Ce vezi când traversezi 10 judete cu mașina

Era o vreme când drumurile proaste erau o emblemă a României. Oriunde te duceai, la oras sau la tară, ajungeai inevitabil în niște gropi. Și cu sigurantă încă sunt astfel de locuri. Dar situatia s-a schimbat mult, în bine, în cazul drumurilor de acces principale, ba chiar și în zone mai putin populate, printre colinele verzi din Mureș sau Sibiu.

Deci, ce vezi când traversezi astăzi 10 judetele cu mașina, mergând de la București spre Timisoara, apoi Oradea, apoi Cluj, Brasov și iar București?

à Cea mai mare problemă pe tot drumul ăsta de 1000 și ceva de kilometri este Valea Oltului. Într-o vineri după masă am făcut cei 40 de km până la intrarea pe autostradă la Boita în vreo oră și jumătate, stând la nenumărate semafoare pentru că se lucra.  Practic, din cele 9 ore făcute de la București la Timișoara, 1 oră a durat să iesim din București și aproape 2 ore să trecem de Valea Oltului.

à De la Sibiu la Timișoara și apoi de la Cluj spre Tg.Mureș sau Sebeș, bucătile de autostradă iti fac viata foarte ușoară. Ideal ar fi să te asezi pe autostrada la Oradea si sa te mai dai jos la București, dar chiar dacă mai e până atunci, faptul că există diferite portiuni finalizate în centrul tării ajută mult viata de sofer.

 à  Drumurile nu mai sunt proaste! Din cei 1300 de km făcuti în ultimele 4 zile, mare parte au fost pe drumuri nationale, judetele sau sătești, iar portiunile pe care ne-au deranjat denivelări sau gropi nu cred că au depășit 20-30 de km cu totul. Și de la Timisoara la Oradea (cu ocol pe la Săvârșin și diferite sate) și de la Oradea la Cluj și apoi de la Ungheni spre Alma Vii și Făgăraș, drumurile judetene pe care am umblat au fost foarte ingrijite. Singura exceptie, culmea, a fost între Cincu (unde e baza militară NATO) și Cincsor, unde parca ar merge o mână nouă de asfalt.  

(sursa foto: www.130km.ro)

à Cund, Biertan, Richiș, Alma Vii, Cincsor sunt doar câteva sate care au început să arate foarte bine și atrag tot mai multi turiști, mai ales străini. În fiecare loc a fost vorba de 1-2 investitii initiale care au atras atentia și au stimulat apoi și alte proiecte similare. Multe case au devenit pensiuni și chiar și cele care încă sunt doar locuinte au început să arate bine, vopsite proaspăt și dichisite cu flori. Din păcate, încă multe clădiri vechi sunt fie abandonate total și stau să cadă, fie neîngrijite. Dar, comparând zona cu ce am văzut la prima vizită, acum vreo 10-15 ani, lucrurile au evoluat foarte mult. Biserica de la Biertan arată foarte bine, iar la Alma Vii s-a refăcut de asemenea biserica fortificată, iar acum se lucra la renovarea turnului, pe fonduri venite printr-un program norvegian. La Cund din păcate vechea biserică e în paragină. Dar nu doar satele turistice mi s-a părut că scot capul la lumină, ci în general zona rurală de prin judetele vizitate arată bine din mersul mașinii. Curtile erau îngrijite, casele colorate, oamenii aveau mici terenuri cultivate, livezi și animale. Prin sat era asfalt bun, cosuri de gunoaie, curatenie și flori. La Dumbrăveni, în mijlocul colinele verzi, am dat de o statie de încărcat mașini electrice.

à terenurile agricole de pe marginea drumurilor sunt lucrate, unele proaspăt arate, altele cu grâu verde pe ele. Nu am văzut pârloagă sau buruieni. În multe locuri sunt livezi, multe cirezi de vaci, cu 50-60 de capete, dar și numeroase turme de oi. Nu am văzut ferme mari, cu multe animale, nici fabrici de prelucrare a cărnii sau fructelor, cum poate ar trebui. Am văzut doar mici afaceri locale, individuale.

à Nu am văzut pungi și PET-uri zburând de colo colo. De fapt, spre surpriza mea, nu am văzut deloc gunoaie, cum am mai zărit în alte plimbări prin tară: nici pe lângă drum, nici prin albia răurilor sau a pârâurilor, nici pe câmp. Pentru mine, râu mai trist decât Jiul de exemplu nu există, ale cărui maluri sunt pline de haine și cârpe atârnate de crengi. Dar pe Mureș, pe Bega sau Târnava nu am văzut. Nici prin satele prin care am trecut, prin Mureș sau Bihor, nu am văzut gunoaie aruncate pe câmp sau prin vreo groapă improvizată la capăt de sat. Lucrurile se schimbă din păcate odată ce ieși pe DN1, unde începi să vezi câte o pungă-două zburând pe câmp și coșuri de gunoi care se revarsă prin parcări.

à berze. E plin de cuiburi prin toate satele astea din Transilvania. Și salcâmi infloriti. Iar pe creștele Făgărașilor e încă zăpadă