Cairo, acest Babilon modern, si piramidele din Giza

Am decis sa scriu separat despre Cairo si piramide pentru ca mi se pare ca aceasta parte de Egipt este foarte diferita de restul, cel putin de Aswan si Luxor. Chiar si ghizii nostri, cand spuneam ca urmeaza sa mergem in Cairo, se uitau cu mila la noi :))

Vizitele in Aswan si Luxor ne-au aratat mai degraba zona rurala a Egiptului, cu sate sau mici orase insirate de-a lungul Nilului. Cairo este insa un megalopolis de 20 de milioane de oameni, ce se intinde parca la nesfarsit spre nord, spre Alexandria. Orasul este impartit in zone si cartiere, pornind de la periferia saraca si imbacsita ce pare sa se uneasca cu Giza pana la centrul aerisit, cu cladiri cu un vag aer mediteranean, cu hoteluri de lux si moschei, cu biserici sapate in pamant si bazaruri cu alei inghesuite. 

Este aglomerat, zgomotos, obositor, fierbinte, agitat. Miroase a condimente, a tamaie si mizerie. Masinile merg in toate partile, fara benzi, fara reguli, claxoanele piuie intruna, oamenii trec printre ele fara emotii, claxoane peste tot.

Intrarea in oras, dinspre Giza, unde era hotelul nostru, este debusolanta. O insiruire parca fara sfarsit de blocuri de caramida rosie, de-a lungul unui drum cu 6 sau 8 sau nu se stie cate benzi. O parte din cladiri sunt pe jumatate daramate, altele asteapta sa fie evacuate pentru a face loc largirii soselei. Nu exista strazi intre blocuri, doar niste alei inguste, cat sa se strecoare 2 oameni prin acest soi de mahala arabeasca. 

Peste cativa kilometri, traversezi Nilul si ajungi in centru. Sau Downtown, cum apare pe indicatoare. Un oras complet diferit, cu ambasade, facultati, scoli, hoteluri de lux, muzee si restaurante. Un pic mai incolo, Cartierul Coptic, cea mai veche zona din Cairo, in care se afla si cele mai vechi biserici crestine din regiune. Apoi Cartierul Islamic, cu faimoasele lui moschei impunatoare si Bazarul Khan el-Khalili.

Traficul este dement, de neinteles, dar cumva nu am vazut accidente. Un plus este ca exista Uber sau taxiuri locale, deci se poate ajunge relativ usor dintr-o parte in alta. La taxi nu exista aparat de taxat, asa ca toata negocierea se face inainte de cursa, prin semne si cifre scrise pe telefon. 

Ca idee, cursa din centrul Cairo pana in Giza la hotel a fost 100 de lire, adica 25 de lei.

Ce am vazut si mi-a placut:

Muzeul Egiptean - este o cladire minunata, care completeaza cumva la final vizitele anterioare la temple si morminte. Mare parte dintre obiectele care ornau aceste obiective se afla acum la muzeu, inclusiv bogatiile din mormantul lui Tutankamon. In muzeu se afla si cateva mumii, pentru doritori, desi mare parte din ele au fost mutate la Muzeul Civilizatiei Egiptene. De fapt, intregul muzeu se afla in plin proces de mutare si reorganizare intr-o noua cladire, moderna, ridicata chiar langa piramidele din Giza. Noul muzeu ar trebuie sa fie deschis anul viitor. 

Bazarul Khan el-Khalili - este una dintre atractiile orasului si merita un drum rapid prin el. Totusi, nu mi s-a parut la fel de interesant ca Marele Bazar din Istanbul, daca il aveti ca termen de comparatie. Bazarul din Cairo este o increngatura de alei cu tarabe de condimente, covoare, nimicuri colorate, esarfe, prosoape, tigai si oale. E pitoresc si usor de vizitat pentru ca vanzatorii nu sunt insistenti si te lasa in pace. Cel mai mult mi-a placut insa Poarta Bab Zuweila, cu cele doua turnuri ale ei, de unde se vede tot orasul, cu bune si rele.

Moscheea Al Azhar - este foarte frumoasa, cu o curte interioara imensa. Noi am ajuns aici intre slujbe, asa ca ne-au lasat sa o vizitam.

Vizita noastra in Cairo a inclus si un drum rapid prin Cartierul Crestin, unde bisericile erau pline si slujbele in toi, fiind chiar inainte de Paste.

