Destinatii de weekend: Pestera, Magura si Cheile Pisicii

Toamna e frumoasa, zic eu, in multe locuri. Si la mare si la campie, chiar si in Bucuresti, e minunata. Dar ca sa o vezi cu adevarat e nevoie e o evadare la munte, acolo unde padurea e rosie si plina de frunze galbene care fosnesc cand le calci. Si ciuperci colorate si salamandre cu picatele. 

Sunt multe destinatii apropiate de Bucuresti, dar una care ne place noua mult este Pestera-Magura, doua sate cocotate pe cate un deal, intre Piatra Craiului si Bucegi. Zona este o minune in orice perioada din an, dar toamna este chiar spectacol.

Cred ca am fost deja de vreo 4 ori aici si de fiecare data am stat in Magura. De data asta am ales Pestera. Ca sa ajungi in Pestera, se merge pana in Moieciu de Sus si apoi inca 7 kilometri pe un drum asfaltat, in urcare, pe serpentine. 

Variante de cazare sunt destule, iar noi am stat la Pensiunea Garofita Pietrei Craiului, pe care o gasiti si pe booking.com. Cel mai facil mod de a savura zona este mersul alene pe drumul de pamant ce leaga Pestera de Magura, vreo 3-4 km. Tot pe aici merg si masinile intre cele doua sate, dar nu sunt asa multe incat sa deranjeze. 

Drumul duce ba pe latura spre Piatra Craiului, ba pe cea cu vedere la Bucegi si Moieciu, ba sus, pe culme, sa stai cu ochii in toate partile. 

Pe langa drumul asta, mai e o excursie faina de facut: spre Cheile Pisicii si Prapastiile Zarnestilor. 

Este un traseu circular, asa ca poate porni fie din Magura, fie din Pestera. Noi am plecat din Pestera.

Poteca marcata cu cruce rosie porneste de la Casa Folea, chiar la marginea satului, si intra in padure, in urcare usoara, mai mult drept, apoi vreo 30 de minute de urcare mai la deal, pana iese in Saua Joaca, de unde iti sare Piatra Craiului in fata. Noi din Pestera pana aici am facut cam o ora - o ora si jumatate, dar mers foarte foarte lalait si cu multe poze. 

Dupa o pauza scurta in Saua Joaca, am pornit la vale, spre intersectia de trasee numita La Table, si mai departe pe drum forestier, tinandu-ne mereu dupa marcajul cu cruce rosie. La un moment dat, din drumul forestier se desprinde pe dreapta o poteca marcata, ce coboara spre Cheile Pisicii. Asta e albia unui vechi parau, acum secat, care scurteaza drumul spre Prapastiile Zarnestiului si e si mult mai amuzanta decat mersul pe drumul forestier. 

Atentie, sunt vreo 2 zone cu coborari destul de abrupte prin chei, pe unde poate deveni neplacut pe vreme de ploaie de exemplu. 

Dupa vreo 40 minute prin Chei am iesit in drumul ce strabate Prapastiile Zarnestiului si am pornit tot la vale spre Fantana lui Botorog si intersectia cu drumul ce urca spre Magura.

Dar, inainte de a ajunge aici, se face in dreapta, prin padure, o poteca mica, nemarcata, dar usor de gasit cu  aplicatia Muntii Nostri pe telefon, care scurteaza foarte mult drumul inapoi spre Magura. Practic poteca asta, tare draguta si plina de salamandre, ne-a scos la iesirea din Magura, spre Pestera, pe drumul de masina. Si de aici, inca 3 km pana inapoi la pensiune...

Traseul este foarte frumos si deloc greu, dar este lung. Cu totul cred ca sunt vreo 20 de km si noua ne-a ocupat cam toata ziua, de dimineata pana spre 5 seara, cu pauze si mers lejer.

(spre Casa Folea)

(Saua Joaca)

(Cheile Pisicii)

(poteca ce leaga Prapastiile de Magura si Pestera)

(poteca scurtatura)