Pompei, Herculane si Matera, dar si dincolo de ele

Italia e pentru mine genul de destinatie pe care nu cred ca ma pot satura sa o vad. Desi am ajuns acolo de 5-6 ori, de fiecare data fac planuri pentru o noua vizita.

Pentru ca de Roma nu te poti satura, nici de Toscana, nici de Florenta sau Dolomiti.

Pana acum am vazut mare parte din jumatatea de nord a Italiei, zona mai bogata, cel putin economic. Dar la acest inceput de octombrie, in plina nebunie de val 4 la Bucuresti, am plecat la Napoli. Era de fapt o mini vacanta programata initial in aprilie 2020, dar pandemia ne-a modificat putin planurile.

Despre Napoli recunosc ca nu stiu prea multe. Stie ca au pizza buna, ca e un oras aglomerat care la un moment dat a avut ceva problema cu gunoaiele, ca nu le mai ridica nimeni de pe strada si cam atat...Nici acum nu stiu mai multe, spre rusinea mea, pentru ca de la aeroport am plecat direct spre vechiul Herculaneum, de la poalele muntelui Vezuviu. Orasul se cheama acum Ercolano, chestie care m-a incurcat putin la cazare, dar trecem peste.

Herculaneum si Pompei sunt doua orase extrem de cunoscute, din cauza (sau datorita) istoriei lor tragice. Asezate chiar la poalelele Vezuviului, ambele au parte de o combinatie reusita de munte si mare, care inteleg ca era pe placul romanilor.

Desi ambele orase au fost distruse in aceeasi zi si din aceeasi cauza, exista mici diferente intre ele. Din ce am inteles, Herculane a fost acoperit de un nor de cenusa si de un val de noroi care a conservat mult mai bine cladirile. Multe case din oras au inca 2 etaje, ceea ce nu prea se intampla in Pompei, unde aproape peste tot a ramas doar primul nivel. In plus, multe locuinte inca au picturile vizibile pe pereti si mozaicul de pe podea, alaturi de mici fantani si statui care ornau gradina sau atriumul casei.

Pentru ca nu au gasit prea multe ramasite umane in locuinte, parerea initiala a istoricilor a fost ca oamenii din Herculaneum au reusit sa fuga. Dar ulterior au fost descoperite vreo 300 de schelete in zona portului, banuiala fiind ca o parte dinre locuitori au reusit sa fuga cu barcile, dar multi nu prea.

In Pompei, norul de cenusa si aer super fierbinte a lovit mult mai rapid orasul si a distrus mare parte din etajele superioare ale cladirilor, lasand in urma si faimoasele carcase umane. Este extrem de ciudat sa te plimbi pe aici, stiind ca viata din casele alea s-a oprit brusc, suspendata parca in timp.

Dintre cele doua orase, mie mi-a placut mai mult Herculane. Dar Pompei este mai complex. Aici exista un amfiteatru, un for, teatre mai mici, chiar si un bordel, restaurante, magazine, locuinte sarace si vile cu gradini si picturi superbe.

Fiind la jumatate de ora unul de altul, ideal ar fi sa fie vazute amandoua, dar daca ar fi de ales, as alege Herculaneum.

Dupa vizita in trecutul Imperiului Roman, am plecat spre centrul peninsulei, la Matera. Orasul extrem de vechi este construit pe o panta stancoasa, casele fiind practic sapate in peretii de piatra. Faptul ca pe seara am prins si un spectacol de fulgere in departare a fost asa, ca cireasa de pe tort.

Matera are o poveste interesanta, cu oameni preistorici care se adaposteau prin grote, si o istorie lunga de locuit in aceste case sapate in piatra. Multe dintre ele au fost transformate in pensiuni ssau restaurante, asa ca am putut testa pentru scurt timp cum ar fi sa traiesti intr-o astfel de locuinta.

Dupa Matera, am pornit spre Ostuni, faimosul "oras alb" al regiunii Puglia, si mai departe, chiar pe "tocul" peninsulei, n Galipoli, pe coasta Marii Ionice.