie de lângă cazare era cam 80 de lei, iar la bodegile din centru cam 150 de lei.
Ubud este și foarte aglomerat, mai ales în iunie-august, dar cred că și în restul anului. Strada principală e un furnicar de oameni, scootere și mașini, iar străzile mai mici din jur sunt cam la fel. Drumurile nu sunt deloc gândite pentru pietoni, căci cam toată lumea se mișcă de colo colo pe scooter. Noi, fiind trei și neadaptați la mersul pe dreapta, am preferat să evităm soluția asta. Dar mersul pe jos în Ubud nu e deloc o plăcere. Din fericire nu am avut multe drumuri de făcut pe aici, iar cazarea noastră nu era pe drumurile pricipale, ci puțin ascunsă, printre niște orezării, așa că ne descurcam pe jos pe lângă ea.
Lista de obiective de vizitat din Ubud este destul de mare, mai ales temple, orezării și cascade, dar partea mai puțin plăcută este că toate sunt pline de oameni.
Dacă ar fi să trag o concluzie, cel mai mult mi-au plăcut terasele de orez Jatiluwih, drumul și peisajele din zona Munduk, în nord-vestul insulei, zona de lângă cazarea noastră, satele cu case-temple și mâncarea.
Cea mai mare țeapă mi s-a părut vizita la celebrul templu Ulun Danu Beratan, unde arăta mai degrabă a parc de bâlci decât templu, cu un nene cu șerpi, niște statui de plastic și ornamente dubioase prin părculeț. Templul în sine nu se vizitează, doar grădina. Poate dacă nu dura 2 ore să ajungem aici nu era așa dezamăgitor, dar pentru noi nu a fost o idee bună. Pe de altă parte, zona în sine e frumoasă și ne-am bucurat de road trip.
Altă țeapă celebră pe insulă pare să fie Lempuyang Heaven Gate, la care nu ne-am dus tocmai pentru că auzisem că se stă la coadă 2 ore pentru o poză. Am combinat însă Ulun Danu cu o oprire la Handara Gate, aflată tot în nordul insulei. Aici coada pentru poză era de doar 30 de minute:d. Evident, există un om care face pozele pentru turiști și folosește o smecherie cu o folie de plastic pusă sub ecran, ca să pară că ai în fața un lac. Nu e niciun lac, e un drum normal, care duce la un teren de golf, dar nu contează, avem poza cu poarta și lacul:)).
În afară de ziua dedicată nordului insulei, am mai făcut o excursie de jumătate de zi la Goa Gajah Temple, aflat în apropiere de Ubud, Tirta Gangga Water Palace, aflat în estul insulei și Lahangan Sweet, un punct de belvedere cu vedere la vulcanul Agung, tot în est. Tot aici, aveam pe listă celebra Lempuyang Heaven Gate, dar coada de 2 ore ne-a convins să zicem pas.
Dintre toate templele văzute, cel mai spectaculos este Tirta Gangga Water Palace, care are o grădină imensă, cu statui și alei, un mic lac pe care sunt trepte de pășit și alt mic lac în care poți face baie.
Also, în Ubud am fost la faimoasa Monkey Forest, unde mi-a plăcut, deși nu mă așteptam. Maimuțele s-au purtat frumos, cu o singură încercare de a-l ataca pe Dan după ce a călcat o vietate pe coadă...Pădurea în sine este foarte frumoasă, bătrână, răcoroasă, cu liane atârnate peste tot. A fost drăguț să vedem familii de maimuțe, cu pui mici atârnați de blana mamei, și tineri bătăioși, care se jucau într-o baltă.
Alt loc recomandat în Ubud este Campuhan Ridge Walk, o potecă pietruită de circa 2 km care urcă și coboară pe culmea unui deal, cu vedere la terase de orez. În capătul ei este un templu, unde în seara în care am ajuns noi avea loc o ceremonie religioasă, așa că am stat puțin să ne odihnim aici. Plimbarea pe aici este destul de drăguță, mai ales dacă prinzi apusul, dar nouă tot peisajul de lângă cazare ne-a plăcut mai mult.
