2021

Mai e un pic din 2021 si acusica se face 2022. Nu imi plac listele (de fapt imi plac unele, un pic), nu am stiut niciodata sa traiesc dupa rezolutii si nici nu vreau sa asez pe coloane ce a fost bine sau rau in ceva. Dar totusi nu as vrea sa treaca anul asta fara sa adun cateva ganduri intr-un loc, ca sa nu uit la batranete cum am trecut prin aceasta etapa.

2021, ca si 2020, a fost un an neobisnuit. Desi la final de 2020 ne imaginam ca viata revine la normal, 2021 a avut alte idei. Pandemia a continuat, in valuri si variante. Uneori a fost mai bine, alteori mai rau. Anul se termina intr-o acalmie bizara si habar n-am ce va aduce 2022. Probabil pandemia va mai continua o vreme si nu stiu cand vom putea spune pe bune "hai frate ca s-a terminat!".

Dincolo de emotii si griji, ultimii doi ani au fost insa blanzi cu noi. Oamenii dragi ne sunt alaturi, covidul nu ne-a ocolit, dar am trecut usor prin el, de vaccinat ne-am vaccinat, joburile sunt la locul lor si scoala la fel. Ok, scoala a fost si anul asta ba online, ba fizic si inca se sta cu masca in clasa, dar lucrurile s-au asezat relativ ok pentru Andreea. Are un cerc de oameni, mici si mari, care sunt langa ea, colegi cu care se intelege bine, prieteni care sunt statornici si o familie care a ales sa continue sa traiasca atat de apropiat de normal pe cat se poate. Am invatat sa ne protejam si sa evitam situatiile prea riscante, dar fara sa renuntam la prieteni, la familie si la calatorii. 

In pandemie, ca si inainte de ea, am trait dupa 2 principii pe care le-am adoptat de ceva timp: alege sa vezi jumatatea plina a paharului si nu amana la nesfarsit lucrurile pe care ti le doresti cu adevarat. 

Pornind de aici, 2021, ca si 2020, a fost un an in care am ales sa ne bucuram de cat mai multe intamplari mici si sa calatorim in locuri despre care visam de ceva vreme. Intr-o perioada atat de neobisnuita si incerta, poate deveni greu sa mai vezi viata cu optimism si culoare, si e poate mai usor sa stai putin pe loc si sa astepti sa treaca. Dar eu nu sunt asa...Mie nu imi place sa aman prea mult, prea des, si nu vreau sa pierdem timp pretios asteptand sa revenim la un normal care poate nu va mai fi niciodata. 

Nu vreau ca Andreea sa piarda acesti ani de scoala, de adolescenta, de relatii si prietenii, de emotii. Vreau sa se vada cu prietenii, sa mearga la zile de nastere, sa iasa in parc, sa faca sport, sa calatoreasca, sa vada locuri si lucruri noi, sa devina omul mare care va fi intr-o zi fara frica. Vreau sa isi vada bunicii cand are ea chef, si ei sa o vada pe ea oricand. Vreau sa invete sa se apere de pericole, orice pericole, dar fara sa traiasca cu frica. Si vreau sa stie ca viata cu un pic de aventura si neprevazut poate fi minunata. Ca nu toate lucrurile ies cum le planifici, si uneori asta poate fi mai bine.

2021 a adus pentru noi primele concursuri de ciclism ale Andreei, motiv de bucurii, emotii, efort si lectii nebanuite, prima vizita in Africa, o calatorie pe care mi-am imaginat-o de multe ori si care a fost mult mai mult de atat, clasicele drumuri spre Grecia, cu insule noi, cu prieteni, cu intamplari planificate si neplanificate, a adus si primul traseu in trei pe creasta Pietrei Craiului si alte trasee mai mici pe la munte, cateva bai la mare, a adus si scoala de skipper pentru Dan si primele iesiri cu barca (plus planuri pentru vacante viitoare pe apa), a adus o fiinta noua in casa, pisicuta Milo, si intalniri cu prieteni vechi, si a adus si mult amanata (tot din cauza de pandemie) vizita la Pompei si Herculane, plus micile orase de piatra din Puglia. A adus si concerte la terasa si multe plimbari prin parc, multe ore petrecute in masina, pe drumuri de colo colo, si mult mult schi si snowboard la Straja, acest loc fabulos pe care tot pandemia ne-a facut sa il descoperim. Au fost si multe carti citite, cateva piese de teatru, un musical minunat si multe cafele cu prietenii. Multe discutii pe whatsup si multe imbratisari pe viu.

Poate cea mai corecta definitie a vietii in pandemie, dar nu numai, este clasicul citat din Forrest Gump: Life is like a box of chocolates. You never know what you're gonna get. 

Dar mie imi place mai mult parerea lui Dumbledore: Happiness can be found even in the darkest of times, if one only remembers to turn on the light.