New York - versiunea Tik Tok vs noi la fața locului

Vacanta asta scurta (4 zile) la New York a fost cea mai neașteptată și cu cele mai mari emotii deplasarea a noastră. Pentru că am luat decizia de a merge acolo cumva așa, într-o după-masă, crezând că nu vom mai avea nevoie de viză luată de la ambasadă, dar apoi lucrurile s-au complicat.

 După ce spre final de martie era cam evident că România nu va intra în Visa Waiver, am intrat rapid pe siteul de la emigrări și am completat un ditamai documentul cu 20 de pagini de intrebări. Am făcut imediat și programarea interviului la ambasada și am avut mare noroc că ne-am mișcat mai repede decât altii căci am prins locuri in 2 zile. Noi aveam biletele de avion pe 23 aprilie si interviul a fost pe 5 aprilie.

 Pana la interviu, curgeau știrile despre Trump și tot felul de intâmplări nebune din America.  Am  aflat de pe net că la ambasadă oamenii s-au făcut cam răutăcioși cu turiștii, că în aeroport în State ți se verifică telefonul și dacă ai zis urât de șefu ăl mare te trimite înapoi acasă, că un număr neclar de turiști europeni au ajuns la ICE, că overall atmosfera în America e nasoală și mai bine stăm acasă...După ce am dezbătut toate știrile în familie am decis să nu renunțăm, căci, totuși, e vorba de SUA, nu de ceva stat semi-dictatorial...La ambasadă totul a mers extrem de rapid si in 2 zile aveam și pașapoartele cu viza pe ele.

 In cele 3 săptămâni rămase până la plecare lucrurile prin SUA păreau să meargă din rău în teribil și nu mai înțelegea nimeni cam nimic din deciziile luate de administrație. În plus, tik tokul tinea morțis să îmi dea obsesiv filme cu americani care sfătuiau turiștii să stea departe. Să ștergem Instagramul, whatsupul si facebookul de pe telefon că ne verifică la graniță. Am trecut rapid în revistă toate discuțiile despre politică pe diferite chaturi și am decis că sunt șanse să ne lase totuși să intrăm în SUA :d

Pe 23 aprilie, după 9 ore de zbor, super lin, spre bucuria mea, am aterizat pe JFK. Mi-am luat o față cât mai prietenoasă și mi-am imaginat toate întrebările pe care le-ar putea pune fiorosul agent de la emigrări, și răspunsurile aferente. Ajunsă la fața locului, domnul, relaxat, ne-a întrebat câte zile stăm și unde. Welcome, have a nice day! Tot procesul a durat cam ... 10 minute.

Asta nu înseamnă că nu se întâmplă și lucruri dubioase  în SUA zilele astea. Că nu sunt oameni întorși din drum , amendați sau arestați aparent abuziv. Dar pentru trei turiști banali din România lucrurile au mers lin.

În cele 4 zile petrecute în NY, niște prejudecăți s-au spart în cioburi, altele au rămas întregi. Societatea pare extrem de divizată, ca și la noi, între ai noștri și ai lor, iar televiziunile sunt foarte clar delimitate între cele două ramuri. Pe Fox ai toată propaganda pro-Trump, miștouri la adresa democraților și reclame în care ești îndemnat să folosești produse americane, nu chinezești, și să pleci din țară de bunăvoie dacă nu ai toate actele,  pe CNBC sau CBS tronează comentariile critice la adresa lui Trump, miștourile despre republicani și profeții dezastrului ce va să vină. In toate emisiunile de dimineață pe care le-am prins, singura știre externă a fost despre Papă. În rest, totul este doar despre America.

 Pe stradă însă, în NY, diviziunea aceasta se estompează. Oamenii se duc la muncă, vizitează muzee, fac picnicuri în parc, stau la un pahar de vin, merg prin magazine. Evident NY nu e toată America. Și Manhattan nu e tot NY. Dar nouă, ca turiști, atmosfera ne-a plăcut.

În Central Park am ascultat un duet de vioară și violocel, la Hamilton, pe Broadway, textul original s-a abătut un pic ca să amintească la un moment dat de ”f...ing republicans”, cafeaua e scumpă și nu mereu bună, la fel și restaurantele, unde paharul de vin pornește de la 15 dolari, dar am găsit o pizza gustoasă lângă Brooklyn Bridge și pungi cu Reeses la Target. Wall Street mi s-a părut ca o scenă de bâlci, iar la memorialul 9/11 unii oameni fac selfiuri cu thumbs up...

Peste tot e plin de italieni și francezi în vacanță, în timp ce toți angajații din hoteluri sau restaurante par sud-americani. Un carton cu 12 ouă costă cam 8 dolari. O bere cam la fel. O pizza 30 de dolari și nu prea găsești salate sub 20. Pe străzi miroase a gunoi sau iarbă. Dar orașul era plin de copaci cu flori roz. Prin colturi mai dorm homelessi, pașnici, ca ăia care stau în față  la Mega Image mai nou. Bacșișul pornește de la 20% și e nelipsit ori de câte ori plătești, dar există și varianta no tip.

Ce mi-a plăcut mie însă cel mai mult la NY a fost senzația constantă de deja-vu. Mi-a fost din start ușor familiar, o senzație ciudată pentru o destinație atât de îndepărtată totuși.  Căci ne știam deja din Friends, din Gossip Girl, din Sex and the City, din Godfather, The Devil Wears Prada, Maid in Manhattan, Serendipity sau You've Got Mail.