Pe siteurile de turism sunt multe locuri recomandate în zona Ubud și împrejurimi, dar în final depinde mutl de noroc și de senzația fiecăruia. Unele obiective foarte lăudate nouă nu ne-au spus nimic, iar altele mai puțin cunoscute ne-au plăcut.
În final, cred că e suficient să petreci câteva zile în Ubud doar ca să te relaxezi, fără să bifezi neapărat ceva. O masă bună, o plimbare pe o potecă mică, pe lângă un câmp de orez, un apus roșu de soare, o mare de cocotieri și palmieri la geam, o vizită la un templu no name, un masaj, un platou de fructe la micul dejun, o discuție cu un localnic, o pauză să vezi licuricii sunt suficiente.
Primul mic dejun în Ubud
Pentru că nu ne descurcăm pe scootere, noi am ales varianta de a închiria un șofer pentru 3 zile, plus 1 zi pe Nusa Penida. Tot cu el am discutat traseele, ce să vizităm și ce să nu. Prețul total a fost de 440 de dolari, incluzând excursia pe Nusa Penida și snorkel.
Cazare
Nirwa Ubud Karma - 50 euro/noapte/tripla cu mic dejun
SIDEMEN
Micul sat Sidemen, situat cumva în centru, spre est, este un fel de Ubud înainte de a deveni turistic. Este asezat tot printre terase de orez, destul de aproape de vulcan. Mult mai puțin aglomerat, Sidemen are și mult mai puține restaurante și magazine, majoritatea turiștilor venind aici doar pentru o zi de plimbare printre dealurile cu orez. Noi am ales să petrecem o noapte aici, ca să vedem și altă latură a insulei, una mai liniștită, dar și pentru a profita puțin de piscina minunată de la cazare.
Vila în care am stat a fost cea mai scumpă cazare de pe insulă pentru noi, dar ne-am bucurat maxim de ea. Două camere, fiecare cu baie proprie, un balcon imens, cu baldachin și vedere la dealurile verzi, o piscina mare, cu apă răcoroasă, restaurant cu mâncare bună. Nu am vizitat nimic altceva în Sidemen, căci am venit aici doar ca să ne răsfățăm cu puțin timp liber, la finalul unei zile de road trip până în colțul estic al insulei, la Tirta Gangga.
Cazare:
Sawah Indah Villa - 70 euro/family room
ULUWATU
Zona Uluwatu sau Bukit cum îi zic ei este paradisul surferilor. Dacă nu știi să faci surf, ești puțin în plus aici:)). Peninsula este foarte spectaculoasă, cu maluri stâncoase și plaje la care ajungi după ce cobori zeci de trepte sau poteci inguste, pe care le urci apoi înapoi. Aici sunt și cele mai frumoase apusuri și cele mai faimoase baruri.
Again, dacă nu ai scooter, e destul de dificil să te miști. Restaurantele și plajele sunt înșirate la oarece distanță și drumurile nu au trotuare. Noi am folosit aplicația Grab, un fel de Uber, foarte util în zonă. Atenție însă, se plătește doar cash, iar bancomatele sunt rare.
În Uluwatu există câteva plaje faimoase, extrem de spectaculoase, cu pereți verticali de stâncă, potrivite mai ales pentru surf. Baie nu prea poți să faci, mai ales că există flux și reflux, corali și bolovani în apă. Totuși, am găsit o plajă minunată pentru relaxare și baie: Thomas Beach (colțul din stânga, după bolovani, e vis) .
Altă plajă frumoasă e Nyang Nyang, cu mult nisip și valuri spectaculoase, dar mie mi-a fost teamă să fac baie din cauza curenților...
