O săptămână și un velier în Grecia: Aegina, Poros, Hidra, Spetses și Epidavros

După cum se știe (sau nu...) nouă ne place foarte mult Grecia. De fapt pentru mine Grecia este un fel de a doua casă. Nu există vară fără o săptămână măcar pe acolo, fie pe vreo insulă, fie pe continent. Pentru mine Grecia înseamnă vacantă, mâncare bună, relaxare, lipsa oricărui fel de presiune de a vizita ceva anume, înseamnă seri calde de vară la taverna de pe mal, bâzâitul constant al cicadelor, pini și miere de pin...În fine, înseamnă multe că o iubesc maxim. 

În ultimii ani Grecia înseamnă și o vacantă pe barcă (sau velier ca să fie mai corect și mai clar că am primit multe întrebări despre unde dormim noi pe barca aia...). 

(Alimos Marina)

Penelopa, casa noastră pentru 7 zile 

Prima încercare de vacantă de acest tip a fost a long time ago si, privind acum retrospectiv, nu a fost cea mai reușită din anumite puncte de vedere (de exemplu faptul că destinatia de atunci nu era varianta ideală). Dar să trec peste că iar mă lungesc.

Anul astă a fost a treia vacantă pe velier a noastră, cu Dan (și prietenul Marius) skipper și eu cu Andreea sustinători morali, semi-bucătari, ajutoare la nevoie, operatori de ancoră și păzitori de fendere. Adică ei cu navigatul, noi două cu aruncatul ancorei, ridicatul ancorei, păzit lateralele bărcii când trăgeam la mal itre alte bărci și, ocazional, ajutat la ridicat și strâns vele. Deci destul de multe :) 

După ce în ultimii doi ani am fost în zona Lefkada-Kefalonia-Meganisi, pe care o recomand din toată inima că tare frumos e pe acolo, vara asta am ales insulele Saronice. 

Traseul nostru a pornit din Atena, unde am ajuns cu avionul, de fapt din Alimos Marina (care e la vreo oră de Atena), într-o sâmbătă seară. Era și varianta de a dormi prima noapte în port, dar am zis să nu pierdem timpul aiurea și, având în vedere că vremea era ok, am plecat pe la 5 juma cu tinta Aegina, cea mai apropiată insulă de continent. 

După vreo 2 ore am ajuns în Agia Aegina, un mic port pe partea de est a insulei, cu un golf plin de taverne. La ora la care am ajuns noi nu era nicio șansă să mai găsim loc la ponton, așa că am aruncat ancora în golf, la fel ca încă vreo 10 veliere, și am mers cu dinghiul la mal să mâncăm ceva, în prima noastră seară grecească. Noaptea a fost..interesantă, căci la un moment dat marea a început să se umfle, să se ridice, să coboare, și barca noastră odată cu ea, așa că ne-am cam legănat o vreme, dar spre dimineată lucrurile s-au liniștit și am prins un răsărit minunat (pentru că de somn nu putea fi vorba în cazul meu...) 

A doua zi, după un mic dejun pe barcă, am plecat din Aegina, am trecut pe lângă Methana și am ajuns într-un golf mare, cu apă turcoaz, numit Russian Bay, pe insula Poros. Am aruncat ancora și am făcut prima baie, cu sărituri din barcă, snorkel și încă niște sărituri, până ne=a apucat foamea și am pregătit un prânz rapid, cu niște sandvisuri și salată. După încă o baie, două, am părăsit golful și am pornit spre portul principal al insulei, pentru popasul de noapte. 

Poros este o insulă foarte frumoasă, cu multe locuri de baie, golfulete și dealuri inverzite. E aproape lipită de continent așa că micul canal care desparte cele două maluri e traversat toată ziua de taxi-boats. Tot pe acolo ne-am strecurat și noi, căutând un loc de legat la mal. De asemenea, orașul principal nu duce lipsă de taverne, ba chiar aș zice că doar asta vezi când te plimbi pe mal. Sus, cocotată pe un deal, este o mică bisericută, care oferă un minunat loc de belvedere. 

