Destinatii de weekend: Muntii Macin

Muntii Macin se cheama munti, dar sunt de fapt niste dealuri mai rasarite, plantate intre alte dealuri mai domoale, in mijlocul Dobrogei. Sunt uscati, pietrosi si batuti de vant. Priviti de jos, nu te imbie prea mult sa o apuci pe poteca, dar apoi, cand ajungi in mica padure de foioase si dincolo de ea, pe creasta, iti vine sa ii pupi.

Caci ceea ce face ca Muntii Macin sa fie spectaculosi este peisajul din varful lor. Intr-o parte vezi bratul Dunarea Veche, indoit pe langa orasul Macin, petice de culturi, ba galbene, ba verzi, vezi creasta intinzandu-se in stanga si dreapta ta, iar in spate se vede Dunarea, pe granita cu Ucraina, si mai departe de ea Lacul Kahul. 

Cam asta am vazut noi sambata dupa ce am urcat agale pe Culmea Pricopanului. Bonus, un iepure salbatic care a alergat isteric pe langa noi. 

Cel mai inalt varf din zona este Sulucu Mare, care are fabuloasa inaltime de 370 de metri. Ca sa ajungi la el iesi cu masina din Macin, spre Manastirea Izvorul Tamaduirii, unde inteleg ca e si loc de campare.

La un moment dat, drumul de pietris coteste la stanga spre Manastire si la dreapta spre inceputul traseului spre Culmea Pricopanului. Fiind un traseu circuit, o poti lua si prin stanga si prin dreapta. 

Noi am ales sa parcam masina fix la intersectia de drumuri si sa o luam in dreapta. Drumul de pamant merge in urcare usoara, pe semn cu dunga albastra. La un moment dat din el se face o poteca ingusta care coteste brusc in padure si urca direct spre Sulucu Mare. 

Drumul de pamant continua in stanga si ocoleste cam jumatate de creasta, mergand pe la baza ei, pana la zona de popas de sub Vf Piatra Raioasa. Pentru ca noi am ratat poteca spre Sulucu, am continuat pe drumul de pamant pana la popas.

Dupa o pauza de crantzuri, am urcat vreo 15-20 de minute pana pe Vf. Vraju, de unde ne-am amuzat cautand de la departare masina lasata pe camp. Jos, in vale, fix sub noi se vedea manastirea, dar noi nu am coborat spre ea, ci am decis sa ne intoarcem la popas si sa facem si partea de creasta pe care o ratasem initial.

(dunga perfect dreapta din mijlocul pozei este drumul care vine din Macin pana la interesectia de drumuri spre manastire si traseu)

(Vf. Vraju)

(o privire spre Ucraina)

(si una spre Macin)

Asa ca, dupa ce am bifat Vraju, am coborat inapoi la masutele de la popas si am inceput sa urcam destul de pieptis pe culmea opusa, pe Vf. Piatra Raioasa, unde am ajuns in alte 20 de minute.

(spre Dunare si Ucraina vecina)

(creasta, de la Piatra Raioasa spre Sulucu Mic si Mare)

De pe Piatra Raioasa, poteca merge pe creasta, in urcari si coborari usoare pana pe Sulucu Mic, Sulucu Mare si inapoi o ia la vale, printr-o padurice tanara si frumoasa, spre inceputul traseului si masina noastra.  

(de pe Sulucu Mare inapoi spre masina)

Pentru ca am ratat poteca initial si pentru ca nu prea aveam chef sa venim de la manastire pe drum drept pana la masina, nu am facut traseul in circuit. Dar a fost foarte ok pentru ca am vazut toata partea lui interesanta.

Cu totul am facut vreo 5 ore, dar foarte lalaite, cu pauze si poze si stat degeaba. 

Este un traseu usor si accesibil cam tuturor, inclusiv copiilor, care se vor bucura de bolovanii presarati de colo colo si numai bun de catarat. 

Peste noapte ne-am cazat in satul Greci, la Pensiunea Relax, si a fost foarte ok. 

Din Greci se mai paote face un traseu, spre VF Tutuianu, unde noi am fost in urma cu 2-3 ani. Aici sunt si sanse mai mari sa vedeti faimoasele broscute testoase din Macin.

De asemenea, in zona se afla si Cheile Dobrogei, un loc tare frumos, care merita macar o oprire scurta. Cum am ajuns noi acolo este povestit aici.