In plus, am decis sa petrecem cateva ore singuri prin oras, fara ghid, si ne-am plimbat prin moschei si bazar, planul fiind sa mergem si Downtown, sa ne relaxam la vreo terasa, dar am renuntat dupa ce ne-am semi-ratacit pe langa Khan el-Khalili si am ajuns intr-o zona cam ...neturistica. Plus, agitatia din jur devine agasanta la un moment dat.

Una peste alta, Cairo e cu siguranta de vazut. E un loc interesant si unora o sa le placa mult, altora deloc. Am avut aceeasi senzatie in Istanbul, unde nu ma decideam daca imi place sau nu. In final, cred ca ambele raspunsuri sunt corecte. Nu se poate sa iti placa, dar nu se poate sa il urasti. 

Piramidele, care sunt probabil cel mai vazut loc din Egipt si care se afla de fapt in Giza, nu in Cairo, sunt alta mancare de peste. 

In mod ciudat, la prima intalnire cu ele am avut o reactie neutra, nu am sarit in sus, nu am avut fluturi in stomac. Am vazut de atatea ori poze cu ele, din toate pozitiile, incat nu era nimic nou parca. Am ascultat povestea lor, a constructorilor, a faraonilor care le-au facut, dar cumva mi s-a parut mai interesant ce am aflat despre celelalte trei piramide, aflate la niste kilometri distanta. Red Pyramid de exemplu este a treia piramida construita de Sneferu, tatal lui Kufhu (Keops), faraonul care a ridicat Marea Piramida din Giza, pentru ca omul avea o viziune si nu a renuntat pana nu a iesit cum a vrut el. Povestea celor trei piramide aflate de partea cealalta a orasului Cairo este fabuloasa si merita o vizita in sine cred.

Piramidele insa au talentul de a te cuceri tiptil,  "they grow on you", cum s-ar zice. Au inceput sa ma fascineze cand ne-am departat de ele de fapt, luand-o la pas pe platoul arid ce le inconjoara. Apoi, le tot vedeam varfurile de langa piscina hotelului. Si ori de cate ori plecam spre Cairo, din nou, le zaream printre cladiri. Cred ca abia atunci, vazute printre constructiile moderne, si-au aratat magia. 

Caci e cu adevarat magic la piramide. Trei constructii monumentale, ridicate de niste oameni obisnuiti, acu 5000 de ani, dupa viziunea absolut unica a unor lideri misteriosi. Ce l-a apucat pe Sneferu sa viseze asa ceva ? Ce l-a impins sa isi dedice 30 de ani acestui proiect. De ce fi-su a facut o piramida mai inalta, dar pe acelasi design. De ce urmasii lui au facut inca doua si apoi s-au oprit? Ce s-a intamplat cu marea civilizatie de urmatorii faraoni au renuntat la piramide si au ales sa sape mormintele in munti? 

Ca orice turist autentic, am luat si bilete ca sa intram in Marea Piramida. Este un culoar ingust, in care stai cocosat, si urci vreo 100 de metri, pe scarita. Intra si doi daca e nevoie, unul la vale, unul la deal, dar complicat. La finalul urcarii, este camera mortuara, mica, simpla, intunecoasa, cu destul de multa umezeala si lipsa de oxigen in ea. Deci, ce sa zic, sincer nu e nimic de vazut. E doar curiozitatea satisfacuta. 

Cam asa a fost in Egipt. Este o destinatie foarte interesanta si cu multe de oferit pasionatilor de istorie. Nu e o tara frumoasa in sine, cum as zice de altele. E uscata, fierbinte, prafuita, cu multa saracie, cu bacsis peste tot si controale repetate, dar in acelasi timp cu multe surprize frumoase. Cum a fost baiatul din bazar, care ne-a ajutat sa iesim la lumina de pe aleile cam dosnice pe care ajunsesem si pe care l-am banuit ca o sa ne ceara bani, dar la final nu a vrut nimic. Cum au fost baietandrii de 15-16 ani care s-au apucat sa strige dupa fii-mea, dar in final ne-au urat veseli "welcome to Egypt" si ne-au facut cu mana. Cum au fost cei trei ghizi, niste oameni extrem de simpatici si profesionisti. Cum a fost plimbarea pe Nil, in Aswan, cu soarele la apus si aerul devenind tot mai putin fierbinte, dupa ce vizitasem oarecum dezamagiti The Nubian Village. Caci parca de fiecare data cand eram pe punctul de a fi deranjati de ceva, aparea repede ceva frumos, ca sa iti schimbe gustul si sa te faca sa iti placa in Egipt.