(Russian Bay, Poros)

(Poros)

După o noapte calmă în port și o cină copioasă, am pornit spre următoarea destinatie: Hidra, cea mai populară insulă din Saronice, cu orașul principal împrăștiat pe deal, cu micul port ascuns între pereti de stâncă și faimoasele mijloace de transport local, măgarii. 

Pe drum am oprit însă pentru o pauză de baie și prânz într-un mic golf aflat chiar în vârful peninsulei Argolic. Locul era așa simpatic, cu stâncă de sărit și peșteră de explorat (nu de mine totuși) că în final am decis să rămânem acolo toată ziua și peste noapte. Am legat barca de stânci, am verificat ancora și ne-am apucat să bucătărim ceva, mai ales că semnal în zonă nu exista. 

A doua zi, am pornit dis de dimineată spre Hidra, aflată la doar vreo oră și ceva de noi. Din păcate dânsa nu este cea mai prietenoasă destinatie cu velierele, pentru că marina insulei este mică, foarte mică, înghesuită și tot acolo vin și bărcile mari, care varsă sute de turiști pe străzile din oraș. Așa că nu am găsit loc să oprim și nici nu am vrut să riscăm să ancorăm în altă parte. Am zis la revedere Hidrei, din mers, și am mers mai departe, spre Spetses. 

Nu foarte cunoscută printre români, sau așa mi se pare mie, Spetses este foarte populară printre greci, fiind ușor accesibilă din Atena, dar și printre alti turiști străini, atrași de aerul aristocratic al portului, de strădutele albe cu boutique-uri de firmă și tavernele cochete. Poseidonion Grand Hotel domină piata principală a portului, cu aerul lui de Rivieră franceză. În seara în care am ancorat acolo, vizavi de noi a poposit și un super iaht de lux, detinut de un miliardar pakistanez, motiv de pelerinaj pentru poze pentru turiști chiar prin fata micului nostru velier. 

Din Spetses am pornit ușor înapoi, spre Atena, dar nu direct, ci oprind din nou o noapte în Poros. A doua zi am făcut stânga spre continent și după câteva ore am ajuns în Epidavros, un vechi oraș antic, din care a rămas încă un amfiteatru și ruinele vechii localităti, scufundate. De fapt, de aia am și ales să venim o zi aici. Pentru a înota pe deasupra rămășitelor vechilor case, cu podele de marmură  și mari anfore de ceramică pentru vin și cereale. A fost spectaculos, mai ales că apa în acest golf era ireal de limpede. 

În golful vecin, unde am ancorat pentru noapte, era o mică plajă, umbrită de pini, unde ne-am răcorit înainte de somn. 

În ultima zi, am părăsit Epidavros cu tinta Alimos. Noi și niște zeci de alte veliere, ce se îndreptau simultan spre port, venind fiecare din treaba lui. 

Vacanta pe barcă are de toate. Muncă, agitatie, liniște, pauze lungi, de mers pe vânt sau motor, pauze de baie, pregătiri pentru masă, lene, plictiseală, bucurii. Uneori ai vânt și mergi pe vele. Alteori te bazezi pe motor. Noptile pot fi line, nemișcate sau, dimpotrivă. Vremea este factorul de bază când faci planul pe ziua respectivă. Noi am avut mereu noroc de vreme bună. Dar poate să nu fie mereu așa. Am avut și vânt și valuri și momente mai putin plăcute în port, când bărcile se balansau isteric și ne-am lovit de alt catarg. Când emotiile trec, rămâne povestea și ce ar fi vacantele fără povești? 

Pentru mine, răsăritul sau apusul pe barcă rămân printre cele mai frumoase momente, liniștea golfului când se lasă seara, micul dejun legănat ușor de val.