O experiență interesantă este Kecak Dance, un spectacol ținut seara la Templu Uluwatu. Este o poveste mitologică, cu prințese furate și demoni periculoși, în care la final binele învinge.
Una peste alta, Uluwatu nu este neapărat despre plajă, deși este plin de ele. Este despre cele mai frumoase apusuri, surferi, relaxare la piscină și dimineți leneșe.
Nyang Nyang Beach
La Kreyiol - 40 euro pe noapte / tripla, fără mic dejun
Găsirea unei cazări potrivite în Uluwatu a fost cea mai dificilă parte a vacanței:d. Zona este plină de vile și pensiuni, dar ori erau excesiv de scumpe pentru ce ofereau, ori nu aveau cameră pentru trei oameni. În final, am găsit această variantă, în care proprietarul a zis ca ne pune o saltea pe jos pentru Andreea. Micul dejun era extra, dar în final omul nu ne-a mai luat bani pe ce am mâncat la el. De fapt, proprietarul de la Kreyiol a fost una dintre cele mai frumoase interacțiuni de pe insulă, un francez din Caraibe mutat în Bali acum 12 ani, extrem de săritor și dornic de stat la povești.
NUSA PENIDA
Nusa Penida a intrat în traseu după ce m-am lămurit că în Bali nu prea este despre bălăcit în ocean și snorkel. În schimb, există varianta unor excursii în una din insulele vecine. Noi am ales Nusa Penida, unde poți vedea mantas, broaște țestoase, corali și pești colorați, dar și niște locuri celebre, gen Kelingking Beach și Broken Beach.
Insula este mult mai mică decât Bali și, pentru că s-a trezit cu turiști doar de vreo 10 ani, mult mai puțin dezvoltată. Drumurile nu sunt deloc gândite pentru un flux mare de mașini și sunt curioasă cum va arăta locul peste încă 10 ani, căci deja are o problemă mare cu numărul de turiști.
Șoferul care ne-a plimbat pe aici ne-a povestit că până acum vreo 6 ani lumea de pe insulă făcea doar agricultură, cultivau porumb, dar și papaia, alune și alte fructe exotice. Orezul nu crește aici, fiind zonă mult mai stâncoasă. Apoi deodată au început să apară turiști și lucrurile se schimbă încet.
Cel mai mult mi-a plăcut partea de snorkel, mai puțin oprirea la Manta Bay, unde erau niște zeci de bărci cu motor pline de oameni, care se agitau toți în apă încercând să vadă diavoli-de-mare (un fel de pisici de mare). Am ieșit din apă după vreo 2 minute pentru că aveam impresia că mă lovesc bărcile:D.
Dar celalalte două opriri din excursie au fost în locuri mult mai liniștite, unde am văzut o grămadă de pești colorați, corali și stele de mare.
Așa că ce părere am eu în final de Bali?
Păi este cu siguranță o insulă foarte frumoasă. Mâncarea este de vis, fructele la fel. Terasele de orez și apusurile de soare de neuitat. Oamenii cu care am interacționat ne-au arătat viața reală în Bali, care este și cu multe probleme, ca peste tot. Tradițiile ținute încă zilnic de localnici mi-au arătat că, dincolo de aglomerația turiștilor ce vin și pleacă, există o realitate statornică aici, o cultură încă activă, o viață simplă, reală, a celor care trăiesc pe insulă. Și apoi mai sunt acei, nu puțini, străini care s-au mutat aici. Unul dintre ei este chiar proprietarul cazării din Uluwatu, altul este un șofer de Grab originar din Germania. Toți au vrut o schimbare, au fugit de un loc, un job, un stil de viață și au găsit ceea ce căutau în Bali. Ceea ce arată că, dincolo de vânzoleala turiștilor, există aici ceva profund, un calm, o liniște, un sens pe care dacă le găsești ești un om norocos. Noi cred că le-am întrezărit măcar un pic în scurta oprire pe insulă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu