Jurnal de pandemie

M-am tot sucit si rasucit daca sa imortalizez momentul asta aici. Sincer, as vrea sa uit complet de el cand trece. Dar stiu ca nu va fi asa. Ca o sa ne raportam de acum incolo la acest an 2020, la acest martie si acest aprilie. Va fi un reper. 

Inainte si dupa coronavirus.

Asa ca am decis sa pastrez aici o bucatica din viata noastra in pandemie.

Desi se tot auzea de China de pe la inceputul anului, nimeni nu s-a gandit ca va evolua situatia asa rapid la nivel global. Nici cand a aparut primul caz in Italia nu i-am dat prea multa atentie. Cand Lombardia a intrat in carantina totala in februarie, noi inca ne gandeam ca am putea ajunge la Roma si Puglia in aprilie. Apoi lucrurile au degenerat rapid. 

Pe 25 februarie a aparut primul caz la noi.

Pe 11 martie OMS declara pandemie.

Astazi, pe 1 aprilie, la nivel global sunt 860.000 de cazuri, din care 640.000 active, 42.300 de decese, 178.000 de insanatosiri. 

In Romania, sunt peste 2200 de cazuri depistate si 82 de decese. De fapt, sunt mult mai multe cazuri probabil, persoane asimtomatice sau bolnavi netestati.

De la mijlocul lui martie suntem acasa. Invatam acasa, lucram de acasa.
Mallurile s-au inchis, la fel si parcurile, magazinele de DIY, Decathlon, Ikea. Iesim doar la cumparaturi pe langa casa. Si la alergat in parcarea uriasa din fata blocului. Ieri am facut o "plimbare"  cu Andreea pe google maps pana in Herastrau. Apoi am "vizitat" niste cartiere prin New York si Londra. Am vrut sa vedem si Fiji , dar nu apare pe googlemaps...
Toata lumea a descoperit aplicatia Zoom si ne "intalnim" uneori cu Anca si Adi pe acolo. Avem si lungi discutii pe whatsup.
Andreea face scoala online, pe zoom, kidblog si google classroom. Se joaca pe zoom cu Mariuca si Matei. Vorbeste pe whatsup cu colegii. E incantata deocamdata ca sta acasa si are timp. A facut o casuta de pasari si a atarnat-o in gradina blocului.
Cand e cald, ne punem hamacul pe balcon. Ne salutam cu vecinii de la scara cealalta. Si ei sunt tot pe balcon.

Mama are voie sa iasa la cumparaturi intre 11.00 si 13.00. Tot atunci isi face drum pana la noi. Ar trebui sa stea mai mult in casa, dar are nevoie de aer. 

Si noi ceilalti. Sunt oameni care stau in casa de 2 saptamani. Doar in casa. Iese unul singur la shopping. Noi iesim seara la alergat in parcarea pustie. Pe o alee de langa mai vad familii cu carucioare sau copii pe trotinete. Doar in familie. Nu mai vezi grupuri, nu mai vezi picnicuri pe iarba in parc, nici copii zapaciti catarati in copac. 

Totusi ora asta de stat afara ne ajuta sa mergem inainte destul de zdraveni la cap:d. Si cu picioarele neanghilozate.

Cred ca mai avem cel putin o luna de stat asa. Aprilie. Poate mai...Da Doamne sa fie doar mai.

Cand iesi afara completezi o declaratie. De ce iesi. Nu atingi nimic. Nicio clanta, niciun maner. La iesirea din magazin ne dam cu dezinfectant pe maini. Nu iti atingi fata. Nici parul. Ajungi acasa, te descalti la usa, incerci sa te dezbraci atingand cat mai putin in jur, nu pui mana pe intrerupator la baie, te speli pe maini 20 de secunde. Ai scapat:)) 

Am citit 3 carti in 2 saptamani. Si am abandonat-o pe a patra pentru ca m-a enervat. Nu am chef de carti enervante acum.

Am vazut tot felul de filme, am jucat boardgames, am facut mancare si inghetata. Am facut curatenie in toata casa. 

Copacul de la bucatarie, noul meu birou zilnic, are mugurasi. As vrea sa avem o casa pe un deal si sa fim acolo. Sa lucrez la o masa de lemn in curte si seara sa facem focul. 

Dar e bine si acasa. Avem copaci langa geam si gradina si spatiu cat cuprinde in fata ochilor. 

Daca citesti stirile de pe net, vine apocalipsa.

Daca te uiti mai atent, vezi ca pe langa rau exista in continuare si bine in lume. Ca oamenii rezista, inventeaza, creeaza. Suntem blocati in casa doar temporar. O sa treaca si asta. Important e sa nu iesi din criza asta mai acru, mai trist, mai deprimat, mai cinic decat ai intrat. 

E ca atunci cand te uiti pe geam intr-o zi de noiembrie, intunecata, fara soare, cu vant rece si copaci urati. Dar stii ca primavara e dupa colt, ca frunzele vor creste la loc si ca intr-o zi o sa te uiti pe geam si o sa fie cald si soare si bine.