Fetze fetze
Corfu, Paxos, Antipaxos din velier
Finalul de vară și începutul de toamnă ne duc mereu în ultimii ani în Grecia, cu barca. După ce am bifat Lefkada de 2 ori, apoi Paros si altele pe langa, am decis anul asta sa ne luam inima în dinți și să mergem în Corfu și Paxos. Am ocolit zona asta până acum pentru că știam că este extrem de aglomerată, și pe uscat și pe apă. Ceea ce s-a dovedit adevărat. Dar e și foarte frumoasă. Ape așa turcoaz ca aici nu prea am mai văzut în Grecia. Totuși, îi lipsește aerul ăla potolit, cu miros de caracatiță prăjită și chițăit de cicade, cu după amieze leneșe și liniștea dinainte de apus. Eu cel puțin nu l-am găsit. Nu ca pe alte insule. De fapt, singurul loc de genul asta l-am găsit fix în mijlocul insulei Corfu, într-un sat uitat pe o culme, unde era un hotel neașteptat de frumos, făcut acum 100 și de ani de un venețian, lângă o piață umbrită de un copac uriaș și o bodegă cu mese și scaune cam șubrede. Bodega aia e ceva special, căci adună în fiecare seara la mesele scoase în ...
like, like, like. :)
RăspundețiȘtergerePS: Io chiar nu vad nici un ochi strimb.
pai pentru ca nu l-am prins:))..sunt unele poze mai vechi in care asa pare:D
RăspundețiȘtergeredar cica nu, e doar iluzie...
ce dragalasa!:)
RăspundețiȘtergere:) multuuuu
ȘtergereFoarte foarte frumoasa! Si cu atitudine ;-)
RăspundețiȘtergereCat despre ochisor, multe chestii se rezolva cu timpul, dar e bine sa fii pe faza si sa monitorizezi evolutia, sa nu ai surprize, ma bucur ca a fost doar alarma falsa. Si noi am avut niste alarme cand Mica era bebelus, s-au dovedit a fi fondate, dar ca norocul ca (cel putin pe moment) s-au rezolvat mai bine decat speram. Mica s-a nascut cu un muschi lipsa la pleoapa ochiului drept, cand era bebelus era foarte vizibil si doctorul mi-a spus ca e posibil sa ramana pe mai departe cu impresia de "un ochi mai mic". Cu masaj s-a rezolvat, ceilalti muschi si-au facut mai bine treaba asa ca l-au suplinit pe cel lipsa, acum, la doi ani jumate e aproape insesizabil. La fel, din motive necunoscute, oasele frontale la ea s-au suturat la doua luni (cand ar trebui undeva dupa un an) si nu s-au suturat perfect, a ramas o muchie. Specialistul mi-a spus ca asta nu se vindeca, a trebuit sa o monitorizez doi ani sa nu dezvolte presiune intracraniala (pentru ca s-au sudat oasele prea repede), si a spus ca daca o sa o deranjeze cosmetic, dupa 6 ani se poate face o operatie ca sa mai reduca din muchie, sa nu semene a klingonian :-) Din fericire, muchia respectiva s-a mai aplanat, iar ce e vizibil si se simte e sub linia parului, deci nu e un impediment cosmetic. Grija mai mare, presiunea intracraniala, nu s-a intamplat asa am rasuflat usurata si am multumit la Doamne-Doamne ca totul e ok :-)))
da si eu zic ca lucrurile astea daca sunt monitorizate cand sunt mici se rezolva mult mai usor. Ne spunea si dr ca multi parinti vin cu copilul la oftalmolog abia cand incep scoala si descopera ca nu prea vede..Si atunci e ceva mai greu de corectat, poti eventual sa mentii.
ȘtergereEu la Mica n-am observat niciodata nimic:). Nici la ochi, nici la frunte. Dar nimic nimic...Si da, bine ca s-a terminat cu bine totul:)
Acum nu se mai vede (bine, muchia se simte inca bine, dar sper sa nu o deranjeze.
RăspundețiȘtergereUite, cand era bebe:
https://picasaweb.google.com/103048662496426869076/DiverseDeNoiembrie#5410116606009798450
sau
https://picasaweb.google.com/103048662496426869076/Revelion#5421924444083770130
Muchia nu se vede in poze decat prin faptul ca reflecta flash-ul camerei, pe mijlocul fruntii, vertical. Nu e o iluzie, dar daca nu esti in tema, nu-ti dai seama din poze... :-)
da, acum in pozele de bebe am remarcat ochisorul. Dar ce bine s-a rezolvat! minunat:)
ȘtergereMuchia tot n-o vad:)). Dar te cred ca a fost pe